Medicament vechi de 240 de ani ar putea economisi 100 de milioane de lire sterline pe an

Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă și un factor de risc major pentru boli tromboembolice, precum accidentul vascular cerebral și demența vasculară. Se estimează că incidența sa se va dubla în următoarele decenii, din cauza îmbătrânirii populației și a îmbunătățirii metodelor de diagnostic. În prezent, fibrilația atrială reprezintă peste 1% din bugetul anual al Serviciului Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, în principal din cauza internărilor frecvente.
Pentru pacienții cu fibrilație atrială permanentă (în care medicii nu încearcă restaurarea ritmului sinusal normal), există puține studii clinice randomizate care să evalueze opțiunile terapeutice. Controlul frecvenței cardiace este o strategie esențială în managementul acestor pacienți, dar datele privind eficacitatea și costurile tratamentelor actuale sunt limitate. Studiul RATE-AF a comparat digoxina (utilizată frecvent ca tratament de linia a doua) cu beta-blocantele (opțiunea de primă linie) în controlul frecvenței cardiace la pacienții cu fibrilație atrială permanentă și insuficiență cardiacă.

RATE-AF a fost un studiu clinic randomizat, multicentric, desfășurat în Marea Britanie între 2016 și 2018, care a inclus pacienți cu fibrilație atrială permanentă și simptome de insuficiență cardiacă (clasa II sau mai mare pe scala NYHA). Participanții au fost randomizați în două grupuri:

• Digoxină (62,5–250 μg zilnic);
• beta-blocante (bisoprolol 1,25–10 mg zilnic, cu alternative disponibile în caz de intoleranță).

Toți pacienții incluși necesitau tratament pentru controlul frecvenței cardiace, iar distribuția a fost echilibrată în funcție de sex și scorul funcțional mEHRA (European Heart Rhythm Association).  

Metode de evaluare

Analiza economică a fost realizată din perspectiva sistemului de sănătate NHS și a evaluat cost-eficacitatea digoxinei versus beta-blocantele pe o perioadă de 12 luni. Costurile au fost exprimate în lire sterline (2019/2020), iar rezultatele privind sănătatea au fost măsurate prin ani de viață ajustați în funcție de calitate (QALYs).  

Principalele surse de date au inclus:

• Consumul de resurse medicale, incluzând vizitele la medic, spitalizările și utilizarea medicamentelor;
• Calitatea vieții, evaluată prin chestionarul EuroQol 5-Domain 5-Level (EQ-5D-5L);
• Evenimente adverse, monitorizate pe întreaga durată a studiului.

Rezultatele studiului

Utilizarea resurselor și costurile

Studiul a arătat că tratamentul cu digoxină a fost semnificativ mai ieftin decât beta-blocantele, datorită reducerii internărilor și a evenimentelor adverse. Costurile medii per pacient au fost:

• Digoxină: £46,19;
• Beta-blocante: £535,39.

Diferența de cost ajustată a fost de -£530,41 în favoarea digoxinei (95% CI -£848,06 la -£249,38; p=0.001).  

Comparativ cu pacienții tratați cu beta-blocante, cei care au primit digoxină au avut:

• Mai puține vizite la medicul de familie și asistente medicale, reducând costurile serviciilor primare de sănătate (-£22,43 per pacient, p<0.001).
• Mai puține evenimente adverse severe (SAEs) și mai puține reacții adverse la tratament:

  - Digoxină: 16 SAEs la 13 pacienți;
  - Beta-blocante: 37 SAEs la 21 pacienți.

• Spitalizări mai puține și mai scurte, cu o reducere a costurilor spitalicești de -£518,04 per pacient (p=0.001).

Calitatea vieții și eficacitatea clinică

• Scorurile EQ-5D-5L (indicator al calității vieții) au crescut în ambele grupuri, fără diferențe semnificative între digoxină și beta-blocante.  
• Pacienții tratați cu digoxină au raportat scoruri mai bune pe scala vizuală analogică (VAS), sugerând o percepție mai bună a stării de sănătate (diferență de 7.96, 95% CI 1.45 - 14.05, p=0.013).  
• Nu au existat diferențe semnificative în QALYs între grupuri (diferență ajustată 0.013, 95% CI -0.033 la 0.052, p=0.56).  

Analiza cost-eficacitate

• Digoxina a fost semnificativ mai ieftină decât beta-blocantele, fără o reducere a calității vieții sau a eficacității tratamentului.  
• Modelul de analiză economică a arătat că digoxina a dominat beta-blocantele, fiind mai puțin costisitoare și oferind beneficii similare în ceea ce privește calitatea vieții.  
• Extrapolând rezultatele la nivelul NHS, utilizarea digoxinei ar putea economisi anual până la £102 milioane (95% CI £48 milioane la £164 milioane, p=0.001), echivalentul unei reduceri de 5,9% din bugetul alocat fibrilației atriale.  

Implicatii clinice și pentru sănătatea publică

Rezultatele studiului RATE-AF sugerează că digoxina este o opțiune eficientă și mai puțin costisitoare pentru controlul frecvenței cardiace la pacienții cu fibrilație atrială permanentă.  

Avantajele utilizării digoxinei includ:

• Reducerea spitalizărilor și a vizitelor la medic, scăzând costurile asociate îngrijirii pacienților.
• Profil de siguranță mai bun decât beta-blocantele, cu mai puține efecte adverse.
• Alternativă viabilă pentru pacienții cu insuficiență cardiacă care nu tolerează beta-blocantele.

Întrucât fibrilația atrială este în creștere la nivel global, adoptarea unor strategii terapeutice cost-eficiente este esențială pentru reducerea poverii economice asupra sistemelor de sănătate.  

Concluzii

Studiul RATE-AF a demonstrat că digoxina este o alternativă viabilă la beta-blocante pentru controlul frecvenței cardiace în fibrilația atrială permanentă.  

Comparativ cu beta-blocantele:

• Digoxina are costuri mai mici, generând economii semnificative pentru sistemul de sănătate.
• Este bine tolerată și asociată cu mai puține spitalizări și evenimente adverse.
• Oferă o calitate a vieții similară, fără o reducere a eficacității clinice.  

Aceste rezultate susțin utilizarea crescută a digoxinei ca strategie de primă linie pentru pacienții cu fibrilație atrială permanentă, având potențialul de a optimiza atât managementul clinic, cât și alocarea resurselor financiare în sistemele de sănătate.