Mastoidita

Mastoidita este un proces inflamator al celulelor cu aer mastoidiene din osul temporal. Deoarece mastoidul comunica cu urechea medie si este o extensie a acesteia, virtual orice copil sau adult cu otita medie acuta si majoritatea persoanelor cu boala inflamatorie cronica a urechii medii au mastoidita. In majoritatea cazurilor simptomele asociate urechii medii (febra, durere, surditate de conducere) predomina iar boala celulelor mastoidiene nu este considerata o entitate separata.

La unii pacienti infectia se extinde in afara mucoasei urechii medii iar osteita sistemului de celule aeriene mastoidiene sau periosteita proceselor mastoidiene se dezvolta fie direct prin eroziunea osului prin cortex sau indirect prin vena emisara a mastoidului. Acesti pacienti sunt considerati a avea mastoidita acuta sau chirurgicala-o complicatie intratemporala a otitei medii. Mastoidita cronica este asociata cel mai adesea cu otita medie cronica supurativa si in mod particular cu colesteatomul. Colesteatomul este o tumora benigna a epiteliului scuamos care poate creste si altera structura normala si functia tesutului si osului ce-l inconjoara.

Pacientii cu maatoidita acuta se vor recupera complet daca nervul facial, vestibulul si structurile intracraniene nu sunt implicate. Deformarile cosmetice ale urechii operate pot fi prevenite. Surditatea de conducere se va rezolva daca lantul osicioarelor ramine intact.

Cauze si factori de risc:
Mastoidita acuta:
Deoarece otita acuta medie este boala declansatoare, cel mai comun agent etiologic este Streptococcus pneumonie, urmat de H. influenzae si streptococci de grup A sau S. pyogenes. Fiecare dintre aceste bacterii au forme invazive si se intilnesc mai ales la copiii cu mastoidita acuta. Pseudomonas aeruginosa si alti bacili aerobi gram-negativi sunt frecvent descoperiti in infectia acuta. Mycobacterium tuberculosis este rar cauza mastoiditei in tarile in curs de dezvoltare. Incidenta S. pneumonia multidrug rezistent asociat cu mastoidita este ridicata. 40% sunt rezistenti la peniciline, 35% la macrolide si 15% la ceftriaxona. Dupa introducerea vaccinarii cu vaccinul pneumococic 7-valent, aceste cazuri s-au redus. Staphylococcus aureus meticilin rezistent este acum un patogen important.
Obtinerea culturilor prin mostre luate din locul infectat este importanta in ghidarea terapiei specifice.

Mastoidita cronica:
Este in general un rezultat al otitei medii cronice supurative. Rar reprezinta rezultatul esecului tratamentului mastoiditei acute. Agentul etiologic frecvent este P. aeruginosa, Enterobacteriaceae, S. aureus si bacterii anaerobe. Bacteria anaeroba predominanta este Peptostreptococcus. S. pneumonia si H. influenzae sunt rar izolate.

Factorii de risc:
Caracteristicele gazdei: cei mai multi copii cu mastoidita acuta au mai putin de 2 ani si nu au istoric de otita medie in antecedente. La aceasta virsta sistemul imun este relativ imatur, mai ales fata de capacitatea sa de a raspunde la antigenele polizaharidice ale unor bacterii.
Anatomia locala: osul mastoid se dezvolta dintr-o punga a epitimpanului posterior denumita ad antrum. Pneumatizarea are loc la putin timp dupa nastere, dupa ce urechea medie devine aerata. Acest proces este complet la virsta de 10 ani. Blocarea antrumului de catre mucoasa inflamata prinde infectia in celulele cu aer prin inhibarea drenajului si a re-aerarii din urechea medie. Mastoidul este inconjurat de fosa craniana posterioara, fosa craniana medie, canalul nervului facial, sinusurile sigmoide si laterale si partea pietroasa a osului temporal. Mastoidita poate eroda in oricare din aceste structuri prin continuitate determinind boli amenintatoare de viata.
Coalescenta: infectia persistenta acuta in cavitatea mastoid poate conduce la o osteita rarefianta, care distruge trabeculele osoase care formeaza celulele. Mastoidita coalescenta este de fapt un empiem al osului temporal, daca progresia sa nu este oprita sau nu dreneaza la suprafata mastoidului, apexul pietros sau spatiile intracraniene pentru a creea alte complicatii.

Patofiziologie:
Mastoidita poate fi oprita in orice punct al evolutiei care are 5 stadii:
-stadiul 1- hiperemia mucoasei care captuseste celulele aerate mastoidiene
-stadiul 2- transudarea si exudarea fluidului si/sau puroiului din celule
-stadiul 3- necroza osului determinate de pierderea vascularizatiei septelor
-stadiul 4- pierderea peretelui celular cu coalescenta in cavitati de abces
-stadiul 5- extensia procesului inflamator la zonele de continuitate.