Acidul oleic din dieta mediteraneană reduce impactul sistemic al infecției cu Porphyromonas gingivalis la vârstnici

Un studiu recent publicat în npj Aging a investigat modul în care intervențiile dietetice cu acid oleic (OA), un component principal al uleiului de măsline și al dietei mediteraneene, pot modula răspunsurile la infecțiile periodontale cu Porphyromonas gingivalis și pot proteja împotriva efectelor sistemice asociate îmbătrânirii, într-un model pe șoareci. Studiul explorează legătura dintre dieta, microbiomul intestinal și sănătatea sistemică la vârstnici, punând în evidență potențialele beneficii ale unei diete bogate în acizi grași mononesaturați în gestionarea bolilor legate de vârstă, cum ar fi parodontita.

Context

Parodontita este o boală asociată vârstei, caracterizată printr-un răspuns imun hiperinflamator, inflamație sistemică și modificări ale microbiomului oral patologic. Aceasta afectează aproximativ 19% din adulți la nivel global, reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Comorbiditățile, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare și osteoporoza, pot compromite homeostazia țesuturilor la locul infecției și pot duce la pierderi osoase sistemice. Dietele bogate în grăsimi saturate, cum ar fi dieta occidentală, au fost asociate cu progresia parodontitei, în timp ce acidul oleic, un acid gras mononesaturat, a arătat beneficii în protejarea împotriva pierderii țesutului periodontal. Cu toate acestea, efectele unei diete bogate în OA asupra vârstnicilor nu au fost complet investigate până acum.

Despre studiul actual

În acest studiu, cercetătorii au investigat dacă intervențiile nutriționale cu acid oleic pot modula răspunsurile la infecțiile periodontale și pot proteja împotriva efectelor sistemice asociate îmbătrânirii. Șoarecii tineri (5 săptămâni) și bătrâni (minim 73 de săptămâni) au fost hrăniți cu o dietă bogată în acid palmitic (PA-ED), acid oleic (OA-ED) sau o dietă normală (ND) timp de 16 săptămâni. După cinci săptămâni de inoculare orală cu P. gingivalis, cercetătorii au observat o pierdere semnificativă a crestei osoase alveolare în șoarecii bătrâni hrăniți cu PA-ED comparativ cu cei hrăniți cu OA-ED. În schimb, în șoarecii tineri, pierderea osoasă nu a fost semnificativă.

Microbiomul fecal a fost analizat la o săptămână și opt săptămâni după inițierea dietei. Șoarecii hrăniți cu PA-ED au prezentat un pattern microbian distinct, caracterizat prin creșterea subtipurilor de Lachnospiraceae și scăderea abundenței relative a Muribaculaceae și Akkermansia. Microbiomul șoarecilor hrăniți cu OA-ED a rămas similar între șoarecii bătrâni și tineri pe parcursul celor opt săptămâni.

Cercetătorii au administrat un antibiotic oral (enrofloxacină) pentru a evalua modul în care dieta poate modula reziliența microbiomului în ambele grupuri de vârstă. Șoarecii hrăniți cu PA-ED au arătat schimbări semnificative în compoziția taxonomicǎ a microbiomului după tratamentul cu antibiotice, în timp ce șoarecii hrăniți cu OA-ED au avut modificări minore. După expunerea la antibiotice, microbiomul șoarecilor PA-ED nu a revenit la starea pre-antibiotică, în timp ce microbiomul șoarecilor pe OA-ED a avut o recuperare completă.

Rezultate

Cercetătorii au efectuat și analize ale serului pentru a investiga compoziția fosfatidilinositolului (PI) și indicatorii de reziliență la stres. Șoarecii hrăniți cu PA-ED au prezentat modificări semnificative în compoziția PI comparativ cu șoarecii hrăniți cu ND sau OA-ED. În mod notabil, infecția cu P. gingivalis a redus semnificativ nivelurile de PI(18:1/18:1) în șoarecii infectați pe dietă PA-ED, dar acest efect nu a fost observat în grupurile pe OA-ED sau ND. PI(18:1/18:1) este asociat cu rezistența la stres, autophagie și modularea ERK1/2.

De asemenea, dieta PA-ED a crescut diferențierea osteoclastelor și a pregătit celulele din măduva osoasă pentru inflamație, în timp ce OA-ED a redus aceste efecte. Osteoblastele din șoarecii bătrâni au arătat inflamație de bază și răspunsuri reduse la infecție, promovând un mediu proinflamator.

Concluzii

Studiul sugerează că dieta bogată în acid oleic (OA-ED) protejează împotriva pierderii osoase sistemice asociate cu infecția periodontală cu P. gingivalis, mai ales în șoarecii vârstnici. Dieta bogată în acid palmitic (PA-ED) a destabilizat microbiomul intestinal, crescând susceptibilitatea la schimbările microbiene induse de infecție și scăzând reziliența la stres. OA-ED a limitat aceste efecte și a stabilizat nivelurile de PI(18:1/18:1), sugerând că OA poate juca un rol esențial în protejarea sănătății sistemice și microbiomului în fața infecțiilor asociate vârstei. Aceste rezultate se bazează pe modele preclinice și necesită cercetări suplimentare pentru a confirma aplicabilitatea lor în bolile umane.