Viața în apropierea brizei oceanice poate prelungi speranța de viață

Un studiu publicat în Environmental Research a analizat pentru prima dată relația dintre spațiile albastre (apele de coastă și interioare) și speranța de viață la nivelul a peste 66.000 de unități administrative din SUA. Scopul a fost de a identifica mecanismele prin care aceste spații naturale influențează longevitatea și de a explora diferențele spațiale, socioeconomice și climatice relevante.
Spațiile albastre - lacuri, râuri, mări sau oceane - au fost asociate în studii anterioare cu o stare mentală îmbunătățită, reducerea stresului, stimularea activității fizice și o calitate mai bună a aerului. Cu toate acestea, nicio cercetare anterioară nu a cuantificat impactul direct asupra speranței de viață și nu a diferențiat între efectele apelor de coastă și ale celor din interior.

Despre studiu

Metodologie și date

• Studiul a analizat date de la 66.263 de tracte de recensământ din SUA continentală.
• Speranța de viață a fost măsurată pe baza estimărilor USALEEP (2010–2015).
• Expunerea la spații albastre a fost evaluată în funcție de distanța până la litoral (0, 20, 50 km) și prezența corpurilor de apă interioare cu suprafețe de peste 10 km² sau 20 km².
• S-au folosit modele de regresie multiplă, multi-nivel și regresie spațială, ajustate pentru variabile climatice, topografice, demografice, de poluare și socioeconomice.

Rezultate

Asocieri diferențiate

• Proximitatea față de apele de coastă (≤50 km) este asociată pozitiv cu speranța de viață (β = 0,32 – 0,54).
• Proximitatea față de apele interioare mari (≥20 km²) este asociată negativ cu speranța de viață (β = −0,14 – −0,15) în medii urbane, dar pozitiv în cele rurale (β = 0,22).
• Alte variabile pozitive: venitul mediu pe gospodărie, densitatea populației (doar în urban), procentul populației >65 ani, altitudinea (în rural).
• Variabile negative: procentul populației afro-americane, densitatea în rural, expunerea la PM2,5, zilele cu fum sau temperaturi extreme.

Diferențe între zonele de coastă și cele interioare

• Zonele de coastă au temperaturi mai moderate și mai puține zile caniculare (2,2 vs 21 zile/an),
• Calitate mai bună a aerului: niveluri mai reduse de PM2,5 și fum (0,52 vs 0,78 μg/m³),
• Acces mai bun la infrastructură și relief mai plat,
• Venituri mai mari: $91.075 vs $67.774,
• Zone cu vegetație mai redusă agricolă și proporții mai mari de zone acvatice și terenuri sterpe (plaje, faleze).

Diferențe urban-rural

• În urban, apele interioare sunt asociate negativ cu speranța de viață (β = −0,39),
• În rural, efectul devine pozitiv (β = 0,22), posibil datorită accesului la resurse naturale și reducerea densității.
• Densitatea populației are un efect pozitiv în urban, dar negativ în rural.

Factori principali diferențiatori (informație mutuală)

• Numărul zilelor cu temperaturi >35 °C,
• Maximul temperaturii și procentul de teren agricol,
• Nivelul de PM2,5 și fumul atmosferic,
• Altitudinea și topografia terenului,
• Venitul pe gospodărie și procentul zonelor acvatice.

Concluzii

Proximitatea față de apele de coastă este benefică pentru longevitate, în timp ce apele interioare mari pot avea efecte negative în anumite contexte, în special în mediul urban. Diferențele de temperatură, calitate a aerului, topografie, acces la resurse și factori socioeconomici explică aceste asocieri divergente.

Rezultatele oferă argumente solide pentru includerea spațiilor albastre în planificarea urbană și politicile de sănătate publică, prin conservarea corpurilor de apă, îmbunătățirea accesului la maluri și promovarea infrastructurilor verzi și albastre, în special în comunitățile dezavantajate.

În etapa următoare, autorii intenționează să utilizeze inteligență artificială explicabilă pentru a identifica în mod clar factorii cauzali care mediază relația dintre spațiile albastre și speranța de viață.