Structuri microscopice bizare descoperite în sângele pacienților cu Long COVID: o interacțiune patologică între microcheaguri și capcanele extracelulare ale neutrofilelor (NETs)

Cercetătorii de la Universitatea Stellenbosch, în colaborare cu Institutul de Cercetare a Cancerului din Montpellier (IRCM, INSERM, Franța), au descoperit structuri microscopice neobișnuite în sângele persoanelor cu sindrom Long COVID. Aceste formațiuni sunt alcătuite din microcheaguri dense de proteine de coagulare amestecate cu capcane extracelulare ale neutrofilelor (NETs) – rețele lipicioase de material celular imunitar. Studiul, publicat în Journal of Medical Virology în octombrie 2025, aduce o perspectivă nouă asupra mecanismelor persistente de coagulare și inflamație implicate în Long COVID.

Context

De la începutul pandemiei, numeroase studii au sugerat că Long COVID – sindromul post-infecțios caracterizat prin oboseală cronică, dificultăți respiratorii, tulburări cognitive și alte simptome persistente – ar putea fi alimentat de anomalii microvasculare și procese inflamatorii cronice.

Conceptul de microcheaguri a fost introdus în 2021 de către prof. Resia Pretorius, care a observat în probele de sânge ale pacienților cu COVID-19 aglomerări proteice anormale. Acestea, denumite ulterior microclots, au fost corelate cu coagulopatii și hipoxie tisulară.

În paralel, echipa condusă de dr. Alain Thierry la IRCM Montpellier a studiat capcanele extracelulare ale neutrofilelor (NETs) – structuri formate atunci când neutrofilele eliberează ADN și enzime citotoxice pentru a prinde microorganismele. Deși NET-urile sunt parte a apărării imune, excesul lor poate provoca inflamație și tromboză, contribuind la boli autoimune, cancer, diabet și artrită.

Pornind de la aceste observații, echipele din Africa de Sud și Franța au colaborat pentru a analiza dacă microcheagurile și NET-urile interacționează patologic în Long COVID, formând structuri complexe care pot persista în circulație și obstrucționa microcirculația.

Despre studiul actual

Studiul, realizat pe probe de plasmă de la pacienți cu Long COVID și persoane sănătoase, a utilizat citometrie în flux imagistic și microscopie de fluorescență pentru a măsura cantitativ și structural microcheagurile și NET-urile.

Cercetătorii au:

• cuantificat markeri proteici specifici NET-urilor și cantitatea de ADN circulant,

• analizat dimensiunea și densitatea microcheagurilor,

• și au aplicat instrumente de inteligență artificială, inclusiv algoritmi de învățare automată, pentru a identifica tipare biomarkerice capabile să distingă pacienții cu Long COVID de indivizii sănătoși.

Această abordare a permis nu doar identificarea unor biomarkeri cheie, ci și recunoașterea combinațiilor de semnale moleculare cu valoare diagnostică ridicată.

Rezultate

Rezultatele au evidențiat diferențe marcante între pacienții cu Long COVID și subiecții sănătoși:

• Nivelurile biomarkerilor asociați microcheagurilor și NET-urilor au fost semnificativ crescute la pacienți.

• Microcheagurile au fost mai numeroase și de dimensiuni mai mari, indicând o activitate procoagulantă persistentă.

• Cel mai important, cercetătorii au descoperit o asociere structurală directă între microcheaguri și NET-uri, prezentă în toate probele, dar mult mai accentuată la pacienții cu Long COVID.

„Această asociere sugerează existența unei interacțiuni fiziologice între microcheaguri și NET-uri care, atunci când este dereglată, poate deveni patogenă”, explică dr. Alain Thierry.

Analizele efectuate prin inteligență artificială au confirmat că modelul combinat de microcheaguri și NET-uri este suficient pentru a diferenția cu acuratețe pacienții de controale, oferind un potențial instrument de diagnostic și monitorizare.

Potrivit prof. Resia Pretorius, acumularea acestor structuri poate face microcheagurile rezistente la fibrinoliză, ceea ce le permite să persiste în sânge, reducând fluxul microvascular și aportul de oxigen. „Această interacțiune între NET-uri și microcheaguri ar putea contribui la complicațiile cronice vasculare și inflamatorii observate la pacienții cu Long COVID”, afirmă cercetătoarea.

Semnificație și implicații

Prin demonstrarea faptului că NET-urile stabilizează microcheagurile și le fac mai rezistente la degradare, studiul aduce o contribuție majoră la înțelegerea mecanismelor fiziopatologice ale Long COVID.

Principalele implicații ale studiului sunt:

• explicarea posibilă a persistenței simptomelor vasculare și inflamatorii la pacienții post-COVID;

• identificarea unui nou set de biomarkeri diagnostici pentru Long COVID;

• deschiderea căii către strategii terapeutice țintite menite să reducă formarea excesivă de NET-uri și coagularea anormală.

„Combinarea tehnicilor imagistice avansate cu analiza asistată de algoritmi de învățare automată conferă robustețe metodologică și contribuie semnificativ la înțelegerea sindroamelor post-virale”, concluzionează autorii.