Multe bubițe pe pielea copilului. Ce ar putea fi?

Pielea nou-născuților sau a copiilor este mai predispusă la erupții cutanate decât în cazul adulților. Cele mai frecvente sunt bubițele roșii, care apar aproape la orice nivel și se caracterizează, în funcție de ceea ce le produce, prin mâncărimi, febră și alte simptome care, trec de cele mai multe ori în mai puțin de câteva săptămâni. Totodată, erupțiile cutanate reprezintă un semn de alarmă pentru părinți, iar consultul unui medic specialist este recomandat indiferent de gravitatea afecțiunii. (1, 2, 3, 4)

Afecțiuni caracterizate prin apariția leziunilor eritematoase:

1. varicela

Reprezintă o infecție virală și contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian. Se caracterizează prin simptomul principal, care se manifestă prin erupția cutanată cu aspect de pete roșii, însoțită de mâncărimi și febră. Este o boală ușoară și apare, în general, în copilărie. Erupția este, de obicei, mai vizibilă pe trunchi decât pe membre. Poate afecta scalpul, interiorul gurii și nasului. În cazurile severe, petele se pot răspândi pe întreg corpul, iar leziunile se pot forma la nivelul gâtului, anus sau vagin. Erupțiile cutanate încep să apară după 10 până la 21 de zile în urma expunerii la virus, însoțite de alte simptome precum:

• febră;
• pierderea poftei de mâncare;
• dureri de cap;
• oboseală și o stare generală de rău.

Deși este considerată o boală ușoară, vericela poate fi însoțită de complicații dacă apare la nou-născut sau la copiii cu imunitate scăzută. Astfel, printre acestea se numără infecțiile bacteriene ale pielii sau ale sângelui, deshidratare, pneumonie, encefalită, însoțite de simptome precum:durere în piept sau dificultăți de respirație, pielea din jurul erupțiilor devine roșie și dureroasă, somnolență, mâini și picioare reci.

Diagnosticul este pus, în general, pe baza erupției cutanate, însă în cazurile în care există incertitudini cu privire la acesta, se pot efectua teste de sânge în laborator. Tratamentul nu este necesar în cazul copiilor sănătoși și a celor care nu prezintă complicații, de cele mai multe ori, medicul prescrie antihistaminice pentru ameliorarea mâncărimii.

Pentru persoanele care prezintă un risc crescut de complicații provocate de varicelă, medicii prescriu medicamente pentru a scurta durata infecției și a ajuta la reducerea riscului de complicații. Dintre acestea fac parte antiviralele (aciclovir, valaciclovir), care diminuează severitatea bolii, imunoglobulina intravenoasă sau vaccinarea împotriva varicelei după ce pacientul a fost expus virusului. (3, 4, 5, 6, 7, 8)

2. eczema

Este o afecțiune cutanată uscată, care se manifestă prin mâncărimi intense și care apare frecvent la copii. Face parte din categoria dermatitelor neinfecțioase, caracterizată prin inflamarea pielii, însoțită de iritații, înroșirea pielii, formare de vezicule și cruste, descuamări de piele.

Poate fi declanșată de:

• iritații ale pielii cauzate de anumite substanțe chimice aflate în compoziția detergenților, șampoanelor, parfumurilor sau a săpunurilor;
• factori de mediu sau alergeni: vremea rece și uscată, umiditate, acarieni, polen, mucegai;
• transpirație abundentă;
• alimente alergice: laptele de vacă, ouă, arahide, soia sau grâu;
• infecții cutanate;
• contactul cu anumite tipuri de fibre textile, de exemplu: lâna.

În cazurile grave, eczema poate duce la infecții în momentul în care: lichidul din vezicule începe să se scurgă pe piele, apare o crustă galbenă pe suprafața pielii, pielea devine umflată și copilul prezintă febră și senzație generală de rău.

Tratarea eczemelor implică, în mod fundamental, dispariția petelor roșii și refacerea conținutului de umiditate al pielii. În mod normal, pielea se va reface în urma utilizării obișnuite a emolienților și a cremelor hidratante. Acestea sunt recomandate în funcție de nevoile fiecărui pacient. Diferența dintre loțiuni, creme și unguente este cantitatea de ulei pe care o conțin. Unguentele conțin cele mai multe uleiuri, astfel încât acestea pot fi destul de grase, dar sunt cele mai eficiente pentru menținerea umidității pielii. Nu se recomandă „supradozarea” hidratantelor și ceea ce poate funcționa pentru o persoană, nu are aceleași efecte pentru altele.

Dacă pielea este inflamată, medicul poate recomanda pentru copilul dumneavoastră un corticosteroid local, care va fi aplicat direct pe piele și reduce inflamația în decursul a câtorva zile. Antihistaminele sunt un alt tip de medicamente care pot fi recomandate în tratarea eczemei, întrucât ameliorează pruritul, însă pot provoca somnolență. De asemenea, eczema nu este o afecțiune contagioasă, ceea ce înseamnă că nu necesită izolarea copilului față de ceilalți.

În ceea ce privește complicațiile care pot apărea în urma unei eczeme, acestea se pot datora ruperii pielii, ceea ce duce la infectarea țesutului cu bacterii. Totodată, este posibil ca eczemele să se infecteze cu virusul herpes simplex, care în mod normal cauzează răni. Aceasta se poate dezvolta într-o stare gravă numită eczemă herpetică. Eczema poate afecta copilul și psihologic, întrucât copiii preșcolari cu eczeme atopice pot avea mai multe probleme de comportament, cum ar fi hiperactivitatea, față de copiii care nu au această afecțiune. De asemenea, este mult mai probabil să fie mai dependenți de părinții lor.

În multe cazuri, eczemele intră în remisie și simptomele pot dispărea cu totul în timp de câteva luni sau chiar ani. Pentru mulți copii, eczema dispare până la vârsta de 5 sau 6 ani, alții pot avea episoade în perioada adolescenței și la vârsta adultă. (2, 3, 9, 10, 11)

3. urticaria

Este o erupție cutanată cu aspect de pete roșii, care apare pe o parte a corpului său răspândită pe suprafețe mari, ca urmare a reacției organismului la anumiți alergeni sau a unor cauze necunoscute. De obicei, provoacă mâncărimi, iar mărimea erupțiilor variază de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri.

Urticaria poate fi acută, dacă erupția cutanată dispare după șase săptămâni, sau cronică atunci când persistă un timp mai îndelungat. Un alt tip de urticarie, este urticaria vasculitică, care poate provoca inflamarea vaselor de sânge din piele, fiind mai dureroasă și mai persistentă.

Afecțiunea apare atunci când un anumit factor declanșează creșterea nivelului de histamină care urmează să fie eliberat în piele. Astfel, vasele de sânge din zona afectată se deschid și apar scurgeri, acest lichid provocând edeme și mâncărimi. Dintre cauzele urticariei se numără:

• reacții alergice - alergii alimentare sau o reacții la înțepături de insecte;
• expunerea la rece sau la căldură excesivă;
• infecții - cum ar fi o răceală;
• anumite medicamente - medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sau antibioticele.

Cu toate acestea, în multe cazuri de urticarie, nu există o cauză evidentă.

Pentru a trata urticaria, medicul va recomanda antihistaminice, creme care conțin mentol pentru ameliorarea mâncărimii. Pentru perioadele mai severe de urticarie, pot fi prescrise doze scurte de comprimate cu corticosteroizi, cum ar fi prednisolon, care pot avea reacții adverse precum: creșterea apetitului și creșterea în greutate, schimbarea dispoziției, insomnii. (3, 12, 13, 14)

4. impetigo

Este o afecțiune a pielii, provocată de bacterii precum Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes, destul de comună, dar și extrem de contagioasă. Deoarece boala nu provoacă niciun simptom de la patru până la zece zile după expunerea inițială la aceste bacterii, este adesea ușor răspândită de la oamenii infectați la cei sănătoși. Boala devine necontagioasă după 48 de ore de tratament.

Apare sub forma unor vezicule, care conțin lichid și care sunt prezente, de obicei, în jurul nasului sau al gurii. Aceste vezicule pot fi pe piele, provocând mâncărime și febră, nefiind dureroase, vezicule care secretă lichid sau au cruste. Este întâlnită adesea la copii, deoarece sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat, facilitând totodată și transmiterea infecției.

Pentru a trata impetigo se recomandă creme care conțin antibiotice, care vor fi aplicate de trei ori pe zi timp de o săptămână, ținându-se cont de respectarea igienei, pentru a nu răspândi infecția. Pastilele sub formă de antibiotice pot fi prescrise dacă infecția este mai severă și mai răspândită sau dacă simptomele nu se îmbunătățesc după utilizarea cremei cu antibiotice. Acestea trebuie de obicei luate de două până la patru ori pe zi timp de 7 zile. (1, 15, 16, 17)

5. rujeola (pojarul)

Este o boală virală infecțioasă și poate duce la complicații grave. Este cauzată de un virus, singurul mod de apărare împotriva acesteia fiind vaccinul.

Simptomele apar după 10 zile de la contactul cu virusul și sunt: febră, pete de culoare roșie-maronie care se extind pe tot corpul, simptome specifice unei răceli, ochi roșii, pierderea poftei de mâncare, oboseală și iritabilitate. Infecția cu rujeola durează în medie câteva săptămâni.

În unele cazuri, pojarul poate duce la complicații precum: infecții ale urechii, diaree, pneumonie, encefalită. În cazuri mai rare, pojarul poate duce la hepatită, meningită, afecțiuni grave ale ochiului sau inimii.

Copiii cu rujeolă ar trebui să fie ținuți departe de ceilalți timp de 4 zile după apariția erupțiilor cutanate. Pentru cei cu un sistem imunitar slăbit, acest lucru ar trebui să continue până când vor ajunge la o recuperare completă și toate simptomele dispar.

Deși nu există un tratament specific pentru rujeolă, pentru ameliorarea simptomelor, copiii trebuie să consume o cantitate mare de lichide, să beneficieze de odihnă, se recomandă medicamente pentru febră, cum este acetaminofenul sau ibuprofenul.

Cea mai bună modalitate de prevenție împotriva rujeolei o reprezintă imunizarea împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) recomandat la vârsta de 12 până la 15 luni. (18, 19, 20)

6. scabia

Este o afecțiune contagioasă a pielii provocată la om de parazitul Sarcoptes scabiei.

Principalele simptome ale scabiei sunt mâncărimi intense și o erupție cutanată în zone diferite ale pielii: coate, încheieturi, tălpi și părți laterale ale picioarelor, în zonele genitale, palme, fese. Afecțiunea poate dura de la 4 până la 6 săptămâni înainte de începerea mâncărimii, deoarece acesta este timpul necesar organismului pentru a reacționa la excrementele parazitului.

La copiii, erupția cutanată apare inițial neclară, sub forma unor linii ondulate formate de către acarieni pe partea anterioară a încheieturii mâinii sau între degete.

Erupția cutanată constă în pete roșii mici pe întreg corpul, mai puțin la nivelul capului. Excepție fac copiii - la aceștia poate apărea pe față, cap, gât, scalp, tălpi. Scărpinarea erupției cutanate poate provoca cruste.

Tratamentul scabiei se aplică pentru întreaga familie, deoarece boala este foarte contagioasă, diferite loțiuni și creme sunt utilizate în mod obișnuit pentru tratarea scabiei. Crema sau loțiunea trebuie aplicate pe pielea întregului corp, asigurându-se menținerea ei pe zona afectată timp de 8 până la 12 ore, cu excepția capului, la o temperatură normală. La copii mici și sugari crema se aplică inclusiv pe față și scalp. Medicul poate prescrie, de asemenea, creme cu steroizi pentru a reduce mâncărimea, precum și antihistaminice orale pentru controlul pruritului. Tratamentul trebuie repetat după 1-2 săptâmni pentru a evita reapariția bolii. (21, 22, 23)