Hipertiroidism

Autor: ROmedic

Revizuit de:

Hipertiroidism
Hipertiroidismul este o afectiune care se caracterizeaza prin excesul de hormoni tiroidieni.

Tiroida este o glanda endocrina, de forma unui fluture, care cantareste mai putin de 30 grame si este situata la baza gatului. Glanda tiroida secreta triiodotironina (T3) si tiroxina (T4), care regleaza metabolismul, controleaza temperatura corpului, influenteaza ritmul cardiac, etc. si calcitonina, un hormon care regleaza cantitatea de calciu din organism.

Secretia de tiroxina si de triiodotironina este controlata de glanda hipofiza si de hipotalamus. Acesta actioneaza asupra hipofizei, determinand-o sa secrete un hormon numit tireostimulina hipofizara (TSH). Secretia de TSH depinde de nivelul de tiroxina si de triiodotironina din sange.

In cazul productiei in exces de hormoni tiroidieni - afectiune numita hipertiroidism - metabolismul devine accelerat, provocand pierderea in greutate, ritm cardiac rapid sau neregulat, transpiratie abundenta, nervozitate si iritabilitate.

Tratamentul pentru hipertiroidism poate consta in administrarea de medicamente antitiroidiene sau de iod radioactiv, pentru a reduce secretia de hormoni tiroidieni. In unele cazuri, tratamentul este chirurgical, constand in ablatia partiala a tiroidei.

Tratat corect, corespunzator, cu o complianta mare a pacientilor la consultatiile periodice si tratament, marea majoritate a pacientilor raspund la tratament, cu corectia excesului de hormoni, si, in cele mai multe situatii, vindecarea afectiunii.

Cauze

In majoritatea cazurilor de hipertiroidism cauza este reprezentata de boala Basedow, de origine autoimuna, in care anticorpii produsi de sistemul imunitar stimuleaza o hipersecretie de hormoni tiroidieni de catre tiroida. In boala Graves, organismul produce autoanticorpi, impotriva propriei structuri, tiroida, si ii modifica actiunea, respectiv determina o secretie exagerata, necontrolata de hormoni tiroidieni. In boala Basedow, anticorpii ataca glanda tiroida. Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute cu exactitate, desi factorii genetici sunt de obicei favorizanti.

O alta cauza de hipertiroidism este adenomul autonom sau toxic, proliferarea benigna a unor celule tiroidiene ce manifesta capacitate crescuta de secretie de hormoni tiroidieni. Manifestarile clinice sunt similare celor din boala Basedow, cu mici diferente.

Glanda tiroida se poate inflama - afectiune numita tiroidita. In acest caz, leziunea celulelor tiroidiene determina descarcarea hormonilor tiroidieni in sange. Tiroidita subacuta, o forma rara de tiroidita, provoaca durere localizata la nivelul glandei tiroide. Tiroidita autoimuna cronica, postpartul si Hashimotot pot debuta cu perioade scurte, autolimitate de hipertiroidie.

Supraincarcarea cu iod este o alta cauza de hipertiroidism. Aceasta apare in general la pacientii cu gusa nodulara (in special la varstnici), carora li se administreaza medicamente care contin iod sau care efectueaza investigatii radiologice cu substante de contrast cu continut mare de iod. In acest caz, hipertiroidismul persista atat timp cat excesul de iod ramane in circulatie.

Semne si simptome

Semnele si simptomele pentru hipertiroidism sunt:
  • pierderea greutatii corporale, in conditiile in care apetitul si ingestia de alimente cresc
  • tahicardie (accelerare a batailor inimii), aritmie (tulburare a ritmului cardiac) sau palpitatii
  • nervozitate, anxietate, iritabilitate
  • tremor - tremuraturi ale mainilor si degetelor
  • transpiratie abundenta
  • tulburari ale ciclului menstrual
  • scaune frecvente (diaree)
  • cresterea dimensiunilor glandei tiroide (gusa), care se prezinta sub forma unei umflaturi la baza gatului
  • oboseala, slabiciune musculara
  • tulburari ale somnului (insomnii)

Boala Basedow afecteaza si globii oculari. Astfel, apar urmatoarele semne:
  • exoftalmia -iesirea ochiului in afara orbitei
  • roseata si umflarea ochilor
  • sensibilitate marita la lumina
  • vedere incetosata sau dubla (diplopie)
  • inflamatie
  • paralizie a muschilor oculomotori

Diagnostic

Diagnosticul de hipertiroidism se stabileste pe baza antecedentelor medicale, a unui examen clinic si a analizelor de sange, care masoara nivelul de tiroxina si de TSH din sange. Un nivel ridicat de tiroxina, asociat unui nivel scazut sau neexistent de TSH indica hipertiroidismul.

Dupa stabilirea diagnosticului de hipertiroidism cu ajutorul analizelor sangvine, urmatorul pas este reprezentat de determinarea cauzei afectiunii cu ajutorul urmatoarelor teste:

Testele imunologice confirma subtratul autoimun al bolii Basedow, tiroiditei autoimune – Hashitoxicoza sau in tiroidita postpartum.

Testul de incarcare cu iod radioactiv presupune ingerarea unei doze mici de iod radioactiv, ce va fi captat de catre glanda  tiroida, care utilizeaza iodul pentru fabricarea hormonilor. Cantitatea de iod captata de tiroida va fi determinata peste doua, sase sau 24 ore. O cantitate mare de iod radioactiv colectata de catre glanda tiroida va indica o hipersecretie de tiroxina, cauzata fie de boala Basedow, fie de un nodul tiroidian. Daca pacientul sufera de hipertiroidism, dar iodul radioactiv este captat in cantitati mici de catre glanda tiroida, este vorba de o inflamatie a acesteia (tiroidita). LA ora actuala scintigrafia se utilizeaza exclusiv in cazul hipertiroidiilor asociata gusilor nodulare.

Ecografia tiroidiana este utila in diagnosticul si urmarirea activitatii bolilor autoimune, respectiv in decelarea prezentei nodulilor tiroidieni.

Tratament

Exista trei modalitati de tratament pentru hipertiroidism:

1.Administrarea de antitiroidiene de sinteza -duce la ameliorarea semnelor si simptomelor la majoritatea pacientilor in trei sau patru saptamani. Aceste medicamente au ca efect franarea secretiei de hormoni tiroidieni, blocand o enzima a tiroidei. Tratamentul cu antitiroidiene continua cel putin un an, timp in care la o treime din pacienti nu se inregistreaza nicio reintoarcere a semnelor.
Efectele adverse (rare, 1 din 1000 de persoane) constau in aparitia durerilor la nivelul gatului sau febra ridicata intr-un interval de sase saptamani de la inceperea tratamentului.

2.Tratamentul cu iod radioactiv consta in administrarea pe cale orala a unei doze de iod radioactiv, care va fi absorbit de catre tiroida, cauzand o reducere a dimensiunilor acesteia, dar si a simptomelor, de obicei in termen de trei pana la sase luni. Intrucat acest tratament determina o micsorare a tiroidei, pacientii vor lua medicamente pentru a inlocui tiroxina care nu mai este secretata de tiroida.

3.Tratamentul chirurgical (tiroidectomie) consta in ablatia partiala a tiroidei. Riscurile la care se supun pacientii sunt afectarea corzilor vocale si a glandelor paratiroide – patru glande localizate in spatele tiroidei care indeplinesc functia de reglare a nivelului de calciu din sange. In urma acestei operatii, un tratament cu levotiroxina este necesar pe toata durata vietii pentru a furniza organismului cantitatea necesara de hormoni tiroidieni. Daca si glandele paratiroide sunt excizate, pacientul va trebui sa ia medicamente pentru a mentine nivelul de calciu in limite normale.

Data actualizare: 14-08-2014 | creare: 08-02-2007 | Vizite: 138553

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK