Viața cu migrenă cronică

Migrena cronică este o afecțiune neurologică cu evoluție episodică, caracterizată prin apariția unilaterală a unei dureri de cap severe şi pulsatile, cu o durată de peste 15 zile lunar, mai mult de trei luni consecutive, însoțite şi de alte manifestări clinice, precum sensibilitatea crescută a persoanei afectate la sunete puternice sau la lumină, grețuri şi vărsături.

Manifestările clinice apărute în cadrul migrenei cronice prezintă o durată cuprinsă între 4 şi 72 de ore.

Migrena cronică poate fi întâlnită la orice vârstă dar, conform studiilor efectuate până în prezent, incidența maximă a migrenei cronice a fost înregistrată în rândul adolescenților.

Boala este mai frecvent întâlnită în rândul femeilor, cu un raport de afectare femei-bărbați de 3 la 1. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Factorul etiologic care a determinat apariția migrenelor cronice nu este cunoscut.

Factorii favorizanți, care prin prezență pot facilita apariția migrenei cronice, sunt reprezentați de următoarele aspecte:

• Ereditarea
• Factori provenind din mediul extern
• Privarea de somn
• Modificările meteorologice
• Apariția unor tulburări în cadrul procesului de elaborare a substanțelor chimice de la nivel cerebral (inclusiv în cadrul procesului de elaborare a serotoninei)
• Stresul
• Modificările hormonale apărute la femei în perioada menstruației, a sarcinii sau în menopauză.
• Efortul fizic intens
• Consumul de alcool (vin roşu)
• Saltul peste mese (repausul alimentar)
• Consumul produselor alimentare care dețin în componență aspartam sau glutamat de sodiu
• Administrarea unor medicamente precum vasodilatatoarele
• Administrarea de anticoncepționale
• Modificările de presiune atmosferică
• Stimuli senzoriali puternici, precum mirosurile sau lumina intensă
• Istoricul familial
• Vârsta bolnavului (adolescenții sunt mult mai predispuşi riscului de a dezvolta migrenă)
• Traumatismele craniene
• Disfuncția articulației temporo-mandibulare. [1], [3], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Migrena cronică prezintă patru stadii de evoluție: prodromul, aura, perioada de atac şi postdromul. Fiecare din aceste patru stadii este diferit din punct de vedere a tabloului clinic care îl caracterizează şi a duratei de evoluție.

Prodromul se caracterizează prin apariția a câtorva manifestări clinice cu aproximativ una sau două zile înainte de instalarea migrenei. Aceste manifestări clinice sunt reprezentate de: redoarea cefei, modificări de dispoziție (bolnavul trece foarte uşor de la o stare de euforie sau bucurie la una de depresie, tristețe), sete intensă, nevoia imperioasă de a urina, constipație, creşterea poftei pentru anumite produse alimentare, căscat frecvent.

Aura poate apărea fie înainte, fie în timpul apariției migrenei. Manifestările clinice care o caracterizează apar progresiv şi persistă în medie aproximativ 15-60 de minute. Aura se caracterizează prin: dificultăți de vorbire, tulburarea auzului (persoana în cauză poate percepe sunete, muzică sau zgomote care în mod real nu există), slăbiciune musculară, spasme musculare, parestezii, amorțeli localizate la nivelul feței sau a altor segmente ale corpului, paralizie, scăderea acuității vizuale, tulburări de vedere (persoana în cauză poate vedea forme sau puncte luminoase inexistente, scotoame, zig-zaguri, flash-uri binoculare, arcuri de luminițe strălucitoare). Tipic aurei migrenei, amorțelile şi paresteziile apar inițial la nivelul unei mâini, iar mai apoi se extind la nivelul brațului şi al feței.

Atacul de migrenă sau migrena propriu-zisă se caracterizează prin durere localizată la nivelul scalpului unilateral (la nivelul unei singure emisfere cerebrale) sau bilateral (la nivelul ambelor emisfere cerebrale), amețeli, vedere încețoşată, sensibilitate la lumină intensă, la sunete puternice, la atingere sau la mirosuri, pierderea cunoştinței, grețuri şi vărsături, dificultăți de concentrare. Durerea de cap este diferită în funcție de intensitate, de la forme moderate la forme severe. Atacul de migrenă poate avea o durată de ore sau zile şi în majoritatea cazurilor cedează după somn. Durerea de cap este pulsatilă şi este localizată cel mai frecvent în regiunea fronto-temporală.

Postdromul reprezintă stadiul final de evoluție a episodului migrenos, cu o durată de aproximativ 24 de ore, caracterizat din punct de vedere clinic prin modificări de dispoziție, confuzie, sensibilitate la sunetele puternice şi la luminile intense. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Diagnosticul migrenei cronice se pune pe baza datelor obținute in urma anamnezei şi a examenului clinic (prezența unuia din factorii de risc favorizanți amintiți anterior, prezența tabloului clinic caracteristic cu durată specifică) coroborate cu datele obținute in urma efectuării unor investigații paraclinice (analize de sânge, puncție lombară, tomografie computerizată şi rezonanță magnetică nucleară).

Aceste investigații sunt utile pentru excluderea altor afecțiuni severe care pot determina dureri de cap:

• Meningite
• Atacul ischemic tranzitor
• Vasculita cerebrală
• Disecția de arteră carotidă sau vertebrală
• Boala moya-moya
• Sindromul anticorpilor antifoafolipidici
• Sindroamele MELAS sau CADASIL. [1], [2]

Tratament

În primul rând, pentru ameliorarea migrenei se recomandă respectarea următoarelor măsuri:

• Repaus la pat
• Respectarea unui regim igieno-dietetic cu scăderea aportului de hrană procesată, creşterea aportului de peşte, carne albă, fructe şi legume proaspete, renunțarea la băuturile pe bază de cofeină
• Hidratare corespunzătoare
• Adoptarea anumitor tehnici de relaxare
• Administrarea de magneziu, coenzima Q10, vitamina D şi vitamina B2
• Psihoterapie (terapie cognitiv-comportamentală).

Combaterea migrenei cronice se poate realiza prin administrarea de analgezice (precum Algocalminul), opioide (Codeină, Morfină, etc.), antiinflamatoare (Ibuprofen), glucocorticoizi (Dexametazonă, Prednison) şi alte medicamente pe bază de cofeină sau triptan.

Prevenirea apariție episoadelor migrenoase se poate realiza prin administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofe, etc.), antiepileptice (Fenitoină, Fenobarbital, etc.), antidepresive (Bupropion, Sertraline, etc.) sau beta-blocante (Propanolol, etc.). [1], [3], [4], [5]