Pneumotorax

Introducere

Pneumotoraxul este definit prin prezenta de aer in spatiul pleural. Termenul „pneumotorax” inseamna” aer in torace” (pneu=aer, torax=torace). Aceasta traducere nu este chiar corecta, deoarece aerul se acumuleaza exlusiv in spatiul dintre cele doua foite pleurale.

Pneumotoraxul poate fi spontan, cand apare fara a exista un traumatism toracic in antecedente, sau traumatic atunci cand a avut loc un asemenea eveniment in trecut. Pneumotoraxul compresiv apare atunci cand presiunea din interiorul spatiului pleural este pozitiva pe toata durata ciclului respirator.

In pneumotoraxul spontan exista niste bule (chisturi mici) subpleurale care se rup in cavitatea pleurala. Aceasta forma apare foarte frecvent la fumatori sau la cei care au o afectiune pulmonara anterioara si este de multe ori recidivant; se mai poate produce si prin barotrauma la persoanele sanatoase (zbor la altitudine mare sau plonjon in apa de la inaltime).

Pneumotoraxul survine cel mai adesea brusc, prin junghi toracic unilateral, iradiat spre umar, intregul torace sau abdomen, violent, accentuat de tuse si insotit de dispnee intensa (dificultate de a respira). Jumatatea de torace afectata este destinsa, imobila la respiratie si sunt prezente o serie de semne caracteristice.
Diagnosticul este confirmat de radiografia toracica.

Pneumotoraxul se poate manifesta mai mult sau mai putin pronuntat: cantitatile de aer care patrund intre pleure pot fi minimale, astfel incat simptomele resimtite de bolnav sunt neglijabile, dar poate sa apara si asa-numitul „pneumotorax spontan”, care ameninta viata datorita limitarii drastice a functiei respiratorii si circulatorii. Pneumotoaxul spontan apare atunci cand aerul patrunde in spatiul pleural printr-o alveola pulmonara sparta, a carei orificiu se inchide in faza expiratorie a respiratiei, astfel incat la fiecare inspiratie- asemenea unui ventil-patrunde tot mai mult aer in spatiul pleural, care nu mai poate iesi. Datorita faptului ca presiunea interpleurala creste foarte mult, pulmonul afectat colabeaza si devine inutilizabil in procesul respiratiei. Presiunea crescanda impinge mediastinul si inima, ceea ce duce la colabarea celuilalt pulmon.

Complicatiile care pot apare sunt: insuficienta respiratorie acuta insotita sau nu de insuficienta circulatorie, intarzierea reexpansionarii, asocierea altor revarsate pleurale (aseptice, purulente sau sangvinolente) si recurenta pneumotoraxului.

Tratamentul isi propune sa combata durerea si dispneea (prin decomprimarea plamanului si tratament cu antalgice, antitusive si oxigen), sa reexpansioneze plamanul si sa previna recidivele (prin eliminarea cauzei sau/si simfizarea pleurei – adica se creeaza o adeziune a pleurei care va impiedica o viitoare acumulare de aer in cavitatea pleurala).

Anatomie

Plamanii si partea interna a cutiei toracice sunt captusite de un strat  subtire, numit pleura, care  prezinta doua parti:
- Pleura viscerala: un strat subtire de tesut care acopera suprafata ambilor plamani;
- Pleura parietala: un strat subtire de tesut care captuseste partea interioara a cutiei toracice, partea superioara a diafragmei si pericardul;
Daca plamanii se dilata in mod normal, aceste foite parietale sunt lipite, unite de un film de lichid cu rol de lubrifiere.
Datorita acestui fapt, plamanii sunt foarte apropiati de peretele toracic, dar cu toate acestea se misca fara frecare in timpul miscarilor respiratorii. Foitele parietale sunt atat de subtiri, incat in mod normal nu sunt vizibile la radiografia toracica.