Spiritul competitiv generează cea mai bună motivație pentru sport

Lipsa antrenamentului fizic poate crește riscul de boli cronice și mortalitate. Antrenarea împreună cu alte persoane și angrenarea în diverse programe de antrenament pot fi benefice pentru adoptarea unui stil activ, însă cercetările arată că activitățile competitive pot duce la rezultate mai eficiente și mai rapide.


În cadrul unui nou studiu publicat în jurnalul Preventive Medicine Reports s-a realizat o comparație între suportul social primit pe durata antrenamentelor și competiția din contextul social asupra motivării pentru sport.

Studiul a inclus 790 de studenți de la Universitatea din Pennsylvania ce s-au înscris într-un program de exerciții fizice de 11 săptămâni, numit PennShape. Programul a constat în antrenamente săptămânale de alergare, pedalare, yoga sau ridicări de greutăți. Acesta a inclus și sfaturi de nutriție, iar la finalul programului s-au oferit recompense materiale.

Cercetătorii au împărțit participanții în 4 tipuri de grupuri a câte 6 persoane fiecare:

• grup de suport social;
• grup competitiv;
• grup combinat (de suport și competitiv);
• grup de control.

Fiecare grup a avut acces la tabele online cu scoruri, însă pentru fiecare grup  tabelele erau diferite. În cazul grupului axat pe competiție tabela prezenta rezultatele celorlalți participanți și aceștia erau recompensați pe baza numărului de antrenamente la care au participat.

În cazul grupurilor de suport social, participanții puteau discuta online și își puteau încuraja colegii, fără a ști rezultatele celorlalte grupuri. Grupul de control nu a avut acces la rețele de socializare și conectare. Participanții din grupurile axate pe competiție s-au antrenat mult mai mult decât cei din grupurile de suport, iar rata de prezență la antrenamente a fost cu 90% mai mare în grupul competitiv și cel combinat decât în cele 2 grupuri complet necompetitive.

Autorii studiului menționează că suportul social poate face oamenii mai dependenți de primirea informațiilor și a mesajelor de încurajare, ceea ce poate schimba scopul programelor de antrenament și de modificare a stilului de viață. În astfel de grupuri cea mai mare atenție este acordată celor mai puțin activi, ceea ce poate reduce treptat nivelul de activitate din cadrul întregului grup. În cazul grupurilor competitive, persoanele cele mai active îi inspiră pe ceilalți să acționeze la fel. Astfel de grupuri au o serie de obiective bine stabilite de către cei mai activi membri din grup, oferindu-le celorlalți așteptări mai mari decât nivelul de performanță, dar motivante, acționând ca un stimulent.


Sursa: Medical News Today