Tinitusul sau țiuitul în urechi ar putea duce la pierderea auzului? (studiu)

Tinitusul este o afecțiune în care indivizii aud sunete fără surse externe, ceea ce poate afecta înțelegerea vorbirii în medii zgomotoase și calitatea vieții. Aproximativ 10-15% din populația adultă globală experimentează tinitus, cu aproximativ 3% dintre acestea prezentând probleme semnificative precum lipsa de somn, depresia, izolarea socială și anxietatea. Deși există terapii precum măștile de sunet, terapiile comportamentale cognitive și terapia de reînvățare a tinitusului, până în prezent nu există un tratament curativ. Cercetările anterioare au arătat că tinitusul poate fi legat de o scădere a activității neuronale datorată unei cochlee deteriorate care induce hiperactivitate în sistemul nervos central.
Un studiu condus de cercetătorii de la Universitățile McMaster, Manchester Metropolitan și Australian Catholic a inclus participanți sănătoși, cu vârste între 18 și 72 de ani, vorbitori de engleză, fără probleme auditive sau istoric de tinitus somatic/obiectiv. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: cei fără istoric de tinitus, cei cu episod(episoade) temporar(e)/intermitent(e) de tinitus în ultimele șase luni și cei cu percepție continuă de tinitus timp de peste șase luni.

Studiul a inclus 294 de participanți, dintre care 201 fără experiență de tinitus, 64 cu tinitus temporar/intermitent și 29 cu tinitus cronic. S-a observat o asociere între tinitusul subiectiv cronic și deficiturile neuronale cochleare, incluzând un reflex acustic mai slab al mușchiului timpanic mijlociu și un circuit olivocochlear medial mai puternic. Participanții cu tinitus cronic erau în mare parte bărbați, aveau praguri auditive slabe, în special peste 3 kHz, și erau în medii zgomotoase. Aceștia prezentau adesea istoric de anxietate, depresie și comoție, condiții absente în grupul de control.

Studiul a comparat răspunsurile neurale periferice ale participanților cu auz normal cu cele cu tinitus cronic, relevând că statusul de tinitus este un predictor semnificativ al răspunsurilor neurale cochleare. S-a constatat că sustenabilitatea tinitusului ar putea depinde de gradul de deteriorare neurală periferică.

Grupul cu tinitus cronic și cu frecvențe spontane scăzute și medii era mai rezistent la bruiajul sonor. Rezultatele EcochG au indicat o pierdere semnificativă a neuronilor cochleari în grupul cu tinitus cronic și în populația cu evenimente spontane scăzute și medii.

În concluzie, studiul a documentat dovezi care indică o legătură semnificativă între tinitusul cronic și reflexele musculare slabe ale urechii mijlocii, răspunsuri slabe ale nervului cochlear și reflexe eferente olivocochleare mediale puternice, precum și asocierea acestuia cu hiperactivitatea căilor auditive centrale.

sursa: News Medical
foto: Yurii_Yarema/Shutterstock.com