Terapia cu radiații în doze mici reduce semnificativ durerea și rigiditatea articulară la pacienții cu osteoartrită de genunchi

Un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, realizat în Coreea de Sud și prezentat în octombrie 2025 la reuniunea anuală a American Society for Radiation Oncology (ASTRO), a demonstrat că o singură cură de radioterapie în doze mici poate ameliora semnificativ durerea și rigiditatea articulară la pacienții cu osteoartrită de genunchi. Rezultatele arată că această intervenție, utilizată de multă vreme în unele țări europene, ar putea deveni o alternativă sigură și eficientă între tratamentele medicamentoase și intervențiile chirurgicale.

Context

Osteoartrita este cea mai frecventă formă de artrită, afectând peste 32 de milioane de adulți doar în Statele Unite. Boala se caracterizează prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular, ceea ce duce la durere, rigiditate și scăderea mobilității. Genunchii și șoldurile sunt articulațiile cel mai frecvent implicate.

Tratamentul convențional începe, de obicei, cu măsuri non-farmacologice — cum ar fi exercițiile fizice, scăderea în greutate și fizioterapia — și progresează spre analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). În cazurile severe, se recomandă protezarea articulară. Totuși, numeroși pacienți se confruntă cu efecte adverse la medicamente sau nu sunt candidați ideali pentru chirurgie.

În Europa, mai ales în Germania și Spania, radioterapia în doze mici (LDRT) este utilizată de decenii pentru ameliorarea durerilor articulare. Dozele utilizate sunt mult sub nivelurile folosite în oncologie, fiind considerate sigure și cu efect antiinflamator. Cu toate acestea, până acum dovezile științifice controlate care să confirme beneficiile LDRT în osteoartrită erau limitate.

Despre studiul actual

Cercetarea condusă de dr. Byoung Hyuck Kim, profesor asistent de oncologie radiologică la Seoul National University College of Medicine (Boramae Medical Center), a fost concepută pentru a evalua în mod riguros eficiența și siguranța radioterapiei în doze mici în osteoartrita de genunchi.

Designul studiului:

• Tip: randomizat, multicentric, controlat cu placebo

• Participanți: 114 pacienți cu osteoartrită ușoară sau moderată a genunchiului

• Centre participante: trei spitale universitare din Coreea de Sud

• Durata urmăririi: 4 luni

• Intervenția: fiecare pacient a efectuat 6 ședințe de tratament

Distribuția pacienților:

• Grup 1: doze foarte mici (0,3 Gy)

• Grup 2: doze mici (3 Gy)

• Grup 3: grup de control (placebo) – pacienții au urmat aceeași procedură, dar fără administrare efectivă de radiații

Pe parcursul perioadei de urmărire, analgezicele au fost strict limitate la paracetamol, pentru a evita mascarea efectelor terapiei.

Evaluarea eficienței:

S-a utilizat un set standardizat de criterii internaționale, un pacient fiind considerat „responder” dacă a prezentat îmbunătățiri semnificative în cel puțin două dintre următoarele trei domenii:

• durere,

• funcție fizică,

• evaluare globală a stării clinice.

De asemenea, pacienții au completat chestionare separate privind durerea, rigiditatea și mobilitatea.

Rezultate

După patru luni de la tratament, rezultatele au fost semnificative în favoarea grupului care a primit doza de 3 Gy:

• 70% dintre pacienții tratați cu 3 Gy au fost considerați respondenți, comparativ cu 42% în grupul placebo (p=0,014).

• Grupul cu doze foarte mici (0,3 Gy) a avut o rată de răspuns de 58,3%, nesemnificativ diferită statistic față de placebo (p=0,157).

• Îmbunătățirea combinată a durerii, rigidității și funcției fizice a fost observată la 56,8% dintre pacienții din grupul 3 Gy, comparativ cu 30,6% în grupul placebo (p=0.024).

• Nu s-au observat efecte adverse legate de radiație.

• Doza totală de radiație a fost sub 5% din cea folosită în tratamentele oncologice.

Deși în grupul placebo s-a înregistrat un răspuns pozitiv în jur de 40%, cercetătorii subliniază că acest fenomen este comun în studiile de osteoartrită, unde placebo-ul poate influența percepția durerii.

Dr. Kim a explicat că restricționarea utilizării analgezicelor a permis o evaluare mai clară a efectului specific al radiațiilor:

„În studiile anterioare, pacienții primeau frecvent AINS sau opioide, ceea ce putea masca beneficiul radioterapiei. În acest trial, doar paracetamolul a fost permis, iar diferențele între grupuri reflectă mult mai fidel efectul propriu al dozelor mici de radiație.”

Concluzii și perspective

Cercetătorii consideră că radioterapia în doze mici ar putea reprezenta o opțiune terapeutică intermediară între tratamentele medicamentoase și intervenția chirurgicală, mai ales pentru pacienții:

• cu osteoartrită ușoară sau moderată,

• la care antiinflamatoarele sunt slab tolerate,

• sau care nu doresc încă o protezare articulară.

Totuși, tratamentul nu regenerează cartilajul și nu este potrivit pentru stadiile avansate ale bolii, unde distrugerea articulară este completă.

Dr. Kim subliniază că radioterapia ar trebui integrată în deciziile terapeutice partajate, alături de controlul greutății, kinetoterapie și medicația de fond, iar combinația acestora ar putea crește satisfacția pacientului și eficacitatea globală a tratamentului.

Echipa de cercetare continuă urmărirea participanților pentru a evalua durabilitatea efectului la 12 luni și pentru a corela ameliorarea simptomelor cu modificările structurale articulare observate prin imagistică. Sunt, de asemenea, planificate studii pragmatice de amploare care să analizeze eficiența tratamentului în diverse subgrupuri de pacienți și analize economice pentru a compara costurile radioterapiei cu cele ale injecțiilor intraarticulare sau ale regimurilor medicamentoase.