Evoluția capacității fizice de-a lungul vieții [studiu de 47 ani]

Un studiu realizat în Suedia și publicat la 16 noiembrie 2025 în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle a analizat, pe parcursul a 47 ani, modul în care capacitatea fizică evoluează din adolescență până la vârsta de 63 ani în populația generală. Cercetarea arată că declinul capacității fizice începe înainte de 40 ani și se accelerează odată cu înaintarea în vârstă, cu implicații clinice relevante pentru prevenția sarcopeniei.

Context

Îmbătrânirea este asociată cu o deteriorare progresivă a structurii și funcției musculare scheletice, proces care poate culmina cu sarcopenia (pierderea masei și funcției musculare), o afecțiune clinică frecventă după a șasea decadă de viață. Studiile pe sportivi de elită au arătat că performanța maximă este atinsă înainte de 35 de ani, chiar și în condițiile unui antrenament continuu, sugerând că procesele biologice ale declinului muscular debutează mult mai devreme. Totuși, datele longitudinale pe populația generală au lipsit, majoritatea informațiilor provenind din studii transversale, care tind să subestimeze declinul real. Acest studiu a fost conceput pentru a umple acest gol de cunoaștere.

Despre studiul actual

Cercetarea s-a bazat pe cohorta suedeză longitudinală pentru activitate fizică și fitness (SPAF), incluzând 427 de persoane (48% femei), toate născute în anul 1958. Participanții au fost evaluați repetat la vârstele de 16, 27, 34, 52 și 63 de ani, între anii 1974 și 2021.

Metodologie

• Capacitatea aerobă a fost estimată prin test submaximal pe bicicletă (testul Åstrand), exprimată atât ca valoare absolută (L/min), cât și relativă (mL/kg/min). La 16 ani, s-a utilizat un test de alergare de 9 minute, convertit ulterior prin ecuații de regresie.

• Rezistența musculară a fost evaluată prin testul de împins la piept (bench press), folosind greutăți standardizate diferite pentru bărbați și femei.

• Puterea musculară a fost apreciată prin testul de săritură verticală Sargent.

• Compoziția corporală a fost monitorizată prin indicele de masă corporală.

• Activitatea fizică în timpul liber și nivelul educațional (deținerea unei diplome universitare) au fost analizate ca factori de influență.

Analiza statistică a utilizat modele liniare mixte, cu transformare logaritmică a datelor, permițând estimarea traiectoriilor individuale și de grup, precum și a variației interindividuale pe termen lung.

Rezultate

Capacitatea aerobă

• Capacitatea aerobă absolută a atins un vârf la 35–36 de ani, cu valori mai mari la bărbați pe tot parcursul vieții.

• Capacitatea aerobă relativă a atins vârful mai devreme la bărbați (26 de ani) decât la femei (31 de ani).

• După vârsta de 40 de ani, declinul anual a crescut de la aproximativ 0,5% la peste 2% pe an.

• Pierderea cumulativă până la 63 de ani a fost de 30% la femei și 33–40% la bărbați, în funcție de indicator.

Rezistența musculară

• Performanța maximă a fost atinsă între 34 și 36 de ani.

• Declanșarea declinului a fost urmată de o pierdere progresiv accelerată, ajungând la ~2,3% pe an la 63 de ani.

• Scăderea totală față de vârf a fost de 32–35%.

Puterea musculară

• Vârful performanței a fost atins mai devreme: 19 ani la femei și 27 de ani la bărbați.

• Până la 63 de ani, pierderea cumulativă a fost cea mai mare dintre toate capacitățile analizate: 48% la femei și 41% la bărbați.

Variabilitate interindividuală

Un rezultat important a fost creșterea marcată a variabilității între indivizi odată cu vârsta:

• De 25 de ori pentru capacitatea aerobă relativă.

• De aproape 5 ori pentru săritura verticală.

• De 3 ori pentru rezistența musculară.

Rolul activității fizice și al educației

• Activitatea fizică în timpul liber la 16 ani a fost asociată cu performanțe superioare la toate testele pe tot parcursul vieții.

• Trecerea de la un stil de viață sedentar la unul activ la vârsta adultă a fost asociată cu creșteri de 6–7% ale capacității aerobe, 11% ale rezistenței musculare și 4% ale puterii musculare.

• Deținerea unei diplome universitare s-a asociat pozitiv cu capacitatea aerobă absolută și rezistența musculară, dar nu și cu puterea musculară.

Concluzii

Acest studiu longitudinal de aproape jumătate de secol demonstrează că declinul capacității fizice începe precoce, înainte de 40 de ani, și este mai accentuat decât sugerează studiile transversale. Deși momentul atingerii performanței maxime pare a fi în mare parte determinat biologic, nivelul absolut al performanței și ritmul declinului sunt clar influențabile prin activitate fizică, indiferent de vârstă. Rezultatele susțin importanța intervențiilor precoce și a menținerii unui stil de viață activ pentru prevenția sarcopeniei și a dizabilității funcționale la vârste înaintate.