Noi strategii terapeutice pentru boala ficatului gras
Boala ficatului gras sau steatoza hepatică este o afecțiune frecventă, bazată pe acumularea gramisilor la nivelul ficatului. Oamenii de știință cercetează un nou tratament pentru această afecțiune.
Boala ficatului gras non-alcoolică este un termen folosit pentru a descrie un grup de afecțiuni. Factorul comun este reprezentat de acumularea grăsimilor la nivelul ficatului determinând inflamație și în final fibroză. Evoluția naturală a cazurilor de fibroză este spre ciroză hepatică și frecvent, dar nu întotdeauna, spre cancer hepatic.
Datorită frecvenței sale, boala ficatului gras reprezintă un punct de interes pentru mulți oameni de știință. Până în prezent, nu a fost aprobat nici un tratament, însă datele publicate recent în JCI Insight prezintă o terapie promițătoare împotriva acestei afecțiuni.
Un grup științific coordonat de Steven Grinspoon a evaluat o nouă metodă de tratament aplicată bolnavilor HIV pozitivi. Aceștia au reușit să reducă nivelul grăsimilor hepatice și inclusiv regresia fibrozei hepatice la pacienții cu HIV.
Medicamentul studiat a fost Tesamorelin (Egrifta). Acest medicament, a primit aprobarea de la Food and Drug Administration pentru a fi utilizat la pacientii obezi infectați cu HIV, proprietățile benefice asupra bolii ficatului gras nefiind cunoscute.
Grupul de cercetători a utilizat o tehnică genetică (GSEA) care le-a permis studiul produselor obținute prin biopsie hepatică. Probele obținute prin biopsie hepatică proveneau de la două grupuri de pacienți. Primul grup fusese tratat cu Tesamorelină, în timp ce al doilea grup au primit medicamente placebo. Analiza genetică a acestor produse a permis cercetătorilor aă identifice modificările induse de medicament, anume stimularea expresiei unor gene asociate cu arderea grăsimilor în mitocondrii. Stimularea expresiei acestor gene era asociată cu inhibarea genelor răspunzătoare de producerea fibrozei hepatice.
Pe lângă modificările genetice prezentate, Tesamorelin are capacitatea de a inhiba și genele răspunzătoare de producerea inflamației, precum și pe cele responsabile de repararea celulară și diviziunea celulară, acestea din urmă fiind asociate cu riscul dezvoltării cancerului hepatic.
Rezultatele prezentate, deși nu este dovedit faptul că pot preveni dezvoltarea cancerului hepatic, au un efect benefic asupra bolii ficatului gras prin reducerea conținutului de grăsime și prin modificările genetice pe care le induce.
sursa: Science Daily
Boala ficatului gras non-alcoolică este un termen folosit pentru a descrie un grup de afecțiuni. Factorul comun este reprezentat de acumularea grăsimilor la nivelul ficatului determinând inflamație și în final fibroză. Evoluția naturală a cazurilor de fibroză este spre ciroză hepatică și frecvent, dar nu întotdeauna, spre cancer hepatic.
Datorită frecvenței sale, boala ficatului gras reprezintă un punct de interes pentru mulți oameni de știință. Până în prezent, nu a fost aprobat nici un tratament, însă datele publicate recent în JCI Insight prezintă o terapie promițătoare împotriva acestei afecțiuni.
Un grup științific coordonat de Steven Grinspoon a evaluat o nouă metodă de tratament aplicată bolnavilor HIV pozitivi. Aceștia au reușit să reducă nivelul grăsimilor hepatice și inclusiv regresia fibrozei hepatice la pacienții cu HIV.
Medicamentul studiat a fost Tesamorelin (Egrifta). Acest medicament, a primit aprobarea de la Food and Drug Administration pentru a fi utilizat la pacientii obezi infectați cu HIV, proprietățile benefice asupra bolii ficatului gras nefiind cunoscute.
Grupul de cercetători a utilizat o tehnică genetică (GSEA) care le-a permis studiul produselor obținute prin biopsie hepatică. Probele obținute prin biopsie hepatică proveneau de la două grupuri de pacienți. Primul grup fusese tratat cu Tesamorelină, în timp ce al doilea grup au primit medicamente placebo. Analiza genetică a acestor produse a permis cercetătorilor aă identifice modificările induse de medicament, anume stimularea expresiei unor gene asociate cu arderea grăsimilor în mitocondrii. Stimularea expresiei acestor gene era asociată cu inhibarea genelor răspunzătoare de producerea fibrozei hepatice.
Pe lângă modificările genetice prezentate, Tesamorelin are capacitatea de a inhiba și genele răspunzătoare de producerea inflamației, precum și pe cele responsabile de repararea celulară și diviziunea celulară, acestea din urmă fiind asociate cu riscul dezvoltării cancerului hepatic.
Rezultatele prezentate, deși nu este dovedit faptul că pot preveni dezvoltarea cancerului hepatic, au un efect benefic asupra bolii ficatului gras prin reducerea conținutului de grăsime și prin modificările genetice pe care le induce.
sursa: Science Daily
Data actualizare: 31-08-2020 | creare: 31-08-2020 | Vizite: 1193
Bibliografie
New insights into mechanism of therapy to reduce liver fat and prevent fibrosis, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2020/08/200826140902.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
- Meditația mindfulness reduce cu succes durerea, conform studiilor
- Riscul de deteriorare a sănătății fizice pe termen mediu poate fi stabilit prin analiza unor factori ușor de identificat
- Nivelul de studii a fost corelat cu ritmul de îmbătrânire și durata vieții
- Suplimentele de vitamina D și rolul lor în reglarea somnului
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Interpretare ecografie ficat
- Diagnostic=steatoza hepatica
- Ficat gras ușor?
- Steatoza hepatica nonalcoolica - a evoluat?
- Ficat gras
- Ce boala de ficat pot avea?
- Probleme cu ficatul si bila lenesa