Artralgia - durerile articulare

Artralgia - durerile articulare

Artralgia este un simptom caracterizat prin dureri articulare. Astfel de dureri, banale în aparență și experimentate frecvent de foarte multe persoane, pot ascunde însă probleme de sănătate serioase. (8)

 

Contrar opiniei generale, articulațiile dureroase nu sunt specifice doar vârstei a treia. La fel de bine îi pot afecta și pe adulții tineri, dar și de copii. Pentru ca diaganosticarea lor să fie și mai dificilă, cauza durerii poate fi articulația în sine sau structurile cu care aceasta intră în contact – tendoane, ligamente, oase, nervi sau mușchi. (10)

 

De natură inflamatorie, traumatică, reactivă sau chiar infecțioasă, această afecțiune poate fi localizată la nivelul oricărei articulații din corp: cele mai mici articulații ale piciorului sau mâinii, glezne, genunchi, șolduri, umeri, coate, pumni, mandibulă, coloană vertebrală, etc.

 

Articulațiile realizează conexiunea între oase, oferă susținere și ne permit să ne punem corpul în mișcare. Durerile apărute la acest nivel, care pot varia în intensitate de la foarte ușoare la extrem de agresive, pot provoca așadar foarte mari probleme. Durata simptomatologiei variază de la câteva zile (artralgie acută) la câteva săptămâni sau chiar luni (artralgie cronică). (16)

 

Chiar și durerile ușoare au capacitatea de a ne afecta calitatea vieții și activitățile zilnice. Din acest motiv este indicată o examinare medicală în cel mai scurt timp de la apariția simptomelor. (2)

Artralgie vs artrită: care este diferența?

Diferite organizații medicale folosesc acești doi termeni alternativ, pentru a defini orice tip de durere articulară. Pe site-ul oficial Mayo Clinic de exemplu, ni se spune că „durerile articulare sunt denumite artrită sau artralgie”. La fel și Institutul Național de Sănătate American afirmă că artralgia este o denumire alternativă pentru durerile articulare sau artrită. (1, 5)

 

Cu toate astea, chiar și aceste autorități în domeniu fac o distincție destul de clară între artrită și artralgie, în sensul că aceasta din urmă definește durerea articulară fără inflamații! Ori de câte ori inflamația devine un simptom, se foloseste termenul de artrită.

Cum se identifică această afecțiune

Termenul artralgie își are originea în limba greacă: arthro (articulație) + algos (durere). Principalul simptom este, așadar, durerea articulațiilor, ce poate fi descrisă ca ascuțită sau surdă, pulsatilă, junghi sau chiar senzație de arsură. Variază în intensitate și fie debuează brusc și intens, fie crește treptat în intensitate.

 

Pe lângă durerea propriu-zisă, persoanele afectate pot avea senzația de mâncărime, arsură sau amorțeală, căldură, rigiditate, gâdilat sau orice altă senzație nefirească. În cazul în care zona afectată începe să sângereze, durerea devine de nesuportat, articulația începe să se deformeze brusc sau apare febra fără să fie vorba despre o răceală, artralgia poate fi într-o formă mult mai gravă, care să necesite îngrijire medicală imediată. (3, 4)

 

În prezentarea de mai sus, cu excepția febrei, toate simptomele sunt de natură locală. Există însă și o serie de simptome generale, precum scăderea în greutate, bruscă și aparent nejustificată; o stare generală proastă; oboseală permanentă; frisoane, etc.

 

Nu în ultimul rând, atunci când durerile articulare sunt provocate de o afecțiune concretă, se pot experimenta tulburări gastrointestinale, probleme oculare – în special conjunctivite, modificări ale mucoaselor sau tegumentelor – erupții, noduli, ulcerații etc. și chiar și simptome urinare. Toate acestea sunt însă considerate simptome la distanță, efecte ale unor afecțiuni sistemice. În cazul unei patologii multisistemice, adevărata cauză a durerilor articulare poate fi mai dificil de identificat. (19, 20, 21)

Din ce cauze se manifestă artralgia

Pe cât de comună este artralgia, pe atât de numeroase sunt și cauzele acesteia. Persoanele vârstnice pot suferi de dureri articulare din cauza gutei sau din cauza unor afecțiuni degenerative. Adulții mai tineri au adesea de-a face cu cauze autoimune sau reactive, în timp ce adolescenții și copiii au, surprinzător, dureri cauzate de reumatismul articular sau de diferite traumatisme.

 

Potrivit statisticilor, cam o treime din populația adultă suferă de artralgie. Durerile de genunchi sunt cele mai comune, urmate de durerile de umeri și șolduri.

Cauzele durerilor articulare sunt numeroase:

 

Un aspect deosebit de important la capitolul cauze artralgie îl reprezintă artritele reactive. Acestea se manifestă prin dureri ale articulațiilor cauzate de afecțiuni total diferite. Anumite boli digestive, precum enterocolitele infecțioase, ileitele regionale sau colitele ulceroase pot cauza și artralgia. La fel se poate întâmpla și în cazul infecțiilor cu chlamidia care, netratate, pot declanșa sindromul Reiter însoțit de tumefacții și artralgii. Bolile autoimune, psoriazisul, sindromul Behcet intră în aceeași categorie. (3, 5, 14, 15)

Cele mai comune cauze rămân însă:

  • artrita – inflamația articulațiilor însoțită de dureri locale;
  • leziunile locale – fracturi, dislocări, rodări sau rupturi ale cartilagiilor și tendoanelor, lovituri ale membrelor, etc;
  • infecțiile – virale sau bacteriene; odată infecția pătrunsă în corp infecția se poate răspândi și afecta inclusiv articulațiile (13)
  • surplusul de greutate – 66% dintre adulții americani diagnosticați cu artrită de către un doctor sunt supraponderali sau obezi (10)


Diagnosticul diferențial

Odată durerea localizată la una sau mai multe încheieturi, sunt necesare o serie de alte informații. Diagnosticul diferențial se stabilește in funcție de:
  • durata manifestării simptomelor
  • prezența sau absența inflamațiilor
  • articulația afectată
  • simptomele sistemice. (14)

Guta

Se manifestă prin senzație de căldură, durere, umflătură și amorțeală accentuată, de obicei la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene. Durerea debutează adesea în timpul nopţii, în episoade de până la câteva ore. Se poate înrăutăţi însă rapid, astfel încât până şi simpla atingere a cearșafului poate fi de nesuportat. Pielea are tendinţa de a se înroşi în zona articulaţiei afectate, aspectul fiind asemănător cu cel al unei infecţii locale. Articulaţia se rigidizează, capacitatea de mişcare fiind limitată, iar pe măsură ce afecţiunea începe să se vindece, senzaţia de mâncărime şi descuamarea pielii sunt frecvente.

 

Cu toate acestea, la unele persoane guta nu se manifestă în astfel de episoade dureroase. Ea poate debuta sub forma unor noduli la mâini, coate sau urechi, fără simptomele clasice. Guta cronică de pildă se resimte pe o perioadă îndelungată, la adulţii mai în vârstă durerile fiind mult mai mici. De aici şi confuzia frecventă cu alte forme de artrită.

 

Netratată, guta poate determina bursita (inflamarea bursei, un micuţ sac cu lichid ce lubrifiază şi căptuşeşte articulaţiile) la genunchi sau coate. La fel de bine însă poate afecta orice alte articulaţii din corp. (19)

Sindromul Reiter

Este o formă de artrită manifestată prin dureri, umflături, roşeaţă şi senzaţie de căldură în zona articulaţiilor. Statistic, această afecţiune este specifică bărbaţilor tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. În cazul acestora incidenţa este de 5 ori mai mare decât la femei.

 

Afecţiunea debutează în mod acut şi, în general, asimetric, răspândindu-se gradual la tot mai multe articulaţii in interval de aproximativ două săptămâni de la debut. Cel mai des sunt afectate articulaţiile membrelor inferioare, dar pot apărea probleme şi la articulaţiile palmei – degete sau pumn.

 

Manifestările acestei afecţiuni variază de la cea mai simplă formă, a unei mono-artrite temporare, la cea mai gravă, aceea a bolii multi-sistemice. Pe lângă simptome aparent banale, precum pierderea în greutate, senzaţia de oboseală şi o stare generală proastă sau febră, pot fi experimentate şi leziuni urogenitale, probleme oculare (conjunctivită) sau leziuni ale pielii. În situaţii foarte rare au fost raportate şi probleme cardiace, mai exact insuficienţa aortică sau aortita. (20)

Lupus

Este o boală cronică autoimună, de natură inflamatorie, ce afectează în primul rând ţesuturile conjunctive. Deşi se spune că nu există două cazuri de Lupus identice (simptomele pot debuta foarte lent sau brusc, variind de la uşoare la severe şi cu efecte temporare sau permanente), există câteva manifestări reprezentative.

 

Dintre acestea, manifestările articulare sunt considerate cele mai frecvente şi pot fi reprezentate de artralgii uşoare, poliartrite acute sau cronice, tendinite sau leziuni de sinovită şi chiar şi osteonecroză septică. Acestora li se adaugă oboseala şi febra, rigiditatea articulaţiilor, leziuni ale pielii înrăutăţite de expunerea la soare, dureri în piept, senzaţia de ochi uscaţi sau durerile de cap. Un semn distinctiv îl reprezintă şi erupţia de pe faţă, în formă de fluture (pe obraji şi pe nas) şi fenomenul Reynaud – tendinţa degetelor de a deveni albe sau albastre în urma expunerii la frig sau ca urmare a stresului. (21)

Debutul durerilor articulare

Atunci când durerile se declanșează brusc, imediat după o lovitură sau altă traumă fizică, aceasta este cauza cea mai probabilă. Dacă durerile debutează însă lent, pe parcursul a câteva săptămâni sau luni, poate fi suspectată o cauză infecțioasă.

Inflamațiile

Întrucât inflamațiile sunt cele care fac, de fapt, diferența între artralgie și artrită, acest aspect este deosebit de important. Articulațiile ușor umflate, cu eritem, senzație de căldură și durere pot indica o artrită, de natură infecțioasă, sau o boală a țesutului conector.

 

Rigiditatea experimentată cu precădere dimineața și care durează cel puțin 30 de minute poate fi însă semnul unei artrite reumatice.

Articulațiile afectate

De regulă, atunci când durerile sunt resimțite la nivelul metacarpofalangienelor și în mod simetric, este suspectată artrita reumatoidă.

O boală degenerativă a articulațiilor se poate manifesta prin dureri ale articulațiilor care preiau greutatea corpului, precum șoldurile și genunchii.

Nu în ultimul rând, guta se poate manifesta prin dureri ale primei articulații metatarsofalangiene.

Simptomele sistemice

Artralgia reactivă poate fi asociată cu simptome ale unei infecții a căilor respiratorii superioare. Dar atunci când durerile articulare sunt însoțite de oboseală, mialgie sau tulburări ale somnului, doctorul poate suspecta fibromialgia, hipotiroidismul sau hipercalcemia.

Nu în ultimul rând, sindromul Reiter se manifestă prin dureri articulare ale extremităților corpului, conjunctivită sau uretrită. (14)

Prevalența durerilor articulare în funcție de vârstă și sex

Potrivit statisticilor furnizate de Centrul pentru Prevenția și Controlul Afecțiunilor din Statele Unite – CDC – în 2013 nu mai puțin de 52,5 milioane de adulți americani au fost diagnosticați de către doctori cu o formă de artralgie, 49,7% dintre aceștia având peste 65 de ani. Acest număr este echivalentul a 22,7% din populația adultă sau, mai exact, una din cinci persoane! Iar predicțiile nu sunt deloc îmbucurătoare, căci până în anul 2030 se estimează un număr de 67 de milioane de americani cu vârsta minimă de 18 ani, suferind de dureri articulare.

 

În ceea ce privește copiii, un raport mai vechi, din 2004, indica aproximativ 294.000 de minori diagnosticați cu o formă de artrită sau reumatism – echivalentul a un copil la fiecare 250 de copii sănătoși.

 

Cea mai comună formă întâlnită a fost osteoartrita (27 milioane de adulți americani în 2005), urmată de fibromialgie (5 milioane în 2005), gută (3 milioane în 2005) și artrită reumatoidă (1,5 milioane în 2007).

 

NHIS, National Health Interview Survey – a chestionat milioane de americani pe această temă a durerilor articulare. 26% dintre femei și 19,1% dintre bărbați au confirmat că suferă de astfel de dureri. (10)

 

Incidența în cazul femeilor este, așadar mai mare. Tot statistic vorbind, femeile sunt mult mai predispuse la afecțiuni ale articulațiilor genunchilor și mâinilor, în timp ce bărbații suferă mai des de dureri ale articulațiilor șoldului. Cea mai comună cauză pentru aceste diferențe o reprezintă moștenirea genetică, dar ei i se adaugă următoarele aspecte:

  • conformația corpului – femeile au tendoanele mult mai flexibile, pentru ca articulațiile și întregul corp să își poată modifica forma mult mai ușor în vederea susținerii unei sarcini; această flexibilitate se traduce însă și printr-o vulnerabilitate mai mare;
  • sistemul hormonal – anumiți hormoni feminini, în special cei produși de tiroidă, au un impact direct asupra cartilagiilor care îmbracă extremitățile oaselor și care facilitează funcția articulară; dezechilibrele hormonale la acest nivel pot avea efect negativ asupra articulațiilor; la fel de importante sunt însă și dezechilibrele hormonale apărute la menopauză;
  • numărul sarcinilor – cu fiecare sarcină purtată, parțial sau la termen, corpul suferă numeroase modificări; greutatea fătului pune presiune suplimentară pe genunchi și șolduri, la fel ca și greutatea câștigată de mamă; toate aceste transformări contribuie la uzura prematură a articulațiilor. (11)


Cum se poate trata artralgia

Deoarece durerile articulare pot avea manifestări și implicații complexe, efectuarea unui control medical încă de la apariția primelor dureri este esentială. Doctorul va trebui să pună un diagnostic precis și să prescrie un tratament care va reduce durerea și, dacă este cazul, inflamația, pentru ca funcțiile articulației respective să fie conservate.

 

Tratamentul pentru această afecțiune variază în funcție de articulația afectată, de severitatea durerii și de cauzele declanșatoare. Cazurile minore pot fi tratate la domiciliu, cu medicamente disponibile fără rețetă, exerciții ușoare de întindere sau comprese calde sau reci. Cazurile mai complicate pot necesita însă intervenții medicale, injecții cu steroizi, aspirație sau terapie fizică. (5)

Întrebări specifice controlului medical

În evaluarea acestei condiții medicale, doctorul sau asistenta vor adresa întrebări legate de istoricul medical al pacientului, dar și de simptomele experimentate:
  • Ce articulație vă doare?
  • Aveți durere doar pe o singură parte sau pe ambele părți ale articulației?
  • De cât timp aveți dureri?
  • Ați mai avut dureri și înainte de această criză?
  • Durerea a debutat brusc și sever sau treptat și ușor?
  • Durerea este constantă sau apare și dispare?
  • A devenit din ce în ce mai puternică durerea?
  • Puteți asocia declanșarea durerii cu o anumită activitate?
  • V-ați rănit la articulație sau în zona respectivă?
  • Ați suferit de vreo altă afecțiune recent?
  • Ați avut febră?
  • Prin repaus se ameliorează durerea sau, dimpotrivă, se accentuează?
  • Dacă încercați să mișcați articulația durerea se reduce sau se agravează?
  • Ați descoperit vreo poziție care atenuează durerea?
  • Dacă țineți articulația ridicată vă simțiți mai bine?
  • Ați încercat vreun tratament, masaj sau comprese calde care au redus durerea?
  • Ce alte simptome ați experimentat?
  • Simțiți cumva amorțeală în zona afectată?
  • Puteți să îndoiți și să îndreptați articulația?
  • Simțiți articulația rigidă?
  • Vă treziți dimineața cu senzația de rigiditate a articulațiilor? Dacă da, cât timp durează această senzație?
  • Ce vă ajută să diminuați senzația de rigiditate? (5, 15)


Posibile analize recomandate

În urma consultului de specialitate, medicul poate solicita una sau mai multe dintre următoarele analize:

 

  • Analize complete de sânge – nivelul crescut al globulelor albe indică inflamații sau infecții în corp; nivelul crescut al acidului uric din sânge poate fi un indicator al gutei; iar prezența anumitor proteine în sânge poate fi asociată cu artrita reumatoidă sau lupusul. Acestea sunt doar câteva dintre indiciile prețioase pe care le poate obține doctorul în stabilirea cauzelor durerilor articulare; (15, 18)
  • Proteina C reactivă – această proteină este produsă de ficat; nivelul din sânge al acesteia crește ca răspuns la apariția unor inflamații sau infecții în corp; analiza nu este însă suficientă pentru a diagnostica singură artrita reumatoidă, fiind adesea însoțită și de un test al anticorpului factor reumatoid; (17)
  • Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) – la fel ca și proteina C reactivă, acest test subliniază prezența unei inflamații în corp și, în funcție de rezultat, poate indica dacă artrita este activă sau în remisie; (18)
  • Radiografia articulației afectate – aceasta este foarte eficientă în identificarea osteoartritei sau traumatismelor fizice ale articulației. Însă în cazul unor afecțiuni inflamatorii poate dura mai mult până când efectele lor vor fi vizibile la radiografie, motiv pentru care doctorul mai poate recomanda și o serie de analize ce țin de imagistica prin rezonanță magnetică; (15)
  • Analiza lichidului sinovial – lichidul sinovial este lichidul care umple cavitatea articulară și poate fi recoltat printr-o puncție; acest lichid este analizat din punct de vedere chimic, imunologic și bacteriologic și poate indica existența unei infecții sau prezența unor cristale asociate cu guta. (15)


Tratament

Medicamente prescrise

Odată stabilite cauzele durerii articulare, opțiunile de tratament sunt numeroase. Pentru simptomele ușoare se prescriu, de regulă, antiinflamatoare, relaxante musculare sau antialgice (ibuprofen de pildă).

 

În cazul unor simptome mai severe, induse și de o afecțiune cronică, se prescriu adesea antiinflamatoare nesteroidiene, acestea fiind disponibile doar cu prescripție medicală.

Agenți topici

Cei mai comuni agenți topici recomandați în ameliorarea durerilor articulare sunt pe bază de capsaicină, substanță activă extrasă din ardeiul iute. Capsaicina reduce durerile prin blocarea substanței P, un neuropeptid responsabil cu transmiterea durerii către sistemul nervos central. În același timp însă declanșează eliberarea de endorfine, care și ele blochează durerea. Senzațiile de arsură și înțepături locale sunt destul de comune după aplicarea acestor creme.

 

Alternativ sunt recomandate produsele pe bază de salicilat de metil.

Injecții

Atunci când medicamentele orale sau topice nu contribuie eficient la ameliorarea durerilor, injecțiile cu steroizi și anestezicele locale pot fi prescrise.

 

Cantitatea de fluide din cavitatea articulară poate fi și ea responsabilă de declanșarea durerilor. Tocmai de aceea pot fi prescrise injecții pentru îndepărtarea acestui fluid sau dimpotrivă, injecții cu acid hialuronic, o versiune sintetică a lichidului articular natural.

Terapie fizică

Tratamentul de reabilitare este special conceput pentru a întări musculatură ce susține acea articulație, pentru a stabiliza articulația și pentru a-i da mai multă mobilitate și flexibilitate. Terapeutul poate recurge la o serie de metode precum ultrasunetele, terapia prin căldură sau chiar și stimularea electrică nervoasă.

 

Pentru persoanele supraponderale scăderea în greutate poate avea efecte pozitive clare, contribuind la reducerea presiunii de pe articulațiile dureroase. Exercițiile fizice trebuiesc însă alese cu mare grijă, pentru că un efort fizic necorespunzător poate duce la agravarea simptomelor. Înotul și mersul pe bicicletă sunt cele mai recomandate activități, deoarece ambele permit lucrarea musculaturii și a articulațiilor fără a pune prea mare presiune. (4)

Remedii practice pentru acasă

Durerile articulare ușoare și ocazionale pot fi tratate prin câteva metode relativ simple. Acestea presupun:
  • învelirea articulației cu feșe elastice protectoare
  • repaus sau evitarea oricărei activități ce amplifică durerea
  • aplicarea de comprese cu gheață în reprize de aproximativ 15 minute, de mai multe ori pe zi
  • menținerea articulației în poziție ridicată, ideal deasupra pieptului

 

Important de reținut însă este faptul că și în aplicarea acestor metode este necesar sfatul sau îndrumarea unui terapeut. Menținerea articulației afectate într-o poziție imobilă mai mult timp poate duce la o rigiditate sporită sau chiar la degradarea și mai accentuată a funcțiilor ei. (5, 12, 15, 16)

Suplimente

Deși nu sunt considerate neapărat ca prima linie în tratarea artralgiei, suplimentele alimentare pot ameliora, într-o anumită măsură, neplăcerile cauzate de aceste afecțiuni. Câteva dintre cele mai comune suplimente sunt următoarele:
  • sulfatul de glucozamină – substanță activă extrasă din carapacea unor crustacee și folosită în tratamentele de ameliorare a durerilor articulare respectiv de îmbunătățire a funcției articulare; nivelul de glucozamină din corp scade în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, iar suplimentarea lui poate avea efecte benefice
  • acizi grași de tip omega 3 – acid gras polinesaturat, ce se găsește în anumite tipuri de pește, fructe de mare, nuci și semințe, cunoscut pentru efectele benefice pe care le are asupra artralgiei; omega 3 stimulează organismul în producția de substanțe chimice ce țin sub control inflamațiile articulare
  • ceaiul verde – bogat în substanțe antioxidante și antiinflamatorii, acest ceai este folosit pentru combaterea durerilor articulare
  • vitamina D – numeroase studii indică faptul că persoanele cu deficiență de vitamina D sunt mult mai expuse durerilor articulare (6, 7)


Legătura dintre vreme și simptomele artralgiei

Concepția potrivit căreia schimbarea vremii cauzează dureri de oase sau articulații nu este o noutate. Ea este însă specifică persoanelor mai în vârstă, motiv pentru care multă lume tinde să ignore posibilitatea unei legături științifice, medicale, între fluctuațiile meteorologice și modul în care persoanele suferinde de artralgie resimt aceste simptome.

 

Cu toate acestea, există o explicație știintifică pentru această problemă și are de-a face cu presiunea barometrică. Robert Newlin Jamison, profesor doctor în cadrul Departamentului de Psihiatrie și Anestezie al Harvard și-a concentrat activitatea și asupra acestei probleme: impactul vremii asupra pacienților cu dureri articulare cronice.

 

Într-una din cercetările pe care le-a publicat în revista de specialitate Pain, Jamison a încercat o comparație a acestor simptome descrise de pacienții din patru mari orase: San Diego, Boston, Nashville si Worcester, un oraș din Massachusetts cu temperaturi mult mai răcoroase decât în Boston.

 

Din totalul pacienților intervievați, două treimi s-au declarat convinși că există o legătură între vreme și durerile pe care le resimt. Majoritatea au susținut chiar că durerile se accentuează înainte ca schimbările meteorologice să aibă loc.

 

Jamison explică acest fenomen într-un mod cât se poate de simplu: acești oameni suferă din cauza modificărilor de presiune atmosferică. Atunci când presiunea mediului înconjurător se modifică, în speță crește, crește și presiunea resimțită de oasele și articulațiile organismului. Această presiune împiedică țesuturile adiacente să atingă gradul de relaxare obișnuit, de aici și accentuarea durerilor.

 

Cei mai mulți pacienți au tendința să asocieze durerile cu schimbarea vremii pentru că vremea este elementul pe care îl percep cel mai ușor. Presiunea atmosferică este însă resortul care ne face să ne simțim mai rău înainte să observăm chiar că vremea și atmosfera din jurul nostru s-au modificat. (9)


Data actualizare: 12-06-2014 | creare: 12-06-2014 | Vizite: 43967

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK