Mișcări involuntare ale corpului - ce ar putea fi

Mișcările involuntare și incontrolabile ale corpului, apărute pe fondul unei anomalii a activității musculare, pot avea diferite caracteristici clinice, cauze fundamentale și tratamente. Tulburările de mișcare pot să apară în urma consumului unor substanțe stimulente, după efort, pe fondul oboselii sau anxietății, dar și ca un efect secundar al administrării medicamentelor antipsihotice.

Anumite afecțiuni neurologice, precum dischinezia tardivă, scleroza multiplă, boala Parkinson, sindromul Tourette, epilepsia sau atetoza, provoacă, de asemenea, mișcări anormale ale corpului, care pot fi voluntare sau involuntare.

Din punct de vedere anatomic, mișcările involuntare ale corpului pot fi clasificate astfel:

• mișcări involuntare focale (implică doar o parte a corpului);
• mișcări involuntare multifocale (implică mai multe părți ale corpului);
• mișcări involuntare generalizate (implică întreg corpul). (1) (2) (3)

Mișcări involuntare ale corpului - ce ar putea fi

Există numeroase tipuri de mișcări involuntare, dar și multiple cauze ale acestor mișcări. În timp ce unele mișcări involuntare și incontrolabile tind să se agraveze în timp, ele fiind datorate stării permanente de degradare a creierului, altele pot dura doar puțin, ele fiind cauzate de o suprimare tranzitorie a activității nervoase. Principalele cauze ale mișcărilor involuntare ale corpului includ:

Consumul de droguri - în majoritatea cazurilor, consumul de droguri este asociat cu o distonie generalizată sau focală. Amfetamina, metilfenidatul și cocaina pot provoca ticuri, comportamente stereotipe și mișcări coreice (mișcări involuntare neregulate care implică de obicei capul, fața și membrele). (3) (4)

Utilizarea pe termen lung a medicamentelor neuroleptice (dischinezie tardivă) - dischinezia tardivă este o afecțiune neurologică ce se manifestă prin mișcări faciale incontrolabile și anormale, ce apare cel mai frecvent la șase luni de la începerea tratamentului cu medicamente antipsihotice, la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Dischinezia tardivă se ameliorează după întreruperea tratamentului, o treime dintre pacienți fiind complet refăcuți în termen de trei luni de la stoparea tratamentului. Severitatea diskineziei tardive este variabilă, remisiunea fiind posibilă la majoritatea pacienților. (1) (3) (4)

sindromul Tourette - tulburare neurologică ereditară ce se manifestă prin mișcări involuntare repetate și sunete vocale incontrolabile, uneori cu caracter obscen. Primele simptome sunt ticurile involuntare ale feței, urmate de mișcări involuntare ale brațelor, picioarelor și mai apoi ale trunchiului. De regulă, ticurile verbale apar în același moment cu mișcările involuntare și includ strigăte sau mormăit, cât și utilizarea unor cuvinte sau expresii obscene (coprolalia). Coprolalia, cât și copropraxia (realizarea de gesturi obscene) nu apar la toate persoanele cu sindrom Tourette. (4) (6)

Boala Wilson - tulburare genetică rară, cunoscută sub numele de degenerescență hepatolenticulară, care determină acumularea în exces de cupru în ficat sau creier și care se manifestă prin dureri abdominale, tremurături, icter, umflături abdominale, dificultăți de mers, vorbire sau înghițire. Semnele psihiatrice ale bolii Wilson includ comportament suicidal, depresia și agresivitatea. Diagnosticul precoce este crucial, tulburarea fiind întotdeauna fatală, în absența tratamentului. (6) (7)

Boala Huntington - afecțiune ereditară progresivă, degenerativă și incurabilă, cauzată de descompunerea treptată a celulelor nervoase din creier. Boala debutează adesea între 35 și 50 de ani și afectează mișcările, emoțiile și abilitățile cognitive. În fazele incipiente, boala Huntington poate fi asimptomatică sau poate avea manifestări ușoare. În fazele avansate, simptomele includ mișcări incontrolabile ale membrelor, trunchiului și feței, pierderea progresivă a abilităților mentale și dezvoltarea problemelor psihiatrice. (6) (8)

Principalele tipuri de mișcări involuntare:

Coreea (mișcările coreice) - reprezintă mișcările involuntare neregulate, rapide, care implică de obicei capul, fața și membrele și care rezultă într-o postură anormală, menținută pentru câteva secunde. Mișcările coreice pot să reprezinte un efect advers al tratamentelor împotriva afecțiunilor neurologice, pot fi simptomul unei afecțiuni moștenite sau pot să apară în urma unei infecții severe a membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării. (1) (2) (4)

Atetoza (mișcările atetoice) - mișcările sunt lente și involuntare și afectează preponderent degetele mâinii, cât și degetele de la picioare. Pot fi afectate, de asemenea, brațele, picioarele, gâtul și limba. Mișcările atetozice sunt similare cu cele distonice și pot fi cauzate de asfixie, icter neonatal, boala Huntington, afecțiunile cerebrovasculare sau de traume fizice. (1) (2) (5)

Distonia (mișcările distonice) - implică contracții musculare involuntare susținute, care cauzează mișcări repetitive de răsucire. Distonia poate fi focală sau generalizată, primară sau secundară. Distonia primară este moștenită și este prezentă de obicei la copii cu gena autosomală DYT1 sau DYT6. Distonia primară se manifestă prin spasme ale picioarelor, ce apar în timpul mersului, cât și prin spasme ale brațelor, trunchiului sau gâtului. În majoritatea cazurilor, distonia moștenită provoacă handicapul sever în decurs de aproximativ zece ani, fără a exista un tratament care să stopeze progresul tulburării. Distonia secundară apare în urma unei leziuni focale a creierului, după expunerea la medicamente sau substanțe chimice sau ca parte a bolii Parkinson. La fel ca și în cazul mișcărilor atetotice, unele mișcări distonice sunt pe deplin involuntare și apar independent de voință. (1) (2) (5)

Mioclionul (mișcările mioclonice) - caracterizat de mișcări involuntare rapide, asemănătoare șocului, ce apar cel mai frecvent în timpul somnului și care nu pot fi suprimate. Mioclonul este asociat cu tulburările neurogenerative, encefalopatia și leziunile hipoxice. Mioclonul poate fi fiziologic (apare în timpul tranzițiilor de somn), epileptic (convulsiile apărute la persoanele epileptice), esențial sau simptomatic secundar (apare în patologii neurogenerative). (1) (3) (4)

Hemibalism - mișcări involuntare de mare amplitudine de împingere a brațului sau piciorului, ce se limitează la jumătate din corp și care apare de regulă în urma unui eveniment cardiovascular. Hemibalismul afectează de regulă mușchii membrelor, însă pot afecta și trunchiul. (1) (4)

Tremurul - descrie oscilațiile ritmice neintenționate și incontrolabile ce apar în una sau mai multe părți ale corpului. Principalii factori care duc la apariția tremurului sunt scăderea nivelului de zahăr din sânge, renunțarea la consumul de alcool (de către persoane care se confruntă cu alcoolismul), epuizarea fizică sau consumul de cofeină în cantități mari. Cel mai frecvent tip de tremur este tremorul esențial, urmat de cel parkinsonian și de cel distonic. Tremorul esențial este un tremur necontrolat, care apare de obicei la una sau ambele mâini, care se agravează atunci când se încearcă utilizarea membrelor superioare. De cele mai multe ori, tremurul esențial nu este asociat cu o afecțiune neurologică și nu duce la complicații grave. Cu toate acestea, tremurul esențial reprezintă un factor de stres. (1) (4) (6)

Ticurile - mișcări bruște, repetitive, inițiate voluntar sau involuntar, care pot fi suprimate intenționat pentru perioade scurte de timp. Ticurile pot fi simple (apar la copii și dispar în decurs de un an) sau multiple și complexe (mai extinse și de o severitate mai mare). În cazul ticurilor complexe, ar putea fi vorba de sindromul Tourette (mișcările sunt involuntare și pot dispărea pentru perioade scurte de timp), encefalita letargică, neuroacantocitoză sau de consumul de droguri. (1) (3) (4)