Noi strategii pentru combaterea agenților patogeni rezistenți transmiși din alimente

Un editorial publicat în jurnalul Foods sintetizează contribuțiile publicate în numărul special „Noi progrese în gestionarea și caracterizarea patogenilor zoonotici în alimente și facilități de procesare”, cu accent pe mecanismele de adaptare microbiană, metodele moderne de diagnostic și strategiile antimicrobiene inovatoare. Pe fondul unui risc global persistent de infecții alimentare - estimat la 600 de milioane de cazuri și 420.000 de decese anual - problematica siguranței alimentare impune soluții integrate, bazate pe știință.

Mecanisme de adaptare la stres

Un accent important este pus pe modul în care Listeria monocytogenes își reglează expresia proteică în condiții de stres tehnologic precum aciditatea, frigul sau salinitatea. Studiul lui D’Onofrio și colaboratorii a identificat peste 1000 de proteine, printre care Internalin A și Listeriolysin O, ca markeri de virulență exprimați specific în condiții ostile. Importanța exprimării proteice, și nu doar prezența genelor, este evidențiată ca indicator funcțional al potențialului patogen.

În completare, analiza imunoproteomică a evidențiat 58 de antigene imunogenice, confirmând variabilitatea specifică de tulpină. În paralel, Szymczak a analizat izolate atipice de L. monocytogenes din sol și alimente, cu fenotip nehemolitic și lipsă de motilitate, dar cu rezistență crescută la antibiotice. Aceste tulpini - adesea nedetectabile prin metodele ISO curente - sugerează o subestimare a riscului real reprezentat de formele atipice de Listeria.

Studiul lui Parra-Flores, bazat pe secvențiere genomică completă, a evidențiat prevalența tulpinilor ST5 în alimente refrigerate din Chile, cu gene de rezistență la antibiotice, stres termic și dezinfectanți. Astfel, genomica de înaltă rezoluție permite caracterizarea avansată și dezvoltarea de strategii țintite de igienizare în industria alimentară.

Un factor esențial al persistenței L. monocytogenes este capacitatea de a forma biofilme pe suprafețe industriale. Deși flagelația contribuie la adeziune, mecanismele de formare a biofilmului sunt mai complexe decât se credea, neexistând încă markeri genetici clari pentru această trăsătură. Sunt necesare studii în condiții realiste, cu biofilme mixte și prezența reziduurilor alimentare.

Tehnologii emergente pentru detecția patogenilor

Accesul rapid și precis la date privind contaminarea este esențial. Counihan și colaboratorii au testat secvențierea long-read cu MinION (Oxford Nanopore) pentru identificarea E. coli producătoare de toxină Shiga în carne tocată. Metoda a permis detectarea rapidă a genelor de virulență, serotiparea și analiza rezistenței antimicrobiene, într-un timp total de câteva ore, cu potențial de integrare în supravegherea de rutină.

Aceste progrese reflectă avansul integrării omics-urilor în siguranța alimentară. De la genomica utilizată pentru trasabilitate și reproducere selectivă, la proteomica și metabolomica aplicate în optimizarea calității nutriționale, tehnologiile moderne contribuie la evaluarea precisă a siguranței și calității produselor alimentare. Totuși, costurile ridicate și lipsa expertizei bioinformatice limitează aplicabilitatea largă.

Metabolomica, prin NMR sau spectrometrie de masă, este deja utilizată pentru detectarea alterărilor microbiene și a compușilor toxici în produse precum laptele, peștele, mierea și vinul. Pentru a valorifica pe deplin potențialul acestor tehnologii, sunt necesare algoritmi avansați de învățare automată și infrastructură computațională adecvată.

Strategii antimicrobiene naturale

O altă direcție promițătoare este reprezentată de compușii antimicrobieni naturali. Al-Kharousi și colaboratorii au demonstrat efectul antimicrobian larg al uleiurilor esențiale și fumului obținut din tămâia Boswellia sacra (gradele Hojari și Sha’bi). Compușii activi, în principal monoterpene și sesquiterpene, au inhibat bacterii Gram-pozitive și Gram-negative, drojdii și mucegaiuri. Totuși, siguranța inhalării fumului necesită evaluări suplimentare.

Studiul lui Sepúlveda a testat efectul antimicrobian al cinamaldehidei și vanilinei - sub formă liberă și încapsulată - într-o băutură pe bază de suc de mere și proteine lactate. Încapsularea cu concentrat proteic din zer a amplificat efectul cinamaldehidei împotriva E. coli, L. innocua și S. cerevisiae, demonstrând eficiența strategiilor de livrare controlată. Modelele matematice Gompertz și Weibull au oferit estimări utile pentru cinetica de inactivare microbiană și distribuția rezistenței.

Concluzii

Articolele reunite în acest număr special conturează o imagine complexă a riscurilor și soluțiilor legate de patogenii zoonotici din alimente. De la mecanisme moleculare de adaptare, la detecția rapidă și utilizarea compușilor antimicrobieni naturali, fiecare contribuție evidențiază necesitatea unei abordări interdisciplinare. Standardizarea metodelor, utilizarea tehnologiilor omics și integrarea bioinformaticii avansate vor juca un rol cheie în consolidarea securității alimentare la nivel global. În fața amenințărilor zoonotice în continuă schimbare, inovația științifică rămâne o prioritate strategică pentru protejarea sănătății publice.