Sindromul de detresa respiratorie a adultului

Sindromul de detresa respiratorie a adultului, in engleza „Acute respiratory distress syndrome”, reprezinta o afectiune acuta a plamanilor, cu un risc crescut pentru viata pacientului.

Sindromul de detresa respiratorie se asociaza adesea cu o multiinsuficienta organica (de exemplu SIRS - sindromul de raspuns inflamtor sistemic) si prezinta o rata foarte ridicata de mortalitate.

Etiologie

Sindromul de detresa respiratorie apare fie in cadrul unei reactii sistemice a organismului, fie prin deterioararea directa a functiei pulmonare.

Eventuale cauze pot fi:

• soc;
• septicemie, SIRS;
• coagulare intravasculara diseminata (in hemoliza, coma diabetica, pancreatita);
• traumatisme multiple;
• traumatisme ale cutiei craniene;
• arsuri grave;
• aspiratie pulmonara (de apa sau suc gastric);
• traumatisme inhalatorii (cu fum, arderi);
• respiratie artificiala cu o concetratie ridicata de oxigen;
• pneumonie;

Patogeneza

Sindromul de detresa repiratorie evolueaza in mai multe stadii, incapand cu o reactie inflamatorie a parenchimului pulmonar, care induce boala si determina restul reactiilor patologice. Deteriorarea pulmonara, cu cresterea permeabilitatii capilare, favorizeaza formarea unui edem pulmonar interstitial. Aceasta reactie inflamatorie determina cresterea granulocitelor neutrofile, care intensifica, prin eliberarea de radicali liberi, inflamatia.

Sub actiunea mediatorilor inflamatorii apare un edem alveolar, care provoaca distrugerea surfactantului de pe suprafata alveolara, formarea de microatelectazii si compromiterea oxigenarii sangelui.

Daca sindromul de detresa respiratorie nu a fost fatal in acest stadiu, organismul initiaza mecanisme de vindecare, inlocuind pneumocitele degradate cu tesut conjunctiv. Procesul de oxigenare este limitat pe termen lung prin marirea suprafetei de difuziune intre sange si aer. De cele mai multe ori nu este posibila recuperarea integrala a functiei respiratorii (insuficienta respiratorie).

Manifestari clinice

Primele simptome ale sindromului de detresa respiratorie sunt tahipneea (ritmul accelerat al respiratiei) si dispneea (dificultatea de a respira datorita edemului pulmonar). In mod caracteristic apare hipoxemie (scaderea cantitatii de oxigen in sangele arterial). Temperatura corpului poate sa scada (hipotermie) sau sa creasca (hipertermie sau febra). In mod tipic, tabloul clinic cuprinde:

• tahipnee;
• dispnee;
• cianoza;
• neliniste;
• dezorientare;

Sindromul de detresa respiratorie se poate complica, pe fondul hipoxemiei, cu o multiinsuficienta organica. Degradarea plamanilor determina un risc crescut de pneumonie, care se poate complica foarte usor, in conditiile date, cu o septicemie.

Diagnostic

Diagnosticarea sindromului de detresa respiratorie se poate face in caz de:

• edem pulmonar fara conditionare cardiaca (auscultatie, ecocardiografie);
• limitarea masiva a oxigenarii (analiza gazelor sangvine);
• infiltratii bilaterale, de dimensiuni mari, vizibile la radiografia toracica si la computertomografie;

Diagnosticul diferentiat se face cu embolia pulmonara, insuficienta cardiaca stanga si pneumonia severa. Pentru diferentierea insuficientei cardiace stangi de sindromul de detresa respiratorie se determina presiunea arteriala pulmonara cu ajutorul cateterismului.

Tratament

Tratarea sindromului de detresa respiratorie se face la sectia de terapie intensiva, deoare poate duce in numai cateva ore la decompensare respiratorie, cu necesitate de respiratie artificiala.

Se impune in primul rand combaterea cauzei si instituirea cat mai devreme a respiratiei artificiale, cu precautia de a se practica o presiune respiratorie joasa, care sa nu deterioreze segmentele pulmonare inca neafectate. Ocazional pot sa apara hipercapnii (creste concentratia de dioxid de carbon din sange) in cazul acestei proceduri, care trebuie totusi tolerate.

In paralel se recomanda administrarea unei doze scazute de heparina si alimentarea parenterala a pacientului.
Tratamentul necesita dozarea maximala a efortului medical. In stadiile ulterioare de vindecare se pot administra glucocorticoizi pentru a preveni fibrozarea pulmonara.

Rata de mortalitate a sindromului de detresa respiratorie este foarte mare (55-70%) .