Mitul că fibromul uterin provoacă mereu infertilitatea

Ce se crede despre fibrom și infertilitate

Pentru multe femei diagnosticate cu fibrom uterin, prima reacție este teama că nu vor mai putea obține o sarcină. Ideea conform căreia „fibromul înseamnă infertilitate” circulă frecvent în rândul pacientelor, fiind uneori confirmată informal de alte femei care s-au confruntat cu dificultăți de concepție și aveau, în mod coincidental, și un fibrom. Această asociere simplificată transformă un diagnostic extrem de comun — fibroamele reprezentând cea mai frecventă tumoră benignă a uterului la femeile de vârstă reproductivă — într-o sentință percepută ca definitivă asupra planurilor de a avea copii.

Ce spune știința: fibromul nu înseamnă automat infertilitate

Realitatea clinică este mult mai nuanțată. Fibroamele uterine sunt tumori benigne, necanceroase, care se dezvoltă din țesutul muscular al uterului și afectează o proporție foarte mare de femei — estimările variază între 20% și 80% până la vârsta de 50 de ani, în funcție de metoda de diagnostic utilizată^[4][5]. Având în vedere această prevalență extrem de ridicată, marea majoritate a femeilor cu fibrom nu se confruntă niciodată cu probleme de fertilitate — multe dintre ele nici nu știu de existența acestor formațiuni până la o ecografie de rutină, deoarece sunt asimptomatice^[7]. Studiile clinice arată în mod constant că impactul asupra fertilității depinde în mod decisiv de localizarea fibromului: cele subseroase, situate pe fața externă a uterului, au un impact minim asupra fertilității, în timp ce fibroamele care deformează cavitatea uterină reduc semnificativ șansele de obținere a unei sarcini și cresc riscul de complicații obstetricale^[8]. Cu alte cuvinte, prezența unui fibrom și existența unui fibrom care afectează în mod real fertilitatea sunt două entități clinice complet diferite.

De ce persistă acest mit

Persistența acestei concepții eronate are câteva explicații practice. Fibroamele sunt extrem de frecvente exact în perioada în care femeile încearcă să conceapă, astfel că orice dificultate de concepție care coincide cu diagnosticul de fibrom este atribuită rapid acestuia, deși cauza reală poate fi legată de vârstă, de rezerva ovariană, de factorul masculin sau de alte afecțiuni ginecologice asociate. Infertilitatea în sine este o problemă multifactorială care afectează milioane de cupluri la nivel global, iar impactul emoțional profund determină adesea căutarea unei cauze clare, vizibile ecografic^[6]. Un fibrom, spre deosebire de factori mai greu de conceptualizat, cum ar fi calitatea ovocitelor, reprezintă o entitate „palpabilă” — este vizibil imagistic, are dimensiuni măsurabile, poate fi arătat pacientei pe ecran — devenind astfel o explicație facilă, chiar și atunci când localizarea sa (de exemplu, subseroasă) îl face complet irelevant pentru șansele de concepție.

Sâmburele de adevăr: tipurile de fibrom care chiar afectează fertilitatea

Mitul nu este complet lipsit de fundament — are un sâmbure de adevăr, iar acesta trebuie înțeles corect din punct de vedere medical. Clasificarea FIGO împarte fibroamele în funcție de localizarea lor raportată la cavitatea uterină, aspect care dictează în mod direct prognosticul reproductiv.

Fibroamele submucoase (tip FIGO 0, 1 și 2)

Acestea se dezvoltă spre interiorul cavității uterine sau o deformează parțial, interferând din punct de vedere mecanic cu implantarea embrionului și cu fluxul sangvin local. Reprezintă tipul de fibrom cu cel mai clar și mai bine documentat impact negativ asupra fertilității, reducând semnificativ șansele de obținere a unei sarcini și crescând riscul de complicații în eventualitatea în care sarcina se instalează^[8]. Din acest motiv, în cazul pacientelor care își doresc o sarcină, îndepărtarea chirurgicală a acestora reprezintă standardul terapeutic, în timp ce tehnicile non-invazive, deși sigure, nu sunt recomandate ca primă opțiune de tratament^[8].

Fibroamele intramurale care nu deformează cavitatea

În acest caz, datele clinice sunt mai nuanțate. Aceste fibroame nu pătrund și nu distorsionează vizibil cavitatea uterină, însă cercetările recente sugerează că pot altera micromediul endometrial și receptivitatea acestuia pentru implantare. Un sondaj recent realizat în rândul medicilor specialiști în endocrinologie reproductivă și infertilitate din Statele Unite ale Americii a evidențiat că mulți dintre aceștia recomandă, în anumite circumstanțe, îndepărtarea chirurgicală a acestor fibroame înainte de inițierea tratamentelor de reproducere asistată, deși conduita terapeutică variază considerabil de la un centru medical la altul, tocmai pentru că dovezile clinice sunt încă incomplete^[10]. Această zonă de incertitudine privind fibroamele intramurale care nu afectează cavitatea contribuie la persistența mitului conform căruia „orice fibrom afectează fertilitatea” — existând, într-adevăr, o categorie intermediară intens dezbătută în literatura de specialitate.

Fibroamele subseroase

Situate la exteriorul peretelui uterin, sub învelișul seros, aceste fibroame au un impact minim sau chiar nul asupra fertilității, în special atunci când au dimensiuni reduse. Ele nu interferează cu cavitatea uterină și, în majoritatea cazurilor, nu justifică o intervenție chirurgicală indicată exclusiv din considerente de fertilitate^[8].

Cum se pune diagnosticul și ce investigații confirmă tipul de fibrom

Simpla identificare a unui fibrom în timpul unei ecografii de rutină nu oferă suficiente informații — pentru a evalua impactul real asupra fertilității, este indispensabilă stabilirea localizării sale exacte. Ecografia transvaginală rămâne investigația de primă linie; totuși, atunci când există suspiciunea unui fibrom submucos sau când pacienta se confruntă cu dificultăți de concepție, se recurge frecvent la histerosonografie (ecografie cu infuzie de soluție salină) sau la histeroscopie diagnostică. Aceste metode imagistice și vizuale evidențiază cu precizie dacă formațiunea tumorală afectează cavitatea uterină și în ce măsură^[2][3]. Această clasificare riguroasă reprezintă pasul esențial care diferențiază cazurile în care fibromul are un impact real asupra fertilității de cele în care reprezintă doar o descoperire incidentală, lipsită de relevanță pentru planurile de sarcină.

Tratamentul fibromului la femeile care își doresc o sarcină

Abordarea chirurgicală a fibroamelor submucoase

Atunci când se confirmă prezența unui fibrom de tip submucos, tratamentul standard pentru pacientele care își doresc o sarcină este miomectomia histeroscopică — o intervenție minim invazivă prin care se îndepărtează fibromul pe cale vaginală, fără a fi necesară o incizie abdominală. Rezultatele unui studiu clinic publicat recent, care a inclus un grup de 50 de paciente cu infertilitate și fibroame clasificate FIGO tip 0-2, arată că, în urma intervenției, 78% dintre femei au reușit să obțină o sarcină, iar 42% au înregistrat o naștere cu făt viu. Procedura a fost urmată de aplicarea temporară a unui dispozitiv intrauterin și a unui gel antiaderențial pentru a preveni formarea sinechiilor uterine, iar monitorizarea ulterioară prin histerosalpingografie a confirmat absența aderențelor la majoritatea pacientelor^[9].

Conduita în cazul altor tipuri de fibroame

În cazul fibroamelor care nu deformează cavitatea uterină, decizia privind abordarea chirurgicală se stabilește în mod individualizat, luând în considerare dimensiunea formațiunii, vârsta pacientei, istoricul încercărilor de concepție și rezultatele evaluărilor de fertilitate^[10]. Embolizarea arterelor uterine, o alternativă non-chirurgicală utilizată frecvent pentru controlul simptomelor precum menoragiile, nu este recomandată pacientelor care își doresc o sarcină în viitor, din cauza riscurilor potențiale asupra rezervei ovariene și a perfuziei uterine^[8]. În situațiile în care fibroamele de mari dimensiuni împiedică vizualizarea ovarelor în timpul puncției foliculare necesare pentru fertilizarea in vitro, medicii pot lua în considerare miomectomia și din acest considerent tehnic, nu doar pentru impactul direct asupra implantării embrionare^[8].

Concluzii

Diagnosticul de fibrom uterin nu reprezintă, prin el însuși, o sentință de infertilitate. Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibroame uterine obțin sarcini și le duc la termen fără complicații majore, iar decizia clinică relevantă nu se rezumă la simpla prezență a formațiunii, ci vizează tipul de fibrom și localizarea sa exactă. Fibroamele subseroase pot fi, în majoritatea cazurilor, ignorate din perspectiva fertilității; cele submucoase necesită o evaluare riguroasă și, de regulă, tratament chirurgical înainte de concepție, în timp ce fibroamele intramurale care nu afectează cavitatea rămân subiectul unei decizii terapeutice individualizate, stabilite împreună cu un medic specialist în reproducere umană asistată. Cea mai utilă conduită pentru o pacientă diagnosticată cu fibrom uterin care își doresc o sarcină constă în evaluarea imagistică precisă a localizării formațiunii, evitând anxietatea nejustificată declanșată de simplul diagnostic de „fibrom”.