Regimurile scurte de tratament în tuberculoză se asociază cu aderență bună și risc redus de efecte adverse

Un studiu clinic randomizat de fază 4 a evaluat siguranța și aderența la două regimuri scurte de terapie preventivă a tuberculozei la adolescenți și adulți fără infecție cu virusul imunodeficienței umane. Cercetarea publicată în PLOS Medicine arată că ambele scheme terapeutice au rate ridicate de finalizare și profil de siguranță favorabil, oferind alternative viabile la tratamentele preventive clasice de lungă durată.

Idei principale

• Au fost incluși 500 de participanți expuși recent la tuberculoză, fără infecție HIV.
• Finalizarea tratamentului a fost de 89,6% pentru regimul de 1 lună (1HP) și 84,1% pentru regimul de 3 luni (3HP).
• Evenimentele adverse de siguranță au apărut la 16,1% dintre pacienții cu 1HP și 10,4% cu 3HP.
• Nu au fost raportate cazuri de tuberculoză activă în perioada de urmărire de 6 luni.
• Ambele regimuri pot fi utilizate în programele de sănătate publică pentru prevenirea tuberculozei.

Context

Terapia preventivă a tuberculozei reprezintă o strategie esențială pentru reducerea incidenței și mortalității bolii la persoanele cu infecție latentă. Regimul clasic cu izoniazidă administrată timp de 6–9 luni este eficient, dar are rate scăzute de finalizare, în principal din cauza duratei îndelungate a tratamentului. Regimurile scurte bazate pe rifapentină și izoniazidă au demonstrat anterior eficacitate comparabilă și aderență mai bună, însă datele de siguranță pentru schema de o lună la persoane fără infecție HIV erau limitate.

Despre studiu

Studiul a inclus persoane cu vârsta de cel puțin 15 ani, contact apropiat al unui caz confirmat de tuberculoză sensibilă la rifampicină sau expuse ocupațional, cu test pozitiv pentru infecție tuberculoasă. Cercetarea s-a desfășurat în două orașe din Brazilia și a utilizat randomizare în două brațe terapeutice:

• 1HP – rifapentină și izoniazidă zilnic timp de 4 săptămâni.
• 3HP – rifapentină și izoniazidă săptămânal timp de 12 săptămâni.

Rezultatele principale au fost finalizarea tratamentului și siguranța, definite prin apariția evenimentelor adverse de grad ≥2 sau întreruperea terapiei din cauza reacțiilor adverse. Analiza a fost realizată pe populația intention-to-treat, cu ajustare pentru variabilele de bază.

Rezultate

Finalizarea tratamentului

Rata de finalizare a fost ridicată în ambele grupuri

• 89,6% în brațul 1HP.
• 84,1% în brațul 3HP.

Diferența ajustată între regimuri a fost de aproximativ 5%, fără semnificație statistică. Analizele de sensibilitate bazate pe confirmare farmacologică strictă au indicat o aderență de 82,7% pentru 1HP și 63,8% pentru 3HP.

Profilul de siguranță

Evenimentele adverse relevante sau întreruperile de tratament au fost raportate la:

• 16,1% dintre participanții cu 1HP.
• 10,4% dintre participanții cu 3HP.

Cele mai frecvente reacții au fost:

• Hepatotoxicitatea – 5,2% (1HP) vs. 4,0% (3HP).
• Erupțiile cutanate sau urticaria – 4,8% (1HP) vs. 0% (3HP).

Evenimentele severe (grad ≥3) au fost rare: 3,6% în grupul 1HP și 2,8% în grupul 3HP, fără evenimente grave considerate legate de tratament.

Evoluția clinică

Pe parcursul urmăririi de 6 luni, nu au fost identificate cazuri de tuberculoză activă, sugerând eficacitatea preventivă a ambelor regimuri.

Discuții și implicații

Durata mai scurtă a tratamentului reprezintă factorul principal asociat cu aderență crescută. Regimul de o lună a demonstrat o finalizare ușor superioară, dar cu o frecvență numeric mai mare a reacțiilor adverse, deși diferențele ajustate nu au fost semnificative. Rezultatele confirmă tolerabilitatea bună a ambelor scheme și susțin utilizarea lor în extinderea globală a terapiei preventive a tuberculozei.

Disponibilitatea formulărilor generice de rifapentină și avantajele regimurilor scurte pot facilita implementarea programelor de prevenție și atingerea obiectivelor strategiei globale de eliminare a tuberculozei.

Concluzii

Regimurile scurte 1HP și 3HP prezintă aderență ridicată și siguranță acceptabilă la persoane fără infecție HIV expuse la tuberculoză. Aceste rezultate susțin utilizarea ambelor opțiuni în practica clinică și în programele de sănătate publică, contribuind la reducerea incidenței tuberculozei la nivel global.