Tratamentul CPAP precoce poate reduce riscul bolii Parkinson la persoanele cu apnee în somn

Un studiu preliminar prezentat de curând la reuniunea anuală a American Academy of Neurology sugerează că persoanele cu apnee obstructivă de somn pot avea un risc crescut de a dezvolta boala Parkinson, însă utilizarea timpurie a terapiei CPAP (presiune pozitivă continuă în căile aeriene) ar putea să diminueze acest risc.
În cadrul investigației, cercetătorii au analizat date medicale acumulate de-a lungul a peste două decenii, care au inclus aproape 1,6 milioane de veterani diagnosticați cu apnee obstructivă de somn și în jur de 10 milioane fără această tulburare. Concluziile inițiale au demonstrat că, la cinci ani de la diagnostic, un număr ușor mai mare de oameni din grupul cu apnee de somn a dezvoltat boala Parkinson, comparativ cu cei fără apnee. Totuși, autorii subliniază faptul că analizele brute au fost afectate de factori precum vârsta, statusul de fumător și rata generală de supraviețuire, ceea ce a necesitat ajustări suplimentare pentru a estima corect diferențele de risc.

După standardizarea rezultatelor și luarea în considerare a variabilelor de sănătate, s-a evidențiat un exces de aproape 2 cazuri de Parkinson la fiecare 1.000 de persoane cu apnee față de cele fără, în interval de cinci ani. Totuși, datele au arătat un aspect încurajator: aproximativ 10% dintre pacienții cu apnee de somn aveau în dosar faptul că foloseau efectiv dispozitivul CPAP. Mai exact, cei care au început această terapie în primii doi ani de la diagnostic au înregistrat o rată a bolii Parkinson semnificativ mai mică decât cei care ori au amânat utilizarea CPAP, ori nu au folosit deloc aparatul.

Practicienii consideră aceste concluzii valoroase, întrucât sugerează că intervenția rapidă cu CPAP nu doar ameliorează simptomele de somn, dar poate și să reducă probabilitatea de a dezvolta Parkinson. Explicația posibilă poate fi legată de menținerea unor niveluri de oxigen mai stabile pe parcursul nopții și, implicit, de reducerea stresului oxidativ la nivel cerebral.

Trebuie subliniat faptul că cercetătorii nu au putut verifica frecvența reală de utilizare a CPAP, ci doar existența aparatului în evidențele medicale. De asemenea, este nevoie de monitorizarea unui interval mai mare de timp pentru a înțelege pe deplin dacă acest efect protector se menține în timp.

Pe scurt, rezultatele pun accent pe importanța tratamentului timpuriu și riguros pentru apneea obstructivă de somn, amintind încă o dată că această afecțiune comună a somnului este asociată nu doar cu boli cardiovasculare (infarct, accident vascular cerebral), ci ar putea fi și un factor de risc pentru tulburări neurodegenerative, precum boala Parkinson. Prin urmare, recomandarea principală este ca persoanele diagnosticate cu apnee de somn să beneficieze cât mai rapid de terapie adecvată, mai ales că aceasta ar putea avea implicații importante în prevenirea unor afecțiuni neurologice grave.