Postul numai cu apă este din ce în ce mai popular, dar cercetările arată potențiale efecte asupra sănătății inimii

Postul prelungit, definit ca absența aportului energetic timp de cel puțin patru zile consecutive, a fost promovat în ultimele decenii ca strategie de optimizare a sănătății și longevității. Se crede că acesta reduce inflamația, încetinește îmbătrânirea celulară și scade riscul cardiovascular și oncologic. Totuși, efectele sale sistemice rămân insuficient înțelese. Utilizând proteomică avansată și validări multiple, cercetătorii Universității din Sydney oferă o privire detaliată asupra impactului postului prelungit asupra inflamației, metabolismului și riscurilor potențiale ascunse.
Studiile anterioare asupra postului s-au concentrat pe markeri izolați sau pe modele animale, fără a surprinde complexitatea răspunsului biologic uman. Prin integrarea măsurătorilor de proteomică globală (SOMAScan), biomarkeri sangvini și urinari, și comparații cu cohorte externe, această cercetare oferă o perspectivă unică asupra modificărilor moleculare induse de postul exclusiv cu apă și de reluarea alimentației sub supraveghere medicală.

Despre studiu

Studiul publicat în Molecular Metabolism a inclus 20 de adulți de vârstă mijlocie (vârsta medie: 52 ani; IMC mediu: 28,8 kg/m²), care au urmat un post mediu de 10 zile cu apă, urmat de aproximativ 5 zile de realimentare pe bază de plante. Mostre de sânge și urină au fost colectate la trei momente: înainte, la finalul postului și la finalul realimentării. Proteinele plasmatice (n=1.317) au fost analizate utilizând SOMAScan, iar rezultatele au fost validate prin spectrometrie de masă, ELISA și două cohorte externe.

Modificări antropometrice și metabolice

Participanții au pierdut în medie 6,3–6,9 kg (aproximativ 7,7% din greutatea corporală). IMC și circumferința abdominală au scăzut semnificativ, iar cetoza nutrițională a fost confirmată prin creșteri semnificative ale β-hidroxibutiratului (p < 0,0001). După realimentare, glicemia și indicele HOMA-IR au crescut, indicând o tranziție metabolică tipică.

Reacții adverse

Reacțiile adverse ușoare au fost frecvente: cefalee, slăbiciune, insomnie, hipotensiune ortostatică. Unii participanți au necesitat tranziția către post cu supă sau suc. Evenimente mai severe, precum aritmii sau hipopotasemie, au fost rare.

Rezultate

Modificări proteomice sistemice

La finalul postului, 6,6% dintre proteinele plasmatice au prezentat modificări semnificative, majoritatea reversibile după realimentare. Cele mai afectate au fost:

•  Proteinele implicate în homeostazia musculară (INHBA, myostatin, GDF11/8) – scădere semnificativă
•  Adiponectina – scădere cu 24%, un efect paradoxal având în vedere rolul său insulinosensibilizant
•  Parathormonul – scădere de 2,1 ori, sugerând o adaptare hormonală pentru conservarea masei osoase

Simultan, au crescut proteine asociate cu:

•  Metabolismul lipidic și cetogeneză – activarea căii PPARα
•  Autofagie și funcția lizozomală – rețea CLEAR
•  Metabolismul biliar și reglarea poftei de mâncare – creșteri ale FGF19 și receptorului solubil pentru leptină

Inflamație sistemică crescută

Contrar ipotezelor inițiale, postul prelungit a indus o creștere semnificativă a markerilor inflamatori, inclusiv:

•  hsCRP – creștere de 129% (p=0.0004)
•  IL-8, midkine, MMP9, PAFAH – semnale clare de activare imună
•  Asocierea acestor modificări cu activarea complementului și a căii TGF-β

Aceste rezultate au fost replicate într-o cohortă externă de 1.422 participanți la clinica Buchinger-Wilhelmi, unde 66% au prezentat creșteri ale CRP, indiferent de durata postului (5–20 zile).

Activare plachetară și risc pro-trombotic

Postul prelungit a indus o activare a căilor de degranulare plachetară:

•  Creșteri ale vWF și GP1Bα
•  Creștere cu 21–36% a 11-dehidro-TXB2 urinar, biomarker standard de activare plachetară și risc cardiovascular
•  Numărul plachetar a rămas constant, sugerând activare funcțională, nu proliferativă

Aceste date ridică îngrijorări pentru persoanele cu risc trombotic preexistent.

Metabolismul lipidic și glucidic

Postul a crescut:

•  Colesterolul total, LDL, non-HDL și raportul colesterol total/HDL, cu reversie la realimentare
•  Trigliceridele, care au atins un vârf post-refeed
•  PCSK9 – scădere cu 1,5 ori, ceea ce poate reduce degradarea receptorilor LDL

Reducerea nivelurilor de amiloid beta

Postul a redus semnificativ concentrațiile de:

•  Aβ42 și Aβ40 – ambele implicate în formarea plăcilor amiloide în boala Alzheimer
•  Totuși, raportul Aβ42/Aβ40, biomarker validat pentru diagnostic, a rămas nemodificat

Aceasta sugerează un potențial neuroprotector, dar fără implicații diagnostice clare.

Stres oxidativ neschimbat

Analiza markerilor oxidativi (SOD3 și 8-iso-PGF2α) nu a arătat reducerea stresului oxidativ. Rezultatele au fost eterogene, contrazicând ipoteza beneficiului antioxidant universal al postului.

Interpretare și implicații

Acest studiu aduce dovezi solide privind o reacție fiziologică complexă la postul prelungit:

•  Beneficii potențiale: scădere ponderală, îmbunătățirea sensibilității insulinice, reducerea amiloidului beta, adaptări metabolice benefice.
•  Efecte adverse potențiale: creștere inflamatorie acută, activare plachetară, alterări ale metabolismului lipidic și hepatic.

Reacțiile au fost similare între cohorte externe, sugerând un răspuns conservat fiziologic la postul cu apă, dar cu o variabilitate interindividuală semnificativă. Asemenea exercițiului fizic intens, postul poate avea efecte tranzitorii adverse, urmate de adaptări benefice pe termen lung – ipoteză care necesită confirmare în studii longitudinale.

Concluzii

Postul exclusiv cu apă, practicat sub supraveghere medicală, declanșează o serie de modificări metabolice și imunologice profunde, nu toate benefice. Deși oferă unele avantaje biologice (scădere ponderală, reducere a amiloidului, reglaj metabolic), el determină și o creștere marcantă a inflamației sistemice și a activării plachetare, cu posibile riscuri cardiovasculare.

Aceste date susțin necesitatea unei abordări individualizate a regimurilor de post și a unei evaluări riguroase a riscurilor și beneficiilor înainte de inițiere. Postul prelungit nu este o strategie universal valabilă, ci mai degrabă o intervenție terapeutică ce necesită monitorizare atentă, contextualizare clinică și studii suplimentare pentru a înțelege implicațiile sale pe termen lung.