Oamenii sunt construiți pentru natură, nu pentru industrializare: ipoteza nepotrivirii dintre biologia umană și lumea modernă

De-a lungul ultimilor aproximativ 6–7 milioane de ani, linia evolutivă a homininilor a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare la schimbări climatice și ecogeografice diverse. În mod particular, Homo sapiens a reușit, în ultimele 100.000 de ani, să colonizeze aproape toate mediile terestre ale planetei, printr-o combinație de adaptări biologice și culturale. Studiul publicat în revista Biological Reviews pornește de la o întrebare esențială: schimbările rapide și fără precedent ale habitatelor umane din ultimele secole depășesc capacitatea noastră adaptativă și compromit fitness-ul evolutiv?

Transformarea mediilor umane de-a lungul evoluției

Cercetătorii de la universitățile din Loughborough și Zurich analizează schimbările de mediu dintr-o perspectivă evolutivă, comparând habitatele umane contemporane cu cele care au modelat biologia noastră de-a lungul a milioane de ani. Mediile actuale sunt descrise ca un continuum industrializat, ce variază de la ecosisteme aproape naturale până la megapolisuri complet antropizate. În prezent, majoritatea oamenilor trăiesc mult mai aproape de capătul industrial al acestui continuum.

Urbanizarea accelerată din secolul al XX-lea a transformat Homo sapiens într-o specie predominant urbană și de interior. Datele arată că în multe țări industrializate oamenii petrec peste 90% din timp în spații închise, construite din materiale artificiale, cu expunere redusă la elemente naturale precum solul, vegetația, fauna și microorganismele de mediu.

Habitatele ancestrale și ritmul lent al adaptării

În epocile Plio-Pleistocen și Pleistocen, care acoperă cea mai mare parte a istoriei evolutive a homininilor, schimbările de mediu au avut loc lent, permițând adaptări biologice și culturale progresive. Homininii au trăit în habitate naturale diverse – păduri, savane, zone riverane – alcătuite exclusiv din materiale naturale.

Inovațiile majore, precum utilizarea uneltelor de piatră, controlul focului, extinderea geografică sau dezvoltarea rețelelor sociale complexe, au apărut în strânsă relație cu aceste medii. Impactul ecologic al homininilor a rămas minim timp de milioane de ani, iar selecția naturală a avut timp să modeleze trăsături biologice adaptative stabile.

Holocenul și începutul modificării mediului de către om

O schimbare majoră apare odată cu revoluția agricolă, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Pentru prima dată, oamenii devin agenți activi ai modificării mediului, domesticind plante și animale și transformând peisaje naturale în terenuri agricole. Această tranziție a fost rapidă din perspectivă evolutivă și a fost asociată cu creștere demografică accelerată.

Deși mediile rămân în mare parte naturale, agricultura introduce sedentarismul, surplusurile alimentare, ierarhiile sociale și specializarea muncii. Aceste schimbări pun bazele dezvoltării tehnologice și urbane ulterioare, pregătind terenul pentru transformările radicale ale epocii industriale.

Antropocenul și accelerarea fără precedent a schimbărilor

Ultimii 200–300 de ani, în special perioada de după anii 1950, sunt caracterizați de o accelerare dramatică a activităților industriale. Exploatarea combustibililor fosili, agricultura industrială, urbanizarea masivă și producția de materiale artificiale au devenit forțele dominante care modelează biosfera.

Un reper simbolic al acestei transformări este faptul că, în jurul anului 2020, masa totală a materialelor fabricate de om a depășit pentru prima dată biomasa tuturor organismelor vii de pe Pământ. Aceste schimbări au dus la pierderi masive de biodiversitate, degradarea ecosistemelor și perturbarea proceselor esențiale pentru sănătatea umană.

Industrializarea și fitness-ul evolutiv

Studiul analizează impactul industrializării asupra a patru funcții biologice fundamentale pentru fitness-ul evolutiv: reproductivă, imună, cognitivă și fizică, precum și asupra stresului cronic, un factor care le influențează indirect.

Funcția reproductivă

Reproducerea este nucleul fitness-ului evolutiv. Autorii evidențiază faptul că ratele globale de fertilitate sunt în declin, iar dovezile sugerează că poluarea industrială joacă un rol biologic semnificativ. Poluarea aerului, pesticidele, microplasticele și substanțele chimice cu efect endocrin disruptiv sunt asociate cu scăderea calității spermei, perturbarea funcției ovariene, creșterea pierderilor de sarcină și riscuri crescute pentru dezvoltarea fetală.

Funcția imună

Sistemul imun este esențial pentru supraviețuire și reproducere. Datele observaționale și experimentale sugerează că mediile industrializate sunt asociate cu disreglare imună, susceptibilitate crescută la infecții și o prevalență mai mare a bolilor inflamatorii cronice și autoimune.

Două mecanisme sunt evidențiate:

• pierderea contactului cu microorganismele de mediu cu rol imunoreglator, conform ipotezei „vechilor prieteni”;
• expunerea la factori de stres industriali, precum poluarea aerului, zgomotul și lumina artificială nocturnă, care perturbă funcția imună și ritmurile circadiene.

Funcția cognitivă

Dezvoltarea cognitivă avansată a fost un avantaj evolutiv major pentru Homo sapiens. Studiul arată că mediile industrializate sunt asociate cu performanțe cognitive mai slabe, atât la copii, cât și la adulți, incluzând atenția, memoria de lucru și funcțiile executive.

Poluarea aerului, zgomotul urban și supraîncărcarea senzorială sunt identificate ca mecanisme probabile, iar expunerea la medii naturale este asociată cu îmbunătățiri cognitive semnificative.

Funcția fizică

Capacitatea fizică a avut un rol central în supraviețuirea și reproducerea ancestrală. Datele prezentate sugerează că urbanizarea și poluarea sunt asociate cu scăderea rezistenței cardiovasculare și a forței musculare, inclusiv prin efectele negative ale poluanților asupra funcției pulmonare și musculare.

Stresul cronic ca mediator al disfuncției

Mediile industrializate sunt asociate cu niveluri crescute de stres cronic, care afectează negativ toate funcțiile biologice menționate. Stresul cronic suprimă axele reproductive, imune, cognitive și metabolice și este un indicator indirect al unei provocări adaptative persistente.

Ipoteza nepotrivirii de mediu

Pe baza acestor observații, autorii formulează Ipoteza nepotrivirii de mediu, conform căreia biologia umană, adaptată predominant mediilor naturale, este expusă unor provocări pentru care nu este încă adaptată. Această nepotrivire rezultă din ritmul mult prea rapid al schimbărilor de mediu comparativ cu ritmul lent al adaptării biologice.

Implicații științifice și de sănătate publică

Ipoteza are implicații majore pentru înțelegerea adaptabilității umane, dar și pentru sănătatea publică și sustenabilitate. Recunoașterea rolului esențial al mediilor naturale pentru sănătatea umană poate fundamenta intervenții bazate pe natură și politici de conservare care să protejeze atât ecosistemele, cât și sănătatea populațiilor.

Concluzii

Studiul argumentează că industrializarea rapidă a habitatelor umane poate depăși capacitatea noastră adaptativă, afectând funcții biologice esențiale pentru supraviețuire și reproducere. Dovezile sugerează existența unei nepotriviri între biologia umană și mediile industriale moderne, cu implicații profunde pentru sănătate, evoluție și sustenabilitatea viitoare a speciei noastre.