Zgomotele articulare ar trebui să ne îngrijoreze?

Unele articulații ale corpului uman, cum ar fi umerii, genunchii, gleznele, gâtul, degetele de la mâini sau picioare, sunt mai predispuse la a emite zgomote articulare. Aceste sunete, cunoscute și sub numele de cracmente articulare, pot avea numeroase cauze. Când putem fi siguri că aceste zgomote articulare sunt normale și când ar trebui să ne îngrijoreze, orientându-ne către un consult din partea medicului ortoped? (1, 2)

Articulația, indiferent de poziționarea la nivelul organismului, reprezintă o structură complexă, alcătuită din numeroase elemente, cum ar fi oase, cartilaje, ligamente, tendoane, membrană sinovială și lichid sinovial. Pentru a asigura mișcarea diferitelor segmente corporale, componentele articulare acționează unele asupra altora, ghidate de sistemul nervos central și periferic, la nivelul articulației apărând forțe de frecare. (3, 4, 5)

Astfel, în cele mai multe cazuri, zgomotele articulare nu ar trebui să ne îngrijoreze. Motive comune pentru aceste sunete sunt mișcările bruște, exercițiile fizice și gazul articular. (6)

Exercițiile fizice

Atunci când realizăm mișcări bruște sau forțate, frecarea elementelor articulare poate determina apariția de zgomote. Acestea pot părea mult mai accentuate în timpul exercițiilor fizice, întrucât efortul crește semnificativ, iar, odată cu acesta, și forțele de frecare. Sunetul de trosnire la nivel articular apare, spre exemplu, prin mișcarea ligamentelor în jurul articulației genunchiului. (1, 6)

Gazul articular

O altă cauză pentru care zgomotele articulare pot apărea în condiții normale, fără să pună problema unei afecțiuni la acel nivel, este reprezentată de mobilizarea bulelor de aer din compoziția lichidului articular. (6, 7)
În mod obișnuit, suprafețele osoase implicate în alcătuirea articulației sunt căptușite cu o membrană sinovială, care scade forța de frecare dintre oase, evitând lezarea acestora. Acest efect protector este posibil prin secreția de către membrana sinovială a lichidului sinovial, o substanță cu efect lubrifiant. (1, 3)

Întrucât lichidul sinovial prezintă în componența sa numeroase gaze, precum azot și dioxid de carbon, care se pot grupa sub formă de bule. Atunci când ne trosnim o articulație, cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul trosnirii degetelor de la mâini, bulele de gaz sunt mobilizate, producând sunetul caracteristic. (1, 6, 7, 8)

Este important de menționat faptul că, deși în trecut se considera că trosnirea degetelor de la mâini poate accentua tremuratul mâinilor sau poate determina chiar artrită la acest nivel, acest lucru s-a dovedit a fi fals. Astfel, mobilizarea bulelor de gaz, proces numit și „cavitație”, nu prezintă efecte negative asupra sănătății articulare. (6)

Afecțiuni

Există și cazuri, însă, în care zgomotele articulare ar trebui să ne orienteze spre un consult de specialitate, pentru a putea detecta cât mai devreme o posibilă afecțiune a articulației.

Durerea articulară reprezintă un simptom important și alarmant, care apare încă din stadii incipiente de boală. Durerea poate fi determinată de factori multipli: inflamația componentelor articulare, ruperea ligamentară, fracturi osoase, afectarea meniscului. Atunci când zgomotele articulare sunt asociate de durere, este necesar un consult medical pentru a asigura o vindecare completă. (1, 8)

Un alt semn alarmant din cadrul tabloului clinic de afecțiune articulară, care ar putea însoți aceste zgomote și care necesită evaluare ortopedică, este edemul sau umflarea la nivelul articulației. (9)

Cele mai frecvente afecțiuni care pot determina zgomote articulare sunt artrita reumatoidă, artroza, leziunile de menisc, tendinita, bursita, slăbiciunea musculară.

Artrita reumatoidă (AR) presupune apariția unor procese autoimune, care distrug în timp structura cartilajelor și a oaselor de la nivel articular. Femeile și fumătorii, se pare, sunt mai predispuși la a dezvolta artrită reumatoidă. Inflamația articulară determină simptome specifice pentru AR, precum zgomotele articulare, durerea articulară, edemul articular și scăderea capacității de mobilizare a segmentelor corporale. (1, 10, 11)

Artroza, determinată de scăderea calității și cantității cartilajului articular, debutează prin durere articulară intensă. Durerea, rezultată prin frecarea directă a oaselor din cadrul articulației, poate fi acompaniată de edem articular, redoare și cracmente. Cauzele pentru artroză includ: obezitatea, fracturile osoase, rupturile ligamentare, activitatea fizică intensă. Odată cu înaintarea în vârstă, s-a observat că femeile sunt mai mai predispuse la această boală. (12, 13)

Tendinita, cel mai frecvent întâlnită sub forma epicondilitei laterale de la nivelul cotului (cotul tenismenului), apare prin utilizarea excesivă a mușchilor antebrațului. Afecțiunea poate să apară atât în cazul sportivilor, cât și în cazul unor activități casnice care suprasolicită membrele superioare. (7, 13, 14)

Indiferent de motivul pentru care apar zgomotele articulare, acestea nu ar trebui să devină motiv de îngrijorare, întrucât există numeroase metode de tratament pentru afecțiunile articulare.

Diagnosticul rapid ne poate ușura semnificativ procesul de vindecare, semnele și simptomele supărătoare putând fi eliminate pe cale fizică și medicamentoasă, cum ar fi prin repaus la pat, prin aplicare pentru câteva minute de pachete cu gheață la nivelul articulației, prin administrarea de analgezice și antiinflamatoare (cum ar fi Acetaminofenul sau Iburpofenul) sau prin injecții locale. Pentru cazurile severe, în care leziunile articulare sunt ireversibile sau nu prezintă îmbunătățiri prin metodele enumerate anterior, există și intervenții chirurgicale minim invazive, cum ar fi artroscopia, debridarea sau protezarea articulară. (2, 7, 15)