Simptomele inimii - cum se manifestă inima când e afectată

În țara noastră, patologia cardiovasculară reprezintă o problemă de sănătate publică, întrucât mortalitatea prin boli cardiovasculare o depășește de trei ori pe cea provocată de cancer.
Printre cele mai frecvente boli de inimă se numără cardiopatia ischemică, valvulopatiile, tulburările de ritm și de conducere și insuficiența cardiacă. (1), (2)

Ce factori mă pot predispune la o boală de inimă?

Factorii de risc pentru bolile cardiovasculare pot fi grupați în funcție de gradul în care aceștia pot fi modificați:

1. Factori nemodificabili sau necontrolabili:

• Vârsta: prevalența bolilor cardiovasculare tinde să crească pe măsură ce înaintăm în vârstă; deși îmbătrânirea în sine nu provoacă o boală, frecvența crescută a afectării cardiovasculare în rândul vârstnicilor este explicată prin acțiunea altor factori de risc pe o perioadă mai lungă a vieții, comparativ cu persoanele tinere.
• Genul: femeile tind să aibă un risc mai scăzut în perioada reproductivă (prin acțiunea protectoare a estrogenilor), însă acesta crește odată cu instalarea menopauzei; în cazul bărbaților, riscul rămâne relativ constant pe tot parcursul vieții.
• Ereditatea: persoanele care au în familie membri care se cunosc cu patologie cardiacă au un risc mult mai crescut față de populația generală de a dezvolta la rândul lor o oboală de inimă; acest aspect poartă denumirea de predispoziție genetică.

2. Factori modificabili sau controlabili:

• Comportamentele nesănătoase precum fumatul, consumul de alcool, lipsa activității fizice și o dietă bogată în grăsimi saturate predispun organismul pe termen lung la afectare cardiacă. Pentru a reduce riscul cardiovascular se recomandă consumul de grăsimi nesaturate (pește, nuci, avocado, semințe), a glucidelor cu absorbție lentă (cereale integrale, boabe de fasole, fructe și legume) și a proteinelor provenite din carnea albă (carne de pui). (3)
• Hipertensiunea arterială: este o efacțiune care predispune la un risc major de afectare a cordului. Existența unor valori presionale mari la nivelul sistemului circulator determină repercursiuni asupra cavităților inimii care sunt nevoite să se adapteze, iar dacă se depășeste capacitatea de adaptare, activitatea cordului devine ineficientă. Controlul presiunii arteriale prin vizite regulate la medic sau prin administrarea de medicație va întârzia consecințele negative ale hipertensiunii.
• Diabetul zaharat: reprezintă un risc pentru cord în cazul controlării ineficiente prin dietă sau medicație, întrucât nivelele crescute de glucoză în sânge vor afecta inima pe termen lung și vor predispune pacientul la mortalitate prin boală cardiacă.
• Dislipidemiile: sunt afecțiuni care se caracterizează prin valori crescute ale colesterolui și trigliceridelor din sânge. Acestea pot forma depuneri la nivelul vaselor, care poartă denumirea de plăci aterosclerotice. În cazul aterosclerozei va crește semnificativ riscul pentru evenimente de tip ischemic, precum infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral.
• Obezitatea: excesul de grăsime din organism se asociază de cele mai multe ori cu hipertensiune și hipercolesterolemie sau hipertrigliceridemie, precum și cu un risc crescut de dezolvare a diabetului. Însumarea acestor factori crește cu mult riscul de apariție a bolilor cardiovasculare. (4), (5)

Este important de reținut că deși nu toți factorii de risc acționează direct la nivelul inimii, ei pot provoca boli care să determine secundar afectare cardiacă.

Simptomele inimii - cum se manifestă inima când e afectată?

1. Durerea toracică: acest simptom apare atât în afecțiuni cronice (angina pectorală), precum și în patologia acută, amenințătoare de viață (infarctul de miocard). În ambele situații durerea se instalează brusc și poate iradia la nivelul brațului stâng, omoplatului, regiunii cervicale sau mai rar în mandibulă. Caracterul violent al durerii determină persoana să își inceteze activitatea, act care în angina pectorală stopează durerea. Atacul se însoțește de palpitații, dificultăți de respirație, puls accelerat, amețeli, greață sau transpirații. Criza de origine anginoasă durează până la 15 mine si se remite odată cu oprirea efortului sau administrarea de nitroglicerină, iar în cazul infarctului criza dureroasă se poate prelungi până la jumătate de oră și nu cedează la nitroglicerină.

2. Palpitațiile sau bătăile neregulate ale inimii: cel mai adesea sunt pecrepute drept „tremur” la nivelul pieptului sau bătăi prea lente sau prea rapide; aceste simptome pot fi expresia unei tulburări de ritm de tipul fibrilației atriale, flutter-ului atrial sau tahicardiei paroxistice supraventriculare (TPSV). Frecvent, pacienții cu aritmii prezintă pierderi tranzitorii ale stării de conștiență (sincopă), amețeli, anxietate, oboseală continuă.

3. Dispneea („setea de aer”): se întâlnește în afectarea gravă pe termen lung a inimii (insuficiența cardiacă). Gravitatea dispeneei variază direct proporțional cu gradul insuficenței cardiace, astfel: în formele incipiente, bolnavul are dispnee la eforturi mari, iar în cazurile agravate se poate ajunge până la dispnee de repaus. De asemenea, dispneea poate evolua cu atacuri în timpul somnului care forțează bolnavul să se ridice în șezut până la încetarea episodului dispneic.

4. Edemele (umflăturile): apar în special la nivelul membrelor inferioare, începând cu dosul piciorului și pot ajunge să cuprindă toată coapsa. Apariția edemelor este un semn al insuficienței cardiace stângi, drepte sau globale și are drept mecanism retenția de sodiu și apă. (6)

5. Fatigabilitatea (senzația cronică de oboseală): este un semn nespecific care se întâlnește în majoritatea afecțiunilor care interesează inima și se asociază cu intoleranța la efort fizic, pacientul obosind mai repede decât un individ sănătos.

6. Creșterea în greutate: are drept cauză edemul în cantitate mare, iar în cazurile grave lichidul se poate depune la nivelul abdomenului, pacientul observând creșterea circumferinței abdominale.

7. Durerea de cap severă: este un simptom întâlnit preponderent la pacienții hipertensivi, în acest caz ascociindu-se cu sângerări nazale, amețeli, dificultăți de respirație. (7)

8. Furnicăturile sau amorțelile la nivelul membrelor: simptom sesizat în timpul efortului fizic.

9. Cianoza: reprezintă colorarea tegumentelor în albastru-vinețiu și trădează oxigenarea insuficientă la nivel periferic. Acest simptom caracterizează bolile cardiace congenitale, precum și insuficența cardiacă dreaptă.

10. Tusea: reprezintă un echivalent al dispneii la bolnavul cu insuficiență cardiacă stângă, apare preponderent noaptea și poate fi seacă, mucoasă sau poate evolua cu expectorația unor cantități mici de sânge în timpul acceselor. (8), (9) , (10), (11)