Umflarea pleoapelor (edemul palpebral)

Umflarea pleoapelor sau edemul palpebral reprezintă inflamația sau acumularea în exces a fluidului (edem) la nivelul țesuturilor din jurul ochiului. Pielea de la nivelul pleoapei are o grosime mai mică de 1 mm, dar este elastică și se poate întinde, astfel încât se poate umfla ușor și relativ dramatic. Rolul pleoapelor este de protecție și de umectare a suprafeței ochiului, mai ales a corneei. (1, 2)

Umflătura poate fi atât dureroasă cât și nedureroasă, putând afecta chiar și ambele pleoape. Printre cauze se numără infecții sau leziuni ale ochiului, mușcături de insecte și cel mai frecvent, alergii. Totuși, uneori, umflarea pleoapelor se poate datora unor cauze mai serioase, precum celulita orbitală, boala Graves și herpesul ocular. (1, 2)

Cauze

Posibilele cauze care contribuie la umflarea pleoapelor sunt: inflamația (din cauza unei alergii, infecții sau inflamații), infecția și trauma. În unele situații, umflarea pleoapei este unicul simptom dar în altele, acesta poate fi însoțit de roșeață, prurit, durere. (2)

Chalazionul determină o umflătură localizată la nivelul pleoapei, uneori chiar a întregii pleoape, dacă există inflamație sau infecție. Chalazionul apare atunci când una dintre glandele tarsale (Meibomian) de la nivelul pleoapei este blocată, apărând un mic chist cu fluid. Patologia este mai frecventă la pleoapa superioară și nu determină în mod obișnuit eritem, prurit sau durere. (2)

Orjeletul (ulciorul) este o problemă des întâlnită, în care apariția unei infecții la baza unei gene determină umflarea și înroșirea zonei de la acel nivel dar și a pleoapei corespunzătoare. Uneori, poate apărea și durere. (2)

Ectropionul apare atunci când o zonă sau întreaga pleoapă inferioară se întoarce în afară, departe de ochi. Entropionul presupune întoarcerea pleoapei inferioare spre ochi, făcând ca genele să atingă partea anterioară a ochiului. Pleoapele pot să devină uneori inflamate și umflate, fără roșeață sau durere. (2)

Blefarita reprezintă inflamația pleoapelor, ceea ce determină durere. De obicei, pleoapele devin pufoase, de culoare roz-roșiatică, umflându-se mai ales la nivelul marginilor. Boala poate fi recurentă, asociindu-se uneori cu alte probleme de piele, precum rozaceea și dermatita seboreică. (2)

Conjunctivita reprezintă inflamația sau infecția conjunctivei, membrana netedă și strălucitoare care acoperă albul ochilor (sclera) și partea inferioară a pleoapelor. Patologia poate apărea în urmă unor alergii, a unei infecții sau a unei reacții la produsele ce ating ochiul. Simptomele principale sunt inroșirea ochiului, durere și disconfort. Deoarece conjunctivita afectează zona inferioară a pleoapelor, poate face ca acestea să devină pufoase și roșii. (2)

Dacriocistita se referă la blocarea glandelor lacrimale care drenează la nivelul cavității nazale, ceea ce poate determina edem palpebral și ochi apoși. (3)

Orice infecție la nivelul pielii pleoapelor va cauza umflarea acestora, cu roșeață, prurit și durere. De asemenea, infecția se poate răspândi și la alte părți ale feței. Printre infecțiile pielii se numără celulita, erizipelul și impetigo, care afectează pielea la diverse nivele. (2)

Sinuzita este determinată de o infecție bacteriană sau virală. Deoarece afectează sinusurile de sub ochi, poate cauza umflătură în zona din jurul ochilor, și astfel a pleoapelor. De regulă, pleoapele nu sunt roșii sau dureroase și nu există prurit. (2)

Alergiile apar atunci când organismul nostru reacționează la o substanță străină (alergen) prin producția de substanțe chimice care determină umflarea, inroșirea și pruritul zonei afectate. O alergie la nivelul pleoapei poate apărea în urma expunerii la substanțe naturale (polen, par de animale, praf), substanțe chimice (șampon, produse de machiaj, lentile de contact) sau agenți infecțioși (virusuri, bacterii). În cazul alergiilor, umflarea pleoapelor este de obicei importantă, uneori fără să permită deschiderea ochilor. (2)

Angioedemul (edemul angioneurotic) reprezintă o reacție, de obicei alergică, a pielii, care determină umflarea pleoapelor, însoțită de prurit. De cele mai multe ori, afectează pleoapele și fața dar, în cazurile mai severe, poate afecta și laringele, mâinile și picioarele. Cel mai adesea, alergia apare la alimente, medicamente, înțepături de insecte sau după contactul cu un material, spre exemplu latex. (2)

Anafilaxia (șocul anafilactic) reprezintă o urgență medicală caracterizată de o reacție alergică generalizată, ce afectează majoritatea sistemelor de organ. Poate include umflarea impresionantă a pleoapelor, care este un semn timpuriu al patologiei. Anafilaxia poate determina dispnee, slăbiciune, colaps, într-un timp foarte scurt de la debutul primelor simptome. (2)

Iritația la nivelul pleoapelor poate apărea în urma expunerii la praf, fum de țigară, foc. De asemenea, ochii sunt de obicei roșii și apoși. (2)

Arsurile la nivelul pleoapelor pot surveni foarte ușor, mai ales dacă o persoană adoarme în soare. Pleoapele sunt umflate, dureroase și roșii, la fel și fața. O metodă de protecție sunt ochelarii de soare. (2)

Retenția de lichide datorată unor boli poate determina de asemenea umflarea pleoapelor. Edemul poate fi observat și la nivelul mâinilor, picioarelor și în zona sacrată, apărând în urma unei reacții alergice generalizate, insuficienței cardiace, bolilor renale și hepatice severe, precum și preeclampsiei. De asemenea, edemul se poate instala și din cauza administrării intravenoase de fluide, mai ales într-un ritm foarte rapid. Acest lucru se poate întâmpla în particular la persoanele debilitate, care stau în decubit dorsal pe pat, ceea ce favorizează acumularea lichidelor la nivelul feței și al pleoapelor. (2, 3)

Hipertiroidismul (boala Graves) poate determina oftalmopatie Graves, caracterizată de exoftalmie și edem palpebral. (3)

Trauma la nivelul pleoapelor va determina umflarea acestora și apariția unei echimoze. De obicei, umflătura este mai mare a doua zi după eveniment. (2)

Traumatismul cerebral poate cauza edem palpebral și ‘’ochi de raton’’ (echimoză periorbitală). (2)

Mai ales dacă este prelungit, plânsul poate favoriza și el apariția edemului palpebral. Acest lucru se întâmplă deoarece pleoapele tind să absoarbă unele lacrimi, determinând umflarea temporară. (2)

Lipsa somnului cu o noapte înainte poate face ca ochii să pară pufoși în dimineața următoare. (3)

Semne și simptome

Umflarea pleoapelor se însoțește de obicei de unul sau mai multe din următoarele semne și simptome:

• Inroșirea pleoapei
• Inroșirea ochiului și inflamația conjunctivei
• Iritație oculară, cu senzație de mâncărime

De cele mai multe ori, mâncărimea apare în urma unei alergii, când substanța iritantă (polenul, praful sau părul de la animale) determină eliberarea de histamină în țesuturile din jurul ochiului, cu pruritul, înroșirea și umflarea zonei respective.

• Fotofobie (sensibilitate la lumină)

Pleoapele se pot umfla ca și reacție la fotofobie, deoarece lumina soarelui, lumina fluorescentă și cea incandescentă pot determina disconfort la nivel ocular, precum și nevoia de închidere a ochilor. Fotofobia poate fi însoțită și de cefalee.

• Producție excesivă de lacrimi
• Uscăciunea pleoapelor
• Durere, mai ales dacă umflarea pleoapelor are ca și cauză infecția
• Vedere obstrucționată, în cazurile mai avansate (4)

Tratament

De obicei, umflarea pleoapelor se remite spontan în aproximativ 1-2 zile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci se recomandă consultul unui medic, care va adresa întrebări legat de simptomatologie și va efectua inspecția globilor oculari, precum și a pleoapelor. (5)

De asemenea, este indicată apelarea la un medic specialist dacă există durere la nivelul ochilor, fotofobie, obstrucție sau tulburări de vedere sau dacă persoana este cunoscută cu hipertensiune, diabet zaharat, boală tiroidiană, patologie renală, hepatică, boli cardiovasculare. (3)

Tratamentul edemului palpebral variază în funcție de cauză și din acest motiv, se recomandă evaluare medicală de specialitate. Dacă cauza este o infecție, atunci ar putea fi necesară administrarea unor picături, unguenți sau creme cu antibiotic, sau chiar a unor antibiotice administate oral, dacă infecția nu cedează. (5)

Pentru ameliorarea simptomelor, se recomandă păstrarea curată a zonei ochilor prin:

• Aplicarea unei comprese curate, umede pe ochi, timp de 15 minute, de două ori pe zi
• Spălarea cu grijă a zonei ochilor cu ajutorul unui disc demachiant sau prosop curat
• Evitarea utilizării produselor de machiaj sau a lentilelor de contact
• Utilizarea lacrimilor artificiale, pentru a păstra umezeala ochilor
• Aderarea la un program adecvat de somn (4, 5)