Terapia cognitiv-comportamentală este asociată cu creșterea substanței cenușii în regiunile de procesare a emoțiilor

Un studiu publicat recent evaluează modificările de volum ale materiei cenușii în regiunile limbice la pacienții cu tulburare depresivă majoră (TDM), după 20 de sesiuni de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Cercetarea, desfășurată la Universitatea din Münster, evidențiază potențialul psihoterapiei cognitiv-comportamentale de a remodela structura cerebrală, în special în ariile asociate procesării emoționale.
Tulburarea depresivă majoră afectează aproximativ 280 de milioane de persoane la nivel global și este una dintre principalele cauze de dizabilitate. Dincolo de simptomele clinice, TDM este însoțită de modificări structurale în regiunile (cortico-)limbice, cum ar fi cortexul orbitofrontal, cingulatul anterior, hipocampul și amigdala. În general, studiile au raportat scăderi ale volumului materiei cenușii în aceste regiuni, cu excepția unor date privind creșterea volumului amigdalei.

Deși terapia psihologică este recomandată în tratamentul TDM, datele despre efectele sale structurale pe termen lung sunt limitate. Psihoterapia eficientă, conform principiului al cincilea al lui Eric Kandel, ar trebui să producă modificări neuronale durabile. Cu toate acestea, doar câteva studii au demonstrat modificări ale volumului cerebral după psihoterapie cognitiv-comportamentală, iar acestea s-au axat pe intervenții pe termen scurt, în contexte mai puțin generalizabile.

Despre studiu

Studiul a inclus 30 de pacienți cu TDM care au urmat 20 de ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală, comparativ cu un grup de control format din 30 de persoane sănătoase. S-au efectuat evaluări înainte și după terapie (t1 și t2), incluzând imagistică prin rezonanță magnetică (IRM), scale de depresie (BDI, HDRS) și chestionare pentru alexitimie (TAS-20).

S-a adoptat un design naturalist, psihoterapia cognitiv-comportamentală fiind desfășurată de psihoterapeuți acreditați sau în formare, în conformitate cu reglementările sistemului public de sănătate din Germania. Au fost excluse tulburările neurologice majore, psihiatrice severe, consumul de substanțe sau contraindicațiile RMN. Volumul materiei cenușii a fost analizat prin tehnici statistice riguroase (SPM12, TFCE cu 5000 de permutări, prag pFWE < 0,05).

Rezultate

Reducerea simptomelor depresive

• Scorul BDI a scăzut cu o medie de 9,87 puncte (p < 0,001, d = 0,906).
• Scorul HDRS a scăzut cu o medie de 5,86 puncte (p < 0,001, d = 0,858).
• 63,3% dintre pacienți au trecut într-un stadiu de remisie parțială sau completă.

Modificări în alexitimie

• Dificultate în identificarea sentimentelor (DIF) a scăzut semnificativ (p = 0,020, d = 0,449).
• Scorul total TAS20, DDF și EOT nu au prezentat modificări semnificative.

Modificări ale volumului materiei cenușii (GMV)

După psihoterapie cognitiv-comportamentală, au fost observate creșteri semnificative ale GMV în următoarele regiuni:

• Amigdala bilaterală (stânga: pFWE = 0,020; dreapta: pFWE = 0,015).
• Hipocampul anterior drept (pFWE = 0,022).

A fost identificată și o scădere semnificativă a GMV în hipocampul posterior drept (pFWE = 0,016). Nu au fost observate modificări în cortexul orbitofrontal sau insulă.

Corelații între modificările structurale și simptomatologie

• Creșterea volumului în amigdala dreaptă a fost corelată pozitiv cu îmbunătățirea scorului DIF (rs = 0,321, p = 0,042).
• Nu s-au identificat corelații între modificările GMV și reducerea globală a simptomelor depresive (BDI sau HDRS).

Interpretare

Studiul confirmă ipoteza conform căreia psihoterapia cognitiv-comportamentală are efecte măsurabile asupra structurii cerebrale în tulburarea depresivă majoră, în special în regiunile implicate în procesarea emoțiilor. Volumul crescut al amigdalei și hipocampului anterior sugerează o potențială neuroplasticitate indusă de terapie. Deși amigdala este uneori găsită mărită în episoadele depresive acute, corelația pozitivă cu îmbunătățirea identificării emoțiilor susține ideea unui efect benefic.

Lipsa modificărilor în regiunile corticale (insula, OFC) poate reflecta o rezistență mai mare la neuroplasticitate sau poate indica faptul că aceste arii sunt mai puțin implicate în modificările emoționale rapide. Surprinzător, scăderea GMV în hipocampul posterior ar putea reflecta lipsa îmbunătățirii funcțiilor cognitive sau declin legat de vârstă.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi că psihoterapia cognitiv-comportamentală poate induce modificări structurale în regiunile limbice ale creierului la pacienții cu depresie majoră. Aceste modificări par mai strâns corelate cu îmbunătățiri ale funcțiilor emoționale specifice (ex. identificarea emoțiilor) decât cu ameliorarea simptomatologiei generale. Rezultatele sprijină ideea că tratamentele psihologice pot avea un impact profund asupra creierului, consolidând premisele intervențiilor personalizate în psihiatrie.