Activitatea fizică în perioada de mijloc a vieții reduce riscul de demență cu până la 45%

Un studiu realizat la Framingham Heart Study și publicat în JAMA Network Open la data de 20 noiembrie 2025 a analizat relația dintre nivelul de activitate fizică și riscul de apariție a demenței la adulți aflați în diferite etape ale vieții. Studiul a evaluat modul în care activitatea fizică în tinerețe, în perioada de mijloc a vieții și la vârsta înaintată poate influența riscul de demență de orice cauză și riscul de boală Alzheimer.

Context

Demența reprezintă una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică la nivel mondial. În lipsa unor tratamente medicamentoase cu eficiență robustă pentru boala Alzheimer, strategiile de prevenție capătă o importanță deosebită. Literatura științifică din ultimii ani susține tot mai clar rolul factorilor de stil de viață în reducerea riscului de deteriorare cognitivă.

Activitatea fizică este un pilon central în aceste intervenții, iar numeroase studii anterioare au sugerat că exercițiul fizic regulat – în special în perioada de mijloc a vieții sau la vârste înaintate – se asociază cu o menținere mai bună a structurii cerebrale, o performanță cognitivă superioară și un risc mai mic de demență. Totuși, multe cercetări s-au bazat pe auto-raportarea retrospectivă a activității fizice din tinerețe, ceea ce introduce erori de memorie și posibilitatea ca primele simptome ale deteriorării cognitive să influențeze răspunsurile (bias de cauzalitate inversă).

Pentru a clarifica momentul optim pe parcursul vieții în care activitatea fizică produce cel mai puternic efect protector, acest studiu a utilizat date longitudinale, colectate prospectiv, din celebrul Framingham Heart Study, începând din anii 1970.

Despre studiu

Cercetarea, condusă de o echipă complexă de autori, a folosit datele furnizate voluntar de participanți în cadrul Framingham Heart Study, un proiect epidemiologic de lungă durată desfășurat în Statele Unite. Studiul a inclus doar participanți fără diagnostic de demență la momentul evaluării activității fizice.

Designul și selecția participanților

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri în funcție de vârsta la care a fost disponibilă evaluarea nivelului de activitate fizică:

• Perioada timpurie a vieții adulte: 26–44 de ani

• Perioada de mijloc a vieții: 45–64 de ani

• Vârsta înaintată: 65–88 de ani

Numărul final de participanți incluși a fost:

• 1.526 în grupul adulților tineri

• 1.943 în grupul de mijloc al vieții

• 885 în grupul vârstelor avansate

Toți au completat consimțământul informat și evaluările au urmat protocoale validate.

Măsurarea activității fizice

Nivelul de activitate a fost determinat prin Physical Activity Index, o scală care atribuie valori ponderate numărului de ore petrecute în:

• somn,

• activități sedentare,

• activitate ușoară,

• activitate moderată,

• activitate intensă.

Scorurile au fost împărțite în cinci quintile adaptate fiecărei grupe de vârstă (de la Q1 – cel mai redus nivel, la Q5 – cel mai ridicat nivel).

Urmărire și diagnosticul demenței

Participanții au fost urmăriți până la:

• diagnostic de demență,

• deces,

• sau 31 decembrie 2023.

Demența, indiferent de cauză sau specific Alzheimer, a fost diagnosticată prin consens expert, pe baza criteriilor clinice standardizate.

Analize statistice

Cercetătorii au aplicat modele Cox proportional hazards, ajustând pentru:

• vârstă,

• sex,

• nivel educațional,

• indice de masă corporală,

• fumat,

• hipertensiune arterială,

• diabet,

• dislipidemie,

• statutul genetic apolipoproteina E ε4 (APOE ε4).

Au fost efectuate analize suplimentare folosind:

• tertile și quartile de activitate,

• analize pe niveluri de intensitate,

• stratificări în funcție de statusul genetic,

• evaluări specifice pentru demența Alzheimer.

Rezultate

Caracteristicile participanților și incidența demenței

Participanții evaluați la vârste înaintate prezentau niveluri educaționale mai scăzute, un indice de masă corporală mai mare și o prevalență mai ridicată a bolilor cardiometabolice.

De-a lungul perioadei de urmărire, 567 participanți au dezvoltat demență:

• 4% dintre cei evaluați în tinerețe,

• 14% dintre cei evaluați în perioada de mijloc a vieții,

• 26% dintre cei evaluați la vârste avansate.

Activitatea fizică redusă a fost asociată cu o mortalitate mai mare în toate grupele.

Legătura dintre activitate și riscul de demență

După ajustarea pentru factorii demografici și clinici, doar activitatea fizică din perioada de mijloc a vieții și cea din vârsta înaintată s-a asociat cu un risc semnificativ mai mic de demență. Activitatea fizică din tinerețe nu a avut un efect protector clar, probabil deoarece numărul de cazuri de demență era foarte mic în această grupă.

Cele mai importante rezultate:

• Participanții din quintilele 4 și 5 din perioada de mijloc a vieții și din vârsta înaintată au prezentat o reducere cu 41–45% a riscului de demență de orice cauză.

• Tendințe similare au fost observate pentru boala Alzheimer.

• Activitatea din tinerețe nu s-a corelat semnificativ cu riscul ulterior.

Rolul geneticii (APOE ε4)

Efectele activității fizice au fost influențate de prezența alelei APOE ε4, cunoscută pentru creșterea riscului de boală Alzheimer.

• În perioada de mijloc a vieții, doar la non-purtătorii APOE ε4 activitatea fizică s-a asociat puternic cu reducerea riscului.

• La purtătorii APOE ε4, în perioada de mijloc a vieții nu s-au observat beneficii semnificative.

• La vârsta înaintată, activitatea fizică a redus riscul atât la purtători, cât și la non-purtători, dar doar quintila 5 la purtători a atins semnificația statistică.

• În demența Alzheimer, asocierile au fost similare, dar la purtătorii APOE ε4 nu s-a obținut semnificație statistică, însă nu din cauza unui număr insuficient de cazuri.

Intensitatea activității

• În perioada de mijloc a vieții, activitățile moderate și intense au avut efect protector clar.

• La vârste avansate, beneficiile au fost prezente indiferent de intensitate, sugerând că orice nivel de activitate ajută.

Puncte tari ale studiului

• Design pe parcursul întregii vieți adulte.

• Durată de urmărire extinsă.

• Diagnostic riguros al demenței.

• Ajustare pentru numeroși factori de risc.

Limitări

• Predominanța participanților de origine europeană limitează generalizarea.

• Activitatea fizică a fost măsurată o singură dată pentru fiecare etapă.

• Nu s-au putut evalua perioadele anterioare tinereții.

• Posibilă misclasificare sau bias de supraviețuire.

Concluzie

Studiul identifică perioada de mijloc a vieții și vârsta înaintată ca intervale esențiale în care activitatea fizică are cel mai mare impact în prevenirea demenței, inclusiv a bolii Alzheimer. Activitățile moderate și intense sunt deosebit de eficiente în perioada de mijloc a vieții, iar la vârste înaintate beneficiile sunt prezente chiar și cu activități de intensitate redusă.

Aceste rezultate susțin promovarea exercițiului fizic ca intervenție esențială și accesibilă pentru menținerea sănătății cognitive la nivel populațional.