NAD⁺, boala Alzheimer și cetoza

Interviul analizat este realizat de Physionic, un canal cunoscut pentru abordarea riguroasă a literaturii biomedicale și pentru analiza critică a studiilor din domeniul fiziologiei, neuroștiințelor și nutriției. Autorul, Dr. Nicolas Verhoeven este recunoscut pentru scepticismul metodologic față de suplimentele promovate excesiv și pentru accentul pus pe mecanisme biologice demonstrate experimental. În acest material, el discută în detaliu o serie de date experimentale și clinice care redeschid dezbaterea legată de rolul NAD⁺ în boala Alzheimer, cu un final neașteptat: cetoza indusă prin trigliceride cu lanț mediu.

Scepticismul inițial față de NAD⁺

Interviul începe cu o poziționare clară: Dr. Nicolas Verhoeven își declară scepticismul de lungă durată față de suplimentele de tip NAD⁺. Această rezervă nu este una ideologică, ci se bazează pe analiza critică a literaturii existente, în special a studiilor la om, care până recent au oferit rezultate slabe sau irelevante clinic.

Motivul principal al reticenței este faptul că majoritatea studiilor umane au evaluat efectele precursorilor de NAD⁺ asupra unor parametri metabolici generali, precum trigliceridele, colesterolul LDL sau glicemia, parametri care nu reflectă funcțiile biologice centrale ale NAD⁺ la nivel neuronal.

De ce este important raportul NAD⁺/NADH în boala Alzheimer

Datele prezentate în interviu arată că, în creierul afectat de boala Alzheimer, există o scădere a raportului dintre NAD⁺ și NADH, fenomen observat direct în probe de țesut cerebral uman. Această modificare este considerată patologică, deoarece NAD⁺ joacă un rol central în:

• Repararea leziunilor ADN-ului neuronal

• Menținerea metabolismului energetic celular

• Formarea de noi neuroni (neurogeneză)

• Plasticitatea sinaptică, esențială pentru memorie și învățare

Un nivel scăzut de NAD⁺ implică, conform explicațiilor din interviu, mai mult stres celular, acumulare de leziuni genetice și reducerea adaptabilității neuronale, toate fiind caracteristici majore ale neurodegenerării.

Experimentul-cheie: creșterea NAD⁺ în modele animale de Alzheimer

Punctul central al interviului îl reprezintă un studiu experimental în care cercetătorii au testat ipoteza directă: dacă nivelurile de NAD⁺ din creier sunt crescute, se modifică evoluția bolii Alzheimer?

În modelul animal utilizat, boala Alzheimer este asociată cu:

• Creșterea semnificativă a leziunilor ADN-ului neuronal

• Scăderea markerilor de sănătate celulară

• Deficite cognitive severe

Prin administrarea unui compus farmacologic care stimulează sinteza NAD⁺ (nu prin injectarea directă de NAD⁺, care este instabil), cercetătorii au observat:

• Normalizarea markerilor de afectare ADN

• Îmbunătățirea proceselor de regenerare neuronală

• Restabilirea funcției sinaptice

Dr. Nicolas Verhoeven subliniază că aceste efecte nu au fost izolate, ci au apărut convergent pe mai mulți parametri biologici independenți.

Reversibilitatea funcțională a deficitului cognitiv

Un aspect esențial discutat este diferența dintre markerii celulari și rezultatele funcționale reale, precum memoria și învățarea. În testele comportamentale, animalele cu boală Alzheimer prezentau scoruri foarte scăzute, așa cum era de așteptat.

După creșterea nivelului de NAD⁺, performanțele cognitive au revenit la valori comparabile cu cele ale animalelor sănătoase, ceea ce autorul descrie explicit drept o reversare completă a deficitului de memorie în acest model experimental.

Este subliniat că aceste rezultate sunt obținute într-un model animal și nu pot fi extrapolate automat la oameni, însă amploarea efectului este considerată remarcabilă.

Limita majoră: imposibilitatea aplicării directe la om

Entuziasmul este temperat de o problemă practică majoră: substanța utilizată în studiu nu este disponibilă clinic, fiind administrată injectabil și aflată încă în stadii experimentale.

Această limitare mută discuția către alternativele existente, în special către suplimentele precursoare de NAD⁺ deja populare pe piață, dar care, așa cum va fi discutat ulterior în interviu, nu reproduc efectele observate în modelul animal.

Eșecul suplimentelor precursoare de NAD⁺ în studiile clinice umane

După entuziasmul generat de datele experimentale pe modele animale, interviul intră într-o zonă mult mai sobru analizată: rezultatele studiilor clinice la om cu suplimente precursoare de NAD⁺. Dr. Nicolas Verhoeven subliniază că, în ciuda popularității crescute a unor molecule precum nicotinamida, nicotinamid mononucleotid sau nicotinamid ribozid, datele clinice nu susțin un efect benefic asupra bolii Alzheimer.

În interviu sunt menționate explicit cel puțin trei studii clinice controlate (le găsiți mai jos în "Bibliografie"), care au evaluat aceste suplimente la persoane cu boală Alzheimer sau deficit cognitiv incipient. Concluzia lor:
niciunul dintre aceste studii nu a demonstrat încetinirea progresiei bolii, cu atât mai puțin reversia acesteia.

Autorul insistă asupra faptului că acest rezultat negativ nu este unul marginal sau discutabil, ci este consecvent între studii, indiferent de molecula precursor utilizată.

De ce nu funcționează precursorii de NAD⁺ la om

Interviul propune o explicație pentru acest eșec. Majoritatea studiilor clinice cu suplimente de NAD⁺:

• Nu măsoară nivelurile de NAD⁺ la nivel cerebral

• Utilizează markeri periferici, în special din sânge

• Presupun că o creștere sistemică se traduce automat într-o creștere cerebrală

Această presupunere este criticată direct. Autorul explică faptul că metabolismul cerebral al NAD⁺ este strict reglat, iar simpla creștere a precursorilor în circulație nu garantează traversarea barierei hemato-encefalice sau modificarea raportului NAD⁺/NADH în neuroni.

Astfel, deși aceste suplimente pot avea efecte metabolice periferice măsurabile, ele nu par să atingă ținta biologică relevantă pentru boala Alzheimer.

Realitatea clinică contrazice ipoteza simplistă conform căreia creșterea NAD⁺ prin suplimente orale ar fi suficientă.

Mesajul este:
„Dacă aceste molecule ar fi eficiente, am fi văzut deja un semnal clinic.”

Această concluzie îl determină pe autor să abandoneze explicit ideea precursorilor clasici de NAD⁺ ca strategie viabilă pentru boala Alzheimer.

Căutarea unei alternative: există alte modalități de a crește NAD⁺ în creier?

Punctul de inflexiune al interviului apare atunci când autorul își pune o întrebare diferită:
există vreo intervenție care să crească demonstrabil NAD⁺ direct în creierul uman?

Această întrebare schimbă complet direcția analizei. Spre deosebire de majoritatea studiilor nutriționale sau de suplimente, autorul identifică experimente la om în care raportul NAD⁺/NADH este măsurat direct în creier, nu inferat din sânge.

Această distincție este prezentată ca fiind esențială.

Revenirea surprinzătoare: cetoza și trigliceridele cu lanț mediu

Răspunsul la întrebare este, intenționat, prezentat ca surprinzător: cetoza indusă prin trigliceride cu lanț mediu.

Dr. Nicolas Verhoeven descrie studii în care participanților umani li s-au administrat trigliceride cu lanț mediu, iar ulterior s-a măsurat raportul NAD⁺/NADH direct la nivel cerebral. Rezultatele arată:

• Raportul NAD⁺/NADH crește semnificativ în creier

• Efectul este demonstrat experimental, nu presupus

• Modificarea apare într-un interval de timp scurt, de ordinul orelor

Aceasta este prezentată ca prima dovadă solidă la om că o intervenție non-farmacologică poate corecta exact dezechilibrul metabolic observat în boala Alzheimer.

De la mecanism la clinic: trigliceridele cu lanț mediu în Alzheimer

Interviul merge mai departe și conectează aceste date metabolice cu studii clinice existente care au utilizat trigliceride cu lanț mediu la persoane cu boală Alzheimer sau deficit cognitiv.

Spre deosebire de suplimentele de NAD⁺, aceste studii arată:

• Îmbunătățiri cognitive măsurabile

• Efecte observate pe mai multe teste cognitive

• Beneficii consistente, deși modeste ca amplitudine

Autorul subliniază că nu este vorba despre o „vindecare”, ci despre o îmbunătățire reală și reproductibilă, ceea ce le diferențiază net de studiile negative cu precursorii de NAD⁺.

Interpretarea realistă a efectelor observate

Tonul interviului rămâne deliberat temperat. Deși rezultatele sunt pozitive, autorul insistă asupra mai multor limitări:

• Durata studiilor este relativ scurtă

• Magnitudinea efectului este moderată

• Boala Alzheimer este improbabil să fie influențată decisiv de o singură intervenție

Totuși, el consideră că faptul că aceste efecte există și că sunt corelate cu un mecanism biologic coerent reprezintă un progres semnificativ.

Dozajul utilizat și considerații practice

În interviu este menționat explicit intervalul de dozaj utilizat în studiile clinice cu trigliceride cu lanț mediu:

• Doza inițială: aproximativ 10 grame

• Doza maximă: până la 30 de grame

Autorul nu face recomandări clinice directe, dar subliniază că aceste doze provin din studii controlate și sunt relevante pentru interpretarea rezultatelor.

Cetoza ca direcție viitoare de cercetare

În finalul discuției, este abordată posibilitatea ca dieta ketogenică, ca strategie metabolică mai amplă, să inducă efecte similare. Dr. Nicolas Verhoeven precizează însă că studiile existente sunt:

• De scurtă durată

• De tip fezabilitate

• Nepregătite pentru a evalua riguros rezultate cognitive

Prin urmare, concluzia este una deschisă, dar prudentă: cetoza merită investigată mai profund, însă dovezile actuale sunt preliminare.