Vegetalele ar putea deveni o importantă sursă de proteine

Un studiu recent publicat în revista Nutrients a discutat despre încercarea de a identifica surse noi de proteine ​​pe bază de plante pentru a satisface cererea globală în creștere pentru surse de proteine ​​accesibile, nutritive și durabile. Studiul s-a concentrat pe sursele subutilizate de proteine ​​vegetale, în special pe biomasa frunzelor verzi, precum și pe strategii de îmbunătățire a randamentului de extragere a nutrienților și de a influența cererea și acceptarea acestor noi surse de proteine.
Studiul a comparat surse convenționale de proteine, cum ar fi proteinele animale, cu surse noi de proteine, cum ar fi cultura de celule animale, proteina de insecte și surse alternative de proteine ​​vegetale. În timp ce proteinele animale au un conținut mai mare de proteine ​​și sunt ușor digerabile, noile tehnologii devin esențiale pentru dezvoltarea surselor de proteine, din cauza preocupărilor tot mai mari cu privire la impactul asupra mediului și bunăstarea animalelor legate de producția de carne de origine animală.

Proteinele cultivate, cum ar fi culturile celulare in vitro de țesut adipos și celulele musculare animale, pot imita carnea în aromă și textură, dar provocările legate de limitările biologice și accesibilitate rămân semnificative. Sursele de proteine ​​din alge și insecte sunt, de asemenea, promițătoare, dar digestibilitatea scăzută și eficiența mică a extracției proteinelor prezintă provocări pentru unele tipuri de alge, iar acceptarea surselor de proteine ​​din insecte a fost scăzută.

Biomasa frunzelor verzi prezintă o sursă abundentă și versatilă de proteine, unele frunze având un conținut de proteine ​​comparabil cu cel al laptelui. Cu toate acestea, profilurile nutritive variate și metodele de procesare ale diferitelor frunze verzi fac dificilă obținerea parității nutriționale și a costurilor, precum și comercializarea ca sursă alternativă de proteine. Studiul a explorat diferite metode de extracție, inclusiv extracția brută, extracția termică și cea asistată de enzime, extracția alcalină, sonicare sau extracția asistată cu ultrasunete, electroporarea, ultrafiltrarea și precipitarea la căldură și acid.

În timp ce proprietățile funcționale cheie, cum ar fi digestibilitatea, textura, palatabilitatea și biodisponibilitatea nutrienților, sunt importante pentru proteinele din frunzele verzi, provocări încă există în compoziția aminoacizilor, digestibilitatea și prezența metaboliților secundari și a compușilor antinutriționali. Cu toate acestea, progresele în tehnologiile de extracție și procesare oferă oportunități de dezvoltare a surselor nutriționale personalizate și de a viza piețele de nișă alimentare, făcând din biomasa frunzelor verzi o sursă semnificativă și durabilă de proteine.

sursa: News Medical
foto: gualtiero boffi / Shutterstock