Ticagrelor asociat cu o rată mai mare de evenimente adverse comparativ cu prasugrel la pacienții cu diabet și boală coronariană multivasculară

Un amplu studiu clinic randomizat, TUXEDO-2, coordonat de cercetători de la NYU Langone Health și prezentat la American Heart Association Scientific Sessions 2025 (New Orleans, 10 noiembrie 2025), a comparat eficacitatea și siguranța a două medicamente antiplaquetare puternice — ticagrelor și prasugrel — la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 care au primit un stent farmacologic activ pentru tratamentul bolii coronariene multivasculare. Rezultatele au indicat o incidență mai mare a evenimentelor adverse majore la pacienții tratați cu ticagrelor, sugerând că prasugrel ar putea reprezenta o opțiune terapeutică mai potrivită pentru această categorie de pacienți.

Context

Pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc crescut de complicații cardiovasculare, inclusiv infarct miocardic, tromboză de stent și restenoză. În acest context, terapia antiplaquetară duală — combinând aspirina cu un inhibitor al receptorilor P2Y12, precum ticagrelor sau prasugrel — este esențială pentru prevenirea formării cheagurilor și reducerea riscului de evenimente cardiovasculare recurente.
Conform Ghidului 2025 ACC/AHA/ACEP/NAEMSP/SCAI pentru managementul pacienților cu sindrom coronarian acut, tratamentul combinat cu aspirină și un inhibitor P2Y12 este recomandat pentru cel puțin un an după implantarea unui stent farmacologic activ.

Despre studiul actual

Studiul TUXEDO-2 a fost realizat în 66 de centre medicale din India și a inclus 1.800 de pacienți adulți cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 și boală coronariană multivasculară. Vârsta medie a participanților a fost de 60 de ani, dintre care 71% bărbați și 29% femei. Dintre aceștia, aproximativ un sfert erau tratați cu insulină, 79% prezentau sindrom coronarian acut, iar 85% aveau afectare a trei vase coronariene.

Toți participanții au fost supuși unei intervenții coronariene percutane cu implantarea unui stent farmacologic activ și au fost randomizați pentru a primi, în asociere cu aspirina, fie ticagrelor, fie prasugrel, timp de un an.
Obiectivul analizei a fost compararea celor două terapii din perspectiva riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral, sângerare majoră și mortalitate totală.

Este important de menționat că studiul a fost deschis, atât pacienții cât și medicii cunoscând medicația prescrisă, ceea ce poate introduce un anumit grad de bias. De asemenea, complianța la tratament nu a fost monitorizată în mod riguros, o posibilă limitare metodologică.

Rezultate

După un an de urmărire, rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între cele două grupuri terapeutice:

• Evenimentul combinat primar (infarct miocardic, accident vascular cerebral, complicații hemoragice majore și deces) a fost înregistrat la 16,57% dintre pacienții tratați cu ticagrelor, comparativ cu 14,23% dintre cei tratați cu prasugrel.

• Infarctele miocardice non-fatale au fost raportate la 5,96% dintre pacienții din grupul ticagrelor, față de 5,21% în grupul prasugrel.

• Evenimentele hemoragice majore au fost mai frecvente sub ticagrelor (8,41%) comparativ cu prasugrel (7,14%).

• Mortalitatea totală a fost de 5,03% la pacienții tratați cu ticagrelor, față de 3,67% la cei care au primit prasugrel.

Analizele suplimentare au arătat că ticagrelorul a fost asociat cu rezultate mai slabe la pacienții cu o durată a diabetului mai mică de cinci ani (HR=1,63; IC 95%: 1,10–2,42) și la cei cu risc crescut de sângerare (HR=1,61; IC 95%: 1,02–2,53).

Interpretarea autorilor

Coordonatorul studiului, Dr. Sripal Bangalore, director al Cardiac Catheterization Laboratory din cadrul NYU Grossman School of Medicine, a subliniat că rezultatele contrazic ipoteza inițială, conform căreia ticagrelor ar fi fost cel puțin la fel de eficient ca prasugrel. „Aceste medicamente sunt adesea considerate interschimbabile, însă datele noastre arată diferențe clinice importante. Pentru pacienții cu diabet zaharat și boală coronariană complexă, prasugrel ar putea oferi beneficii distincte și o siguranță mai bună”, a declarat acesta.

Concluzii

Rezultatele studiului TUXEDO-2 sugerează că prasugrelul ar putea fi preferat în fața ticagrelorului pentru pacienții cu diabet zaharat supuși intervenției coronariene cu stent farmacologic activ, în special pentru cei cu risc hemoragic crescut sau diabet recent diagnosticat.
Cercetătorii subliniază necesitatea unei abordări personalizate a terapiei antiplaquetare, întrucât ticagrelor și prasugrel nu sunt medicamente interschimbabile din punctul de vedere al eficacității și siguranței.

Monitorizarea pe termen lung a pacienților va continua până la cinci ani de la implantarea stentului, urmând să ofere date suplimentare privind impactul pe termen lung al acestor două terapii antiplaquetare în populația cu diabet.