Tratamentul osteoporozei reduce spitalizările și mortalitatea la pacienții de peste 80 de ani

Un studiu prezentat în cadrul conferinței ENDO 2025 organizată de Societății de Endocrinologie în San Francisco, California, arată că inițierea tratamentului pentru osteoporoză după o fractură este benefică chiar și la persoanele de peste 80 de ani. Tratamentul reduce atât riscul de spitalizare, cât și mortalitatea generală în această categorie vulnerabilă de vârstă.
Odată cu îmbătrânirea accelerată a populației globale, osteoporoza devine o povară din ce în ce mai mare pentru sistemele de sănătate. Fracturile osteoporotice sunt asociate cu complicații severe, inclusiv dizabilitate permanentă, internări frecvente și risc crescut de deces. Cu toate acestea, vârstnicii de peste 80 de ani sunt adesea subtratați sau chiar excluși de la terapii active pentru osteoporoză, din cauza prejudecăților legate de speranța de viață sau polimorbiditate.

Despre studiu

Studiul a fost realizat de Gianina Flocco, medic rezident la Cleveland Clinic, și echipa sa, utilizând baza de date TriNetX. A fost analizat un eșantion de 88.676 pacienți cu vârsta ≥ 80 de ani, toți diagnosticați cu fracturi asociate fragilității osoase specifice osteoporozei.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri egale:

• Grupul tratat (44.338 pacienți) – a primit unul dintre următoarele medicamente: bifosfonați, denosumab, raloxifen sau teriparatid;
• Grupul netratat (44.338 pacienți) – nu a primit niciun tratament specific pentru osteoporoză.

Pacienții au fost urmăriți pe o perioadă de 5 ani de la momentul fracturii inițiale. Analiza a fost ajustată în funcție de multiple comorbidități preexistente, printre care:

• hipertensiune arterială,
• diabet zaharat,
• boală cardiacă ischemică,
• obezitate, insuficiență cardiacă, AVC, BPOC,
• boală renală cronică, dislipidemie,
• poliartrită reumatoidă, neoplazii,
• deficit de vitamina D.

Rezultate

Pacienții din grupul tratat au avut:

• risc mai scăzut de spitalizare în anii următori fracturii;
• risc mai mic de mortalitate de orice cauză în perioada de urmărire de 5 ani.

Aceste beneficii s-au menținut în ciuda vârstei înaintate, a multiplelor comorbidități și a complexității profilului clinic al pacienților incluși. Rezultatele susțin ideea că vârsta nu ar trebui să fie un criteriu de excludere de la tratamentul activ al osteoporozei, mai ales după un eveniment traumatic major, precum o fractură de fragilitate.

Implicații clinice

Conform autoarei principale, Dr. Gianina Flocco, tratamentul osteoporozei la pacienții foarte vârstnici reprezintă o strategie eficientă pentru reducerea complicațiilor, inclusiv dizabilitatea și decesul prematur. „Rezultatele noastre susțin inițierea tratamentului personalizat chiar și după vârsta de 80 de ani,” a subliniat aceasta.

Pe măsură ce populația globală îmbătrânește, se preconizează o creștere a incidenței fracturilor osteoporotice. Studiul accentuează importanța evaluării active și a inițierii precoce a tratamentului după primul episod de fractură, chiar și la cei mai în vârstă pacienți. Această abordare poate contribui la extinderea duratei de viață sănătoasă și independentă a acestora.