Mitul că orice durere în piept înseamnă un infarct miocardic

Ce se crede: durerea în piept = urgență cardiacă

Există o asociere profund înrădăcinată în conștiința colectivă: dacă te doare pieptul, e inima. Și mai ales: e infarct. Această convingere e atât de puternică, încât milioane de oameni fac față în fiecare an la urgențe cu anxietate majoră, convingerea că urmează un eveniment fatal — și ulterior află că au mâncat prea repede sau că și-au solicitat prea tare mușchii intercostali la sală.

Ecuația „durere piept = infarct" funcționează în ambele sensuri dăunătoare. Pe de o parte, produce panică nejustificată și vizite repetate la urgență pentru cauze benigne. Pe de altă parte — și acesta e paradoxul — îi face pe unii pacienți să nege simptomele reale ale infarctului pentru că „nu arată exact cum au văzut la televizor" și amână solicitarea ajutorului. Ambele extreme sunt periculoase.

Ce spune știința: distribuția reală a cauzelor

Datele din studii epidemiologice efectuate în departamentele de urgență oferă o imagine surprinzătoare pentru mulți pacienți. Sindromul coronarian acut — categoria care include și infarctul miocardic — reprezintă circa 31% din prezentările cu durere toracică acută. Celelalte 69% au origini complet diferite.^[1]

Distribuția aproximativă a cauzelor, conform datelor agregate din urgențe:

• Cauze cardiovasculare: sindrom coronarian acut ~31%, pericardită ~4%, altele (disecție aortică, tahiaritmii) sub 2%
• Reflux gastroesofagian / patologie digestivă: ~30% — cea mai frecventă cauză non-cardiacă
• Cauze musculoscheletale: ~28% — costocondrita, sindromul Tietze, afecțiuni ale articulațiilor costo-vertebrale
• Cauze pulmonare: ~4% — pneumonie, pleurezie, embolie pulmonară
• Cauze psihogene / anxietate: ~2-5% — atacuri de panică, tulburări somatoforme
• Altele: herpes zoster toracic (~0,5%), anemie severă, patologie esofagiană non-reflux

Un studiu publicat în 2025 în Scandinavian Journal of Primary Health Care a analizat acuratețea diagnostică a semnelor și simptomelor clinice în sindromul coronarian acut și infarctul miocardic acut, confirmând că nicio trăsătură clinică izolată nu diferențiază cu precizie absolută infarctul de alte cauze — diagnostic-ul corect necesită coroborarea simptomelor cu electrocardiograma și biomarkerii.^[2]

Cum arată durerea de infarct — trăsăturile distinctive

Infarctul miocardic acut are un profil simptomatic recognoscibil, chiar dacă nu e mereu textbook. Cunoașterea acestuia ajută la distingerea lui de cauzele benigne — nu pentru a pune un diagnostic acasă, ci pentru a acționa rapid când e nevoie.^[1]

Caracteristicile clasice ale durerii ischemice:

• Localizare: retrosternală, în centrul pieptului — descrisă ca presiune, greutate, strângere sau senzație că „cineva stă pe piept"
• Iradiere: spre brațul stâng (semnul clasic), umăr, gât, maxilar sau spate interscapular
• Durată: peste 20 de minute, nu cedează la repaus
• Simptome asociate: transpirații reci, greață sau vărsături, amețeală, lipsă de aer, senzație de moarte iminentă
• Context: apare adesea la efort sau stres emoțional intens, dar poate apărea și în repaus (mai ales infarctul STEMI)

Simptomele atipice — mai frecvente la femei, diabetici și vârstnici: durere epigastrică, senzație de indigestie, oboseală extremă inexplicabilă, durere predominant în spate sau maxilar. Aceste prezentări atipice sunt responsabile pentru întârzieri în solicitarea ajutorului și pentru un prognostic mai prost la categoriile respective.^[3]

Cele 8 cauze principale de durere în piept care nu sunt infarct

1. Refluxul gastroesofagian (GERD)

Cea mai frecventă cauză non-cardiacă. Acidul gastric care refluxează în esofag produce o durere arsură, retrosternală, adesea după mese, în decubit dorsal sau la aplecarea trunchiului. Poate mima perfect o durere cardiacă — inclusiv iradiere spre gât. Diferențierea: apare mai ales după mese, cedează la antiacide, nu e însoțită de transpirații sau dispnee. O problemă reală: unii pacienți cu angină pectorală au și GERD simultan, ceea ce complică evaluarea.^[1]

2. Costocondrita și sindromul Tietze

Inflamația cartilajelor care unesc coastele de stern produce o durere reproductibilă la palpare directă — dacă apăsarea pe stern sau pe coastele 2-5 reproduce exact durerea, originea e musculoscheletală, nu cardiacă. Sindromul Tietze include și tumefacția locală vizibilă. Apare frecvent după efort fizic intens, tuse prelungită sau traumatism toracic minor. Nu necesită tratament specific, cedează la antiinflamatoare nesteroidiene.^[4]

3. Anxietatea și atacul de panică

Atacul de panică produce una dintre cele mai convingătoare imitații ale urgenței cardiace: durere toracică intensă, palpitații, dispnee, amețeală, senzație de moarte iminentă. Din exterior — și din interior — arată exact ca un infarct. Diferențierea clinică e dificilă și nu trebuie făcută de pacient: orice prim episod trebuie evaluat medical pentru excluderea cauzei cardiace. Odată exclusă cauza organică, recunoașterea tiparului de atac de panică e esențială pentru tratamentul corect (psihoterapie cognitiv-comportamentală, eventual medicație anxiolitică).^[1]

4. Embolia pulmonară

O cauză rară dar potențial fatală, care trebuie exclusă activ în orice durere toracică acută. Durerea e pleuritică — se agravează la inspirație profundă, e mai lateralizată decât durerea cardiacă, e însoțită de dispnee disproporționată față de intensitatea durerii, tahicardie și eventual hemoptizie. Factori de risc: imobilizare prelungită, intervenție chirurgicală recentă, sarcină, cancer, trombofilie. Diagnosticul se pune prin CT angiografie pulmonară.^[3]

5. Pericardita acută

Inflamația sacului pericardic produce o durere toracică ascuțită, retrosternală sau precordială, cu o caracteristică distinctivă: se ameliorează în poziție șezând aplecat anterior (pacientul se „aplecă în față instinctiv") și se agravează în decubit dorsal și la inspirație. Poate apărea după o infecție virală recentă. EKG-ul arată modificări difuze, diferite de infarct. Tratamentul implică antiinflamatoare și colchicină.^[3]

6. Pneumonia și pleurezia

Infecțiile pulmonare produc durere pleuritică — lateralizată, accentuată la tuse și respirație. Sunt însoțite de febră, frisoane, tuse productivă, uneori dispnee. Auscultația pulmonară și radiografia toracică clarifică rapid diagnosticul. Durerea din pneumonie nu iradiază spre braț și nu e însoțită de transpirații reci sau greață izolată.^[1]

7. Herpesul zoster toracic

Reactivarea virusului varicelo-zosterian pe un dermatom toracic produce o durere caracteristică — arsură sau durere de tip neuropat care precede cu 1-3 zile apariția erupției veziculare. În faza prodromală, fără erupție, poate mima alte cauze de durere toracică. Distribuția strict unilaterală, pe un band dermatomal, și apariția ulterioară a veziculelor clarifică diagnosticul. Tratamentul cu antivirale (aciclovir, valaciclovir) trebuie inițiat cât mai precoce.^[1]

8. Spasmul esofagian

Contracțiile involuntare ale musculaturii esofagiene produc o durere retrosternală intensă, uneori descrisă ca „strângere" — imitând perfect angina. Apare adesea la ingestia de lichide reci sau alimente, dar poate apărea și spontan. O caracteristică înșelătoare: cedează la nitrați, exact ca angina, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Evaluarea esofagiană (manometrie de înaltă rezoluție) e necesară pentru confirmare.^[4]

De ce persistă mitul

Mitul „durere în piept = infarct" nu e întâmplător. Are rădăcini adânci în biologie, cultură și comunicare medicală. Câteva motive pentru care rezistă:

Inima ca simbol al vieții. Din punct de vedere evolutiv, orice semnal care vine din zona inimii e tratat cu prioritate maximă de creier. Anxietatea legată de semnalele toracice e un mecanism de supraviețuire — problema e generalizarea lui excesivă.

Campanii de sănătate publică. Mesajele despre urgențele cardiace — necesare și salvatoare de vieți — au creat prin simplificare un reflex unilinear. „Durere în piept → sună la 112" e un mesaj corect pentru urgență, dar nu înseamnă că orice durere e infarct.

Prezentările media. Infarctul în filme și seriale apare aproape invariabil cu durere în piept dramatică, prăbușire și moarte sau supraviețuire spectaculoasă. Durerea musculoscheletală după o zi de sală nu face rating.

Ancorarea cognitivă. Odată ce creierul a conectat „durere piept" cu „infarct", e dificil să rupă această asociere — mai ales în contexte de anxietate sau stres, când sistemul cognitiv funcționează mai puțin rațional.^[2]

Sâmburele de adevăr care menține mitul viu: infarctul chiar poate ucide în ore și chiar se manifestă cu durere toracică. Deci mitul nu e complet greșit — e doar excesiv de generalizat. Problema e că generalizarea creează panică de fond cronică la unii pacienți și, paradoxal, nerecunoașterea infarctului adevărat la alții care „nu se recunosc" în simptomul clasic.

Semnalele de alarmă care cer acțiune imediată

Demistificarea nu înseamnă minimalizare. Există caracteristici care cer evaluare de urgență imediat — chemat 112, nu mers cu mașina personală, nu așteptat să treacă:

• Durere în piept severă, presivă sau strânge, care durează mai mult de 5-10 minute
• Durere care iradiază spre braț (mai ales stâng), gât, maxilar sau spate
• Durere însoțită de transpirații reci, greață, amețeală sau senzație de leșin
• Durere însoțită de dificultăți de respirație fără efort
• Durere la o persoană cu factori de risc cardiovascular cunoscuți (HTA, diabet, fumat, colesterol crescut, infarct anterior)
• Durere nouă, diferită de tot ce ați mai simțit, care vă sperie instinctiv

Dacă oricare dintre aceste caracteristici e prezentă, nu autodiagnosticați și nu aplicați testul „durere musculoscheletală — mă doare când apăs". Mergeți la urgență sau chemați ambulanța. Ferestrele terapeutice în infarct (sub 90 minute pentru angioplastie primară) sunt literalmente diferența dintre viață și moarte.^[3]

Cum se pune diagnosticul diferențial la medic

Evaluarea corectă a durerii toracice în urgență urmează un protocol standardizat, nu se bazează pe intuiție. Medicul evaluează simultan mai multe axe:

Anamneză detaliată: caracterul durerii (arsură vs presiune vs ascuțit), localizarea exactă, iradierea, factorii agravanți și amelioranți, durata, simptomele asociate, antecedentele cardiovasculare și factorii de risc.

Electrocardiograma (EKG): primul și cel mai rapid test — modificările specifice (supradenivelare ST, bloc de ram stâng nou apărut) confirmă sau infirmă STEMI în minute. Un EKG normal nu exclude infarctul non-STEMI.^[2]

Biomarkeri cardiaci: troponina T sau I de înaltă sensibilitate — standardul de aur actual. Protocolul de excludere rapidă (0h/1h sau 0h/2h) permite triajul sigur în 1-2 ore în cele mai multe cazuri, cu o valoare predictivă negativă de peste 99%.^[2]

Imagistică: radiografia toracică (pneumonie, pneumotorax, disecție aortică), ecografia cardiacă (mișcarea pereților miocardici), CT angiografia (embolie pulmonară, disecție aortică).^[3]

Un studiu din 2025 publicat în Cardiology Journal a analizat rolul angiografiei coronariene CT în diferențierea infarctului non-STEMI de angina instabilă, arătând că trăsăturile imagistice și radiomics-ul țesutului adipos pericoronar contribuie semnificativ la discriminarea acestor entități clinice dificil de diferențiat clinic.^[5]

Concluzii

Durerea în piept nu este sinonimă cu infarctul — statistic, mai mult de două treimi din cazurile prezentate la urgență au o altă cauză, cel mai frecvent reflux, musculoscheletală sau anxietate. Mitul persistă dintr-o combinație de simbolism cultural, simplificare în campaniile medicale și ancorare cognitivă — și are un sâmbure de adevăr care îl face rezistent la demistificare. Soluția nu e minimalizarea durerii toracice, ci înțelegerea profilului real al infarctului: durere presivă centrală, iradiere caracteristică, simptome asociate specifice, durată peste 20 de minute. Orice durere nouă, severă sau cu semne de alarmă trebuie evaluată medical, fără autodiagnostic — dar evaluarea nu înseamnă că răspunsul va fi mereu cel mai grav. Cunoașterea diferențelor salvează în ambele direcții: evită panica inutilă și asigură recunoașterea urgențelor reale.