Se poate extrage memoria din creier?

Un studiu publicat în iunie 2025 în revista PLOS ONE a explorat opiniile comunității neuroștiințifice despre natura fizică a memoriei pe termen lung și despre posibilitatea teoretică de a extrage aceste informații dintr-un creier conservat. Autorii au chestionat 312 cercetători în neuroștiințe pentru a evalua nivelul de consens privind engrama – substratul neurofiziologic al memoriei – și fezabilitatea tehnologică a emulării creierului uman sau animal.

Context

Reactivarea amintirilor de lungă durată presupune existența unor urme stabile în arhitectura neuronală, iar cercetările din ultimele decenii indică faptul că aceste urme se păstrează în modificări structurale și funcționale ale creierului. Spre exemplu, reactivarea memoriei după episoade de întrerupere globală a activității neuronale – cum ar fi în hipotermia profundă – sugerează că rechemarea memoriei nu necesită activitate electrică continuă, ci este susținută de trăsături structurale stabile.

Au fost propuse mai multe candidate structurale pentru stocarea memoriei: sinaptogeneză, modificări ale forței sinaptice, excitabilitatea neuronală, modificări epigenetice, fosforilări intracelulare, mielinizarea axonală, precum și modificări ale matricei extracelulare sau ale rețelelor perineuronale.

Totuși, în ciuda progreselor în înțelegerea engramelor și manipularea lor artificială, nu este clar dacă cercetătorii împărtășesc o viziune comună asupra suportului fizic al memoriei pe termen lung.

Despre studiu

Între august și octombrie 2024, cercetătorii au realizat un sondaj structurat care a vizat două cohorte: participanți la conferința Computational and Systems Neuroscience (COSYNE) și cercetători cu publicații în neurofiziologia memoriei. Chestionarul a inclus 28 de întrebări împărțite în șase domenii: demografie, implicații teoretice, bazele structurale ale memoriei, fezabilitatea emulării creierului, metode de conservare cerebrală și gradul de familiaritate cu aceste concepte.

Au răspuns 312 participanți, dintre care trei sferturi au completat toate secțiunile obligatorii.

Printre întrebările cheie:

• Este posibilă extragerea unei amintiri specifice dintr-o hartă statică a conectivității sinaptice?

• Care este nivelul de detaliu structural necesar pentru stocarea memoriei?

• Se poate realiza emularea completă a creierului uman, animal sau al Caenorhabditis elegans?

Rezultate

Lipsa consensului privind fezabilitatea extragerii memoriei

• 45% dintre respondenți au considerat că este teoretic posibil să se extragă o amintire specifică dintr-o hartă structurală a conexiunilor sinaptice ale creierului, dar 32,1% au fost în dezacord.

• Mulți au indicat că pentru o astfel de extragere ar fi necesare și informații despre activitatea neuronală dinamică, stări mentale, context senzorial și motor.

Convingeri despre baza structurală a memoriei

• 70,5% dintre participanți au fost de acord că memoriile de lungă durată sunt menținute prin tipare de conectivitate neuronală și forță sinaptică.

• Doar o minoritate a considerat că detaliile moleculare sau subcelulare sunt esențiale pentru stocarea memoriei.

Estimări privind emularea creierului

Participanții au oferit estimări privind anul în care se va putea emula complet un creier:

• C. elegans: anul 2045 (medie)

• Șoarece: anul 2065

• Om: anul 2125

Opinie despre conservarea cerebrală

• La întrebarea despre șansele ca informația din memorie să poată fi extrasă dintr-un creier conservat prin crioprezervare stabilizată cu aldehidă (ASC), mediana estimărilor a fost de 41%, dar distribuția a fost bimodală: un grup optimist (~75%) și unul sceptic (~10%).

Divergențe în opinii

• Deși cercetătorii s-au arătat de acord că detaliile atomice ale biomoleculelor nu sunt relevante, nu s-a putut identifica un consens clar privind nivelul critic de rezoluție necesar (între modificările moleculare și conectivitatea neuronală).

• Analizele de corelație au arătat că opiniile teoretice erau consistent legate de predicțiile practice, dar nu erau influențate semnificativ de domeniul de expertiză sau nivelul de educație al participanților.

Alte observații

• Un indiciu interesant: participanții mai în vârstă erau mai sceptici privind posibilitatea extragerii memoriei din creiere conservate (coeficient de corelație ρ = −0,23).

• Răspunsurile au fost relativ independente de orientarea cercetătorilor (teoretică, experimentală sau combinată).

Concluzii

Rezultatele acestui sondaj dezvăluie divergențe semnificative în convingerile neurocercetătorilor privind substratul fizic al memoriei pe termen lung și perspectiva emulării creierului.

Deși majoritatea susțin că memoria este stocată în tipare de conectivitate neuronală și forță sinaptică, nu există consens asupra nivelului structural exact care codifică memoria.

Aceste rezultate au implicații importante atât pentru neuroștiința teoretică, cât și pentru domenii emergente precum conservarea cerebrală, emularea digitală a creierului și etica neurotehnologiilor. Ele sugerează că, în ciuda progresului tehnologic, chestiunea fundamentală "unde și cum trăiește memoria?" rămâne deschisă.