Test genetic ce depășește PSA și RMN în depistarea precoce a cancerului de prostată agresiv

Cancerul de prostată rămâne una dintre cele mai frecvente și letale forme de cancer la bărbați, cu peste 375.000 de decese la nivel global în anul 2020. Deși metodele actuale de screening, precum testul antigenului specific prostatic (PSA) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), contribuie la detectarea timpurie a bolii, ele sunt departe de a fi ideale. Ambele metode riscă fie să rateze cazuri grave, fie să genereze alarme false care conduc la supradiagnosticare și tratamente inutile.
Un studiu recent publicat în The New England Journal of Medicine aduce o perspectivă revoluționară: utilizarea unui scor de risc poligenic pentru identificarea precoce a cancerului de prostată cu potențial letal. Această abordare, bazată pe analiza genetică a 130 de variații genetice asociate riscului de cancer de prostată, oferă o acuratețe superioară metodelor tradiționale de screening și deschide drumul către o detecție personalizată, mai eficientă.

Testarea genetică pentru riscul de cancer devine din ce în ce mai promițătoare, în special pentru bolile unde detectarea timpurie salvează vieți. În cazul cancerului de prostată, rata de supraviețuire la 5 ani pentru stadiile incipiente se apropie de 100%, însă această valoare scade dramatic la 50% în cazurile depistate tardiv.

Deși testul PSA și imagistica RMN au contribuit la reducerea mortalității, ele nu sunt suficiente pentru identificarea cancerelor agresive ascunse. De aici, nevoia acută pentru strategii complementare, capabile să identifice pacienții cu cel mai mare risc înainte ca boala să avanseze.

Despre studiu

Cercetătorii din Regatul Unit au desfășurat un studiu prospectiv amplu, adresat bărbaților cu vârste între 55 și 69 de ani, fără antecedente sau investigații anterioare pentru cancer de prostată. Din peste 40.000 de persoane invitate, aproape 9.000 au exprimat interes, iar 6.393 au fost eligibile pentru calculul scorului poligenic de risc.

Dintre aceștia, 745 de participanți (aproximativ 11,7%) s-au încadrat în top 10% ai riscului genetic și au fost invitați pentru screening suplimentar: test PSA, imagistică multiparametrică RMN și biopsie transperineală sub anestezie locală.

Toți participanții au furnizat probe de salivă pentru extracția ADN-ului, iar analiza genetică a fost realizată cu ajutorul unui panou personalizat de genotipare. Scorurile poligenice au fost corelate cu rezultatele biopsiilor, iar cancerele au fost clasificate conform criteriilor NCCN 2024.

Rezultate

Rezultatele au fost remarcabile:  

• Din cei 468 de bărbați care au efectuat atât RMN, cât și biopsie, 187 au fost diagnosticați cu cancer de prostată, ceea ce echivalează cu o rată de detecție de 40%.
• Dintre aceștia, peste jumătate (55,1%) prezentau forme clinice semnificative de cancer, care necesitau tratament.
• Vârsta mediană la diagnostic a fost de 64 de ani.

Un aspect esențial al studiului a fost evidențierea limitărilor metodelor standard:

• Aproximativ 72% dintre cancerele cu risc crescut ar fi fost ratate dacă se folosea doar calea diagnostică tradițională bazată pe PSA și RMN.
• În mod surprinzător, 63% dintre bărbații diagnosticați aveau un nivel PSA sub pragul considerat normal de 3,0 µg/L. Chiar și în acest interval „sigur", 43% dintre cazuri erau agresive, cu scor Gleason ≥7.
• RMN-ul, deși util, a omis aproape jumătate dintre cancerele identificate ulterior prin biopsie.

Analiza detaliată a arătat că nici vârsta, nici istoricul familial nu prezic singure cu acuratețe riscul de cancer de prostată. Însă, combinarea scorului genetic cu PSA și RMN a îmbunătățit semnificativ acuratețea predicției, atingând o arie sub curba ROC (AUC) de 0,78 pentru formele clinice semnificative.

Supradiagnostic și siguranța procedurilor

Supradiagnosticarea – identificarea cancerelor care nu ar fi cauzat niciodată probleme în timpul vieții pacientului – a fost estimat la aproximativ 21% dintre cazurile detectate prin scorul poligenic. Deși comparabil cu metodele tradiționale, majoritatea acestor cazuri au fost gestionate prin supraveghere activă, evitând tratamentele invazive inutile.

Profilul participanților a relevat o limitare importantă: majoritatea erau persoane cu nivel educațional ridicat, ceea ce poate restrânge aplicabilitatea rezultatelor la nivel populațional larg.

Efectele adverse au fost minime, incluzând doar câteva cazuri de infecții urinare, sepsis sau cateterizare temporară.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că integrarea scorului poligenic de risc în programele de screening pentru cancerul de prostată poate transforma fundamental modul în care identificăm formele agresive ale bolii. Strategia de a targeta bărbații din top 10% al riscului genetic a permis detectarea precoce a cancerelor semnificative care altfel ar fi fost ratate de testele PSA și RMN.

Beneficiile sunt clare:

• Reducerea numărului de cancere agresive nediagnosticate.
• Limitarea intervențiilor inutile pentru cazurile cu risc scăzut.
• O mai bună personalizare a screeningului și tratamentului, cu potențial de salvare a vieților.

Totuși, înainte de implementarea la scară largă, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a extinde această abordare către populații mai diverse, inclusiv grupuri subreprezentate precum bărbații de origine africană, care prezintă un risc mai mare de cancer de prostată.

Un alt avantaj major al testului genetic este caracterul său stabil: este o evaluare unică, care oferă informații valabile pe termen lung. Într-o eră a medicinei personalizate, scorul poligenic are potențialul de a revoluționa strategiile de depistare timpurie a cancerului, transformând prevenția într-un instrument mai eficient și mai echitabil.