Selecția sexuală

Autor:

În ultimele două decenii, aplicarea teoriei sexuale în cadrul comportamentului uman a fost atât un studiu de mare succes în psihologia evoluționistă, cât și una dintre cele mai fascinante evoluții în știința umană. Acum douăzeci de ani, mulți biologi considerau că selecția sexuală prin alegerea partenerului conform teoriei lui Darwin ar fi ori greșită ori doar o intervenție minoră. În concepția lui Darwin, distincția dintre evoluția prin selecția supraviețuitorilor și evoluția prin selecția reproductivă poartă denumirea de selecție sexuală. Selecția naturală este orientată spre adaptarea relativă a individului la mediu, iar selecția sexuală derivă din competiția indivizilor dintr-o specie. [1] [2]


În ultimele două decenii, teoria selecției sexuale a fost revigorată, în special, prin eforturile cercetătorilor în genetica populației, biologia comportamentală experimentală, antropologia și psihologia evoluționiste. În prezent, deși teoria selecției naturale servește ca bază conceptuală și retorică pentru psihologia evoluționistă, este din ce în ce mai abordată și cercetată. [2]

Diferențele dintre selecția naturală și selecția sexuală

În cea mai mare parte, ne așteptăm să explicăm toate caracteristicile unui organism prin adaptare, motiv pentru care considerăm că au fost proiectate prin selecție naturală – filtrul care doar permite genelor de succes să ajungă la următoarea generație. Așadar, atunci când observăm că un organism este bine adaptat la mediul său, tindem să credem că atribuțiile sale au fost rectificate acelui mediu particular. În cazul animalelor, acest argument se aplică atât la nivel fizic cât și comportamental. [3]

 

  • Teoria selecției naturale prin supraviețuire diferențială a fost inițiată de Darwin, însă nu s-au putut explica trăsăturile masculine extravagante precum coada păunului, trăsătură care reduce de fapt, capacitatea de supraviețuire. Mai degrabă, Darwin a considerat că în cazul speciilor care se reproduc sexual, asemenea trăsături ereditare care ajută în cadrul competițiilor sexuale, se vor transmite prin intermediul speciei, chiar dacă există posibilitatea de a compromite supraviețuirea. Acest proces de selecție sexuală poate favoriza abilitățile senzoriale mai bune, rezistența în sezonul de reproducere, organele genitale și gameții care maximizează ratele de fertilitate. [1]
  • Darwin a evidențiat distincția dintre competiția masculină pentru partenerele femele și alegerea femelelor dintre masculi. Astfel, decizia femelelor și competiția masculilor sunt două fețe ale aceleiași monede. Nu se poate explica în mod clar de ce masculii luptă mai mult pentru femele spre deosebire de acestea care doar aleg, însă acest tipar provine de la insecte și s-a transmis omului, tipar care de altfel, conturează forma organică. [1]
  • Majoritatea oamenilor consideră că supraviețuirea celui mai bun se referă la selecția naturală prin competiția pentru supraviețuire, însă supraviețuirea nu este de ajuns pentru că, un individ nu trebuie doar să supraviețuiască, ci să se și reproducă pentru a da mai departe genele următoarei generații. Selecția sexuală a convins că evoluția aparține mai degrabă reproducerii diferențiale decât supraviețuirii diferențiale. [2]
  • Cercetătorii din cadrul psihologiei evoluționiste susțin că atunci când au apărut Homo sapiens pe planetă, supraviețuirea zilnică nu mai era un factor de o maximă importanță în evoluția umană. Populația umană fiind destul de redusă, neexistând o competiție acerbă pentru resursele naturale, iar oamenii învățaseră între timp să evite puținele animale periculoase, efectele selecției naturale au fost încetinite și astfel, a devenit dominantă selecția sexuală care impune o competiție pentru accesul la cei mai buni parteneri. Agenții selecției sexuale sunt creierul și organele sexuale și mai puțin spre deloc trăsăturile unui habitat fizic. [2]


Este important să se înțeleagă istoria teoriei selecției sexuale deoarece psihologia secolului XX, antropologia, paleontologia, științele cognitive cât și cele sociale și umaniste au dezvoltat ideea că selecția sexuală ar fi jucat un foarte important rol în evoluția corpului omenesc, a minții umane, a comportamentului și a culturii umane. În timp ce selecția naturală era aleatorie, selecția sexuală reflectă o alegere și a dus la evoluția tuturor trăsăturilor pe care oamenii le posedă în prezent. [1]

Selecția sexuală umană

Spre deosebire de bărbați, femeile investesc mai mult în urmași, datorită perioadei de gestație și a îngrijirii sugarului. Astfel, investiția mai mare încetinește rata de reproducere a femeilor, existând mai mulți bărbați disponibili pentru împerechere decât femei. Dovezile sugerează că oamenii au experimentat, într-adevăr, o puternică selecție sexuală. Comparativ cu femeile, bărbații dețin o mai mare variație de reproducere, sunt mai bine făcuți, mai musculoși, se maturizează mai târziu, îmbătrânesc și mor mai devreme – acestea fiind semne ale unui sistem de împerechere poligam. [4]

Mecanismele procesului de selecție sexuală

Deși se fac progrese pentru înțelegerea selecției sexuale, există o întrebare care a atras surprinzător de puțină atenție, și anume: „Care sunt mecanismele de selecție sexuală care funcționează în cadrul unei anumite specii?”. Ar putea fi vorba de aspectul fizic, anumite trăsături extravagante, agresiunea și atuurile puse în joc pentru eliminarea concurenței, fertilitatea, alte mecanisme de selecție naturală sau o combinație a acestora. [4]


Cea mai simplă manieră de a analiza stadiul actual al teoriei selecției sexuale este observarea criteriilor pe care animalele le utilizează în alegerea partenerelor. Competiția sexuală are drept rezultat alegerea facută de parteneră, alegere care include atât procesul conștient cât și cel inconștient, dar și criterii fizice și psihice. [1]


Principalele criterii de alegere includ:

  • Indicatorii genetici, ceea ce noi numim „gene bune”, „bun simț”, „urmași sănătoși”
  • Trăsături estetice sau „bun gust”, „apariție sexy” [5]


Biologia evoluționistă consideră că aceste criterii de alegere nu sunt foarte bine stabilite, iar alegerea partenerului poate favoriza și alte importante calități precum:

  • Abilități parentale
  • Resurse
  • Fertilitate – calitatea spermei în cazul masculilor și fecunditatea la femele
  • Distanța genetică optimă pentru a evita unirea cu rudele apropiate sau cu specii greșite
  • Asemănări în aspect, comportament și personalitate [1]


Importanța calităților fizice și a virtuților

Atât bărbații cât și femeile acordă o deosebită importanță unor anumite caracteristici în cazul alegerii unui potențial partener. Printre cele mai importante trăsături se numără bunătatea, înțelegerea și inteligența.


Anumite cercetări sugerează că femeile apreciază la viitorii pretendenți o serie de caracteristici legate de resursele potențiale precum:

  • perspective financiare bune
  • ambiție
  • hărnicie
  • vârsta
  • maturitate emoțională


Pe de altă parte, bărbații apreciază la viitoare partenere fecunditatea, posibilitatea de a reproduce și grija față de copii. [1]

  • O altă caracteristică umană proeminentă este raportul circumferinței dintre șold și talie. Înainte de pubertate, bărbații și femeile au o distribuție similară a țesuturilor grase, dar ulterior femeile prezintă o rată mai mare. S-a constatat că un raport talie / șold mai mare este asociat cu o stare de sănătate mai bună și o mai mare capacitate de reproducere. Talia mică și șoldurile mai mari au reprezentat o trăsătură constantă de atractivitate, în timp ce bustul, greutatea corporală totală și fizicul au variat de-a lungul timpului. [1] [2] [5]
  • Alegerea partenerului efectuată de o femeie este mai importantă decât alegerea bărbatului în conducerea dimorfismului sexual în cadrul unei specii. Din moment ce femeile trebuie să investească mai mult prin gestație si prin îngrijirea copiilor, ele sunt mult mai selective în privința potențialului partener. Această preferință universală este orientată spre resursele pe care bărbații sunt dispuși să le dedice. De aceea, bărbații trebuie să fie cu mult mai competitivi între ei pentru a avea acces la femei. Va exista întotdeauna o cerere mare pentru bărbații care pot furniza resurse valoroase, dominate de caracteristici precum asertivitate, agresivitate, dar și sensibilitate. [1] [5] [6]
  • Anumite studii evidențiază că latura comportamentală predominantă a unui bărbat crește atracția sexuală în rândul femeilor. În schimb dominanta comportamentală a unei femei nu afectează atracția unui bărbat. De asemenea, aceste studii sugerează că bărbații care nu sunt agreabili, nu vor fi nici atrăgători din punct de vedere sexual, indiferent de latura lor dominantă. Unele femei aleg bărbați cu tendințe agresive din anumite motive, această alegere reflectând mai puțin preferința lor sexuală. [6]


Virtuțile morale sunt de asemenea, atractive din punct de vedere sexual. Darwin sugerează că atracția sexuală poate explica multe aspecte ale moralității umane. Multe virtuți umane au evoluat prin intermediul alegerii reciproce, a bunei calități genetice, a abilităților parentale și a trăsăturilor ambilor parteneri.

 

Printre aceste virtuți se numără și:

  • bunătatea, blândețea
  • fidelitatea
  • eroismul
  • trăsături cvasi – morale precum conștiinciozitatea, agreabilitatea, sănătatea mentală și inteligența. [7]


Trupurile atrăgătoare pot provoca o dorință temporară, însă virtuțile morale pot susține o dragoste de lungă durată. Este foarte posibil să existe anumite asemănări funcționale între aspectul fizic și virtuțile morale. Numeroase trăsături fizice atractive din punct de vedere sexual s-au dezvoltat pentru a dezvălui condiția fenotopică și calitatea genetică, inclusiv sănătatea, fertilitatea și longevitatea. Totodată, anumite trăsături umane morale s-au dezvoltat datorită selecției sexuale. Deseori, anumite trăsături, chiar și cele mai romantice, precum bunătatea, onestitatea, integritatea și fidelitatea se dezvoltă în cadrul unei dimensiuni morale. [7]


De foarte multe ori, oamenii se îndrăgostesc pentru că văd în partenerul lor o serie de virtuți morale și romantice precum:

  • generozitate
  • amabilitate
  • Onestitate
  • Curaj
  • sensibilitate socială
  • idealism politic
  • integritate intelectuală
  • empatie față de copii
  • respect față de părinți
  • loialitate față de prieteni. [7]


Luând în considerare modelul „Big Five, există cinci elemente cheie ale unei personalități exemplare:

  • deschidere spre nou, spre experiențe, spre cultură
  • conștiinciozitate – îndeplinirea promisiunilor, respectarea cuvântului dat, rezistența la proaste obiceiuri
  • extraversiune – adaptare la ambianța socială
  • agreabilitate – căldură, bunătate, simpatie, respect pentru tradițiile morale
  • echilibru mental [7]

Sănătatea mentală și inteligența

Numeroase tulburări de personalitate prezic un comportament antisocial. În general, semne ale unor boli mentale conduc la respingere socială și sexuală, iar tulburările mentale grave reduc atractivitatea sexuală și șansele de reproducere. Foarte multe tulburări mentale pot fi considerate eșecuri catastrofale pentru că umbresc calitățile morale și împiedică orice latură a vieții de la educație, comunicare verbală, angajare, relaționare și până la aspectul igienei. [7]


Printre cele mai serioase tulburări mentale se numără:


Toate aceste tulburări de personalitate reduc șansele unei relații de succes de lungă durată, satisfacția datorată relaționării, stabilitatea maritală. [7]

 

Pe de altă parte, inteligența prezice un comportament virtuos manifestat prin:

  • sensibilitate emoțională
  • manieră responsabilă și conștiincioasă de a munci
  • respectarea riguroasă a unui regim alimentar echilibrat și a programului de exerciții fizice
  • mariaj fericit.


De asemenea, inteligența prezice multe forme de succes – social, economic, estetic prin creativitate, virtuozitate artistică, obținerea unui prestigiu prin merite individuale. Aceste aspecte ale inteligenței reprezintă un motiv pentru care inteligența este considerată a fi atrăgătoare din punct de vedere sexual. [7]


Un coeficient scăzut de inteligență va prezice comportamente greșite din prisma moralității precum crimele, răpirile, jafurile, alcoolismul, dependența de droguri, abuzurile sexuale, accidentele fatale, bolile transmise sexual. [7]

Impactul selecției sexuale asupra evoluției umane și a culturii

Formarea caracterului uman nu mai depinde de evoluție. Oamenii întâmpină modificări ca urmare a selecției naturale și sexuale, pe o scară temporală prea mare pentru a fi observate într-o singură viață. Evoluția nu este direcțională, iar Darwin a comparat-o cu un arbust care crește în toate direcțiile – unele ramuri înfloresc, altele se usucă. Nivelul ridicat de inteligență și verticalitatea încă există, dovadă fiind soluțiile aplicate pentru rezolvarea problemelor din mediul nostru ancestral. [8]

 

  • Structurile și asemănările din corpurile noastre provin dintr-o serie de modificări, de adaptări la schimbările de mediu. Oamenii sunt foarte bine adaptați, organismele vii sunt adaptate în mod minuțios la mediul în care au evoluat, însă nu există garanții că mediul va fi stabil. Un secol de cercetare în biologie sugerează că universul este ostil la viață în general, și la viața umană. Procesul evolutiv și produsele sale sunt contrare standardelor etice ale omului. Supraviețuirea umană și avansul etic pot fi posibile doar prin opoziție față de procesul cosmic. Mecanismele psihologice au rezolvate problemele din trecutul istoric, însă nu garantează și rezolvarea problemelor actuale. [8]
  • Din punct de vedere cultural, oamenii au schimbat mediul fizic și social, mai ales în ultimii 200 de ani. Tehnologiile fiabile de controlare a nașterilor au perturbat legătura dintre sex și reproducere. Revoluțiile din agricultură și tehnologiile medicale au dus la îmbunătățirea șanselor și la durata supraviețuirii, dar totodată, a crescut și capacitatea umană de a distruge. [8]
  • Modificările la nivelul fenotipului uman sunt, în mare măsură, superficiale. Etica actuală a multor națiuni pare să fie orientată spre supraviețuire – toată lumea să fie în viață, cât mai mult timp posibil, indiferent de calitatea vieții sau de șansele de supraviețuire pe termen lung. Această etică a funcționat în trecut, însă în prezent, contribuie la ineficiența sistemului de îngrijire a sănătății. [8] [1]
  • Mai mult decât oricând, dimensiunea medie a familiei este mai mare datorită reducerii mortalității infantile și a creșterii resurselor disponibile. Această dimensiune mare a familiei este ținută sub control prin utilizarea tehnicilor de planificare familială. Definiția culturală a succesului nu mai este legată de reproducere, de urmași sănătoși, ci de acumulare materială, mult dincolo de ce ar fi necesar pentru supraviețuire și reproducere. [8] [3]
  • Un fenomen interesant evidențiază că oamenii bogați au mai puțini copii decât cei care nu sunt atât de norocoși. Anumite tendințe demografice sugerează că peste 50 de ani, numărul albilor va scădea în comparație cu celelalte rase umane. Aceste fluctuații în mărimea și proporția populației se datorează strategiilor diferențiale de reproducere. Mulți oameni nu își dau încă seama că suprapopularea nu este o strategie de evoluție stabilă. [8]
  • În timp ce suprapopularea este o problemă de actualitate, o atenție mai puțin sporită se acordă resurselor naturale, națiunile industriale fiind vinovate de sărăcirea resurselor pământului.
  • Procesul selecției sexuale și a selecției naturale nu vor crea niciodată „ființa umană perfectă”. Totuși, selecția sexuală împreună cu progresul tehnologic pot deschide noi posibilități de modificare a speciei umane. Ingineria genetică poate avea posibilitatea să modifice natura umană, începutul fiind reprezentat de clonarea mamiferelor. Mai apoi, oamenii de știință pot încerca să elimine defectele genetice dăunătoare precum sindromul Down și alte gene care predispun la condiții precare de sănătate. [8]


Chiar în momentul în care ne-am acomodat cu ideea că selecția naturală modelează natura umană, teoria selecției sexuale s-a întors, fiind mai puternică decât oricând și omniprezentă. O recunoaștere deplină a rolului alegerii partenerului și a concurenței sexuale ar zgudui atât psihicul cât și psihologia noastră. Pentru moment, putem admite că selecția sexuală are un deosebit impact asupra inteligenței umane, asupra creativității și asupra culturii. Pe viitor, umanitatea trebuie să observe dacă dispune de creativitate intelectuală, încredere în sine și curaj pentru a analiza până la final selecția sexuală în ansamblul ei și toate efectele acesteia asupra evoluției.


Data actualizare: 26-03-2019 | creare: 21-07-2014 | Vizite: 3639
Bibliografie
(1) A Review of Sexual Selection and Human Evolution: How Mate Choice shaped Human Nature, link: ftp://ftp.repec.org/RePEc/els/esrcls/sex.pdf
(2) BERNS, Gregory, Satisfacția: arta de a găsi adevarata împlinire. Editura Nemira, 2007, pag. 245-246
(3) Theory of Sexual Selection, link: http://www.thegreatdebate.org.uk/sexualselection.html
(4) Beauty and the beast: mechanisms of sexual selection in humans, link: http://www.ehbonline.org/article/S1090-5138(10)00027-9/fulltext
(5) Human Sexual Selection, Good Genes, and Special Design, link: http://www.fed.cuhk.edu.hk/~lchang/material/Evolutionary/good%20gene%20good%20provider.pdf
(6) Intersexual Selection and Mate Selection Criteria, link: http://www-personal.umich.edu/~kruger/ep8.html
(7) SEXUAL SELECTION FOR MORAL VIRTUES, link: http://www.hss.caltech.edu/~steve/miller.pdf
(8) The Future of Human Evolution, link: http://www-personal.umich.edu/~kruger/ep12.html
Alte articole din aceeași secțiune:

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.