Menopauza și sănătatea vezicii urinare: noi dovezi ale impactului tranziției hormonale și al terapiei hormonale

Un studiu publicat în revista Menopause oferă o perspectivă detaliată asupra legăturii dintre statusul menopauzal, utilizarea terapiei hormonale și sănătatea vezicii urinare la femei. Studiul, realizat în cadrul programului RISE FOR HEALTH, analizează un eșantion reprezentativ de peste 3.000 de femei din SUA și aduce în prim-plan o temă adesea ignorată în cercetarea clinică: modificările funcției tractului urinar inferior în contextul menopauzei.
Majoritatea cercetărilor asupra menopauzei s-au concentrat pe simptome precum bufeurile, transpirațiile nocturne sau atrofia vaginală. Deși în 2014 a fost introdus conceptul de sindrom genito-urinar al menopauzei, implicațiile urinare au rămas în plan secund. Tulburările tractului urinar inferior, cum ar fi incontinența urinară, nevoia imperioasă de urinare sau infecțiile recurente, sunt frecvente la femeile aflate în tranziția menopauzală, dar insuficient studiate. Acest nou studiu își propune să clarifice relația complexă dintre schimbările hormonale și sănătatea urinară.

Despre studiu

Cercetarea a fost realizată între mai 2022 și decembrie 2023 și a inclus 3.126 de femei care au completat chestionare validate privind:

• Statusul menopauzal (premenopauză, perimenopauză, postmenopauză);
• Utilizarea terapiei hormonale;
• Sănătatea vezicii urinare și simptomele tractului urinar inferior (LUTS).

Evaluarea s-a realizat prin scoruri standardizate: Bladder Health Scale (BHS) și Bladder Function Index (BFI), ambele având intervalul 0–100 (scoruri mai mari indică funcție și sănătate mai bună). Analizele statistice au inclus modele de regresie liniară și logistică, ajustate pentru factori de confuzie.

Rezultate

Scăderea sănătății vezicii în timpul tranziției menopauzale

Comparativ cu femeile aflate în premenopauză, cele aflate în perimenopauză și postmenopauză au prezentat scoruri semnificativ mai mici la BHS și BFI, indicând:

• Declin al sănătății vezicii urinare;
• Apariția simptomelor urinare mai severe, cum ar fi incontinența urinară de urgență.

Perimenopauza a fost asociată cu un risc de 2,27 ori mai mare pentru incontinența urinară de urgență comparativ cu premenopauza (OR: 2.27, IC 95%: 1.49–3.46).

Utilizarea terapiei hormonale și efectele asupra vezicii

Datele studiului arată diferențe interesante între grupuri:

• Femeile premenopauzale au raportat cea mai frecventă utilizare a hormonilor (38,3%), comparativ cu doar 21,5% în perimenopauză și 13,2% în postmenopauză.
• Terapia hormonală a fost asociată cu o sănătate vezicală mai slabă la femeile postmenopauzale:

  - Scor BHS mai mic cu −6,0 puncte (IC 95%: −9.8 la −2.2);
  - Scor BFI mai mic cu −4,8 puncte (IC 95%: −7.4 la −2.2).

Aceste efecte negative nu au fost observate în rândul femeilor premenopauzale, unde terapia hormonală nu a influențat semnificativ sănătatea vezicii.

 Implicații pentru practica clinică

Rezultatele sugerează că tranziția către menopauză este o perioadă de vulnerabilitate crescută pentru apariția tulburărilor tractului urinar inferior. Utilizarea hormonilor sistemici la femeile aflate în postmenopauză poate agrava aceste simptome, în timp ce terapiile hormonale locale, cu doze mici, par a avea un profil diferit, conform altor studii anterioare.

Concluzii

Tranziția menopauzală influențează negativ sănătatea tractului urinar inferior, cu efecte accentuate în perimenopauză și postmenopauză. Relația dintre terapia hormonală și simptomele urinare este complexă și dependentă de statusul hormonal, tipul de terapie și momentul inițierii. Autorii recomandă:

• Creșterea cercetării asupra impactului hormonal asupra funcției urinare;
• Inițierea unor programe de educație preventivă înainte de instalarea menopauzei, pentru identificarea precoce a simptomelor urinare;
• Adoptarea unei abordări personalizate în prescrierea terapiei hormonale, mai ales în postmenopauză.