Peste 400 de gene implicate în îmbătrânirea accelerată: noi perspective asupra biologiei fragilității

Un nou studiu condus de cercetători de la University of Colorado Boulder și publicat în august 2025 în revista Nature Genetics a identificat peste 400 de gene asociate cu forme distincte de îmbătrânire accelerată, cunoscute și sub termenul de fragilitate. Studiul, cel mai amplu de acest gen până în prezent, aduce dovezi în sprijinul ipotezei geroștiinței – ideea că pentru a trata bolile cronice asociate vârstei, trebuie să abordăm cauzele biologice ale îmbătrânirii în sine.

Context

Fragilitatea este definită ca o declin fiziologic multisistemic, care afectează peste 40% dintre adulții de peste 65 de ani din Statele Unite. Manifestările variază considerabil – de la declin cognitiv, la slăbiciune fizică, izolare socială sau boli metabolice.

Evaluarea medicală standard a fragilității se bazează pe un index de 30 de puncte care include parametri precum viteza de mers, forța de prindere, numărul de boli diagnosticate și nivelul activității sociale. Totuși, acest scor nu distinge între subtipurile biologice ale fragilității, ceea ce limitează capacitatea medicilor de a personaliza intervențiile.

„Îmbătrânirea nu este un fenomen unitar. Există multe moduri de a fi fragil,” a declarat Dr. Kenneth Rockwood, expert în fragilitate la Dalhousie University și coautor al studiului.

Despre studiul actual

Obiective și metodologie

Studiul a avut ca scop identificarea genelor implicate în subtipuri specifice de fragilitate. Pentru aceasta, cercetătorii au realizat o analiză de asociere la nivel genomic (GWAS) pe date provenite de la sute de mii de participanți din UK Biobank și alte baze de date publice.

Prin analiza celor 30 de simptome standard ale fragilității, autorii au reușit să definească șapte subtipuri distincte de îmbătrânire accelerată:

• Tulburări cognitive

• Dizabilitate fizică

• Probleme metabolice

• Prezența mai multor boli cronice

• Stil de viață nesănătos

• Izolare socială

• Fragilitate generalizată

Au fost identificate 408 gene asociate cu aceste forme de îmbătrânire, o creștere remarcabilă față de cele 37 de gene cunoscute anterior în acest context.

Exemple relevante

• SP1, o genă implicată în funcția imunitară și boala Alzheimer, a fost asociată cu subtipul „fragilitate cognitivă”.

• FTO, cunoscută pentru asocierea cu obezitatea, a fost implicată în mai multe subtipuri de fragilitate, inclusiv metabolică și legată de stilul de viață.

Aceste rezultate sugerează că fiecare formă de fragilitate este susținută de o biologie genetică distinctă.

Rezultate

• Identificarea a 408 gene legate de fragilitate – de peste 10 ori mai multe față de studiile anterioare.

• Corelarea fiecărui subtip de fragilitate cu un profil genetic specific.

• Suport pentru utilizarea evaluării genetice multivariate pentru a înțelege vulnerabilitățile individuale legate de îmbătrânire.

• Propunerea utilizării scorurilor de risc poligenic pentru a evalua predispoziția la anumite tipuri de îmbătrânire accelerată.

„Ceea ce face acest studiu este nu doar să identifice sub-facetele îmbătrânirii dezordonate, ci și să demonstreze că există biologie diferită în spatele fiecăreia,” a explicat autorul principal, Dr. Andrew Grotzinger, profesor de psihologie și neuroștiințe la University of Colorado Boulder.

Implicații și direcții viitoare

Diagnostic personalizat

Studiul susține extinderea evaluărilor clinice de fragilitate pentru a include subtipurile identificate genetic. De exemplu:

• O persoană cu fragilitate cognitivă ar putea beneficia de intervenții pentru prevenirea demenței.

• O persoană cu fragilitate metabolică ar putea primi recomandări specifice pentru prevenirea diabetului sau a bolilor cardiovasculare.

Perspective terapeutice

Pe termen lung, aceste date genetice ar putea conduce la dezvoltarea de terapii specifice pentru fiecare tip de îmbătrânire accelerată. Deși ideea unei „pastile anti-îmbătrânire universale” este puțin probabilă, un set de terapii care să abordeze diferite dimensiuni ale îmbătrânirii devine o posibilitate tangibilă.

„Această lucrare sugerează că probabil nu va exista o pastilă magică pentru toate bolile asociate îmbătrânirii,” afirmă Grotzinger, „dar poate nici nu va mai fi nevoie de sute de pastile diferite.”

Concluzii

Acest studiu redefinește fragilitatea ca un fenomen heterogen și genetic determinat, oferind o hartă genomică detaliată a îmbătrânirii accelerate. Prin identificarea subtipurilor biologice și a genelor corespunzătoare, cercetarea deschide calea către diagnostic personalizat și intervenții țintite, consolidând ideea că a trata îmbătrânirea înseamnă a preveni bolile cronice ale vârstei înaintate.