Ajutorul oferit altora, asociat cu încetinirea declinului cognitiv odată cu vârsta

Un studiu realizat la University of Texas at Austin și publicat în Social Science & Medicine la data de 19 decembrie 2025 arată că petrecerea a doar câteva ore pe săptămână ajutând alte persoane este asociată cu o încetinire semnificativă a declinului cognitiv odată cu înaintarea în vârstă. Cercetarea sugerează că atât voluntariatul formal, cât și ajutorul informal de zi cu zi pot contribui, în timp, la menținerea unui creier „mai tânăr”.

Context

Relațiile sociale solide sunt de mult timp asociate cu o stare de sănătate mai bună, inclusiv cu un risc mai redus de mortalitate și morbiditate. În domeniul sănătății cognitive, studiile anterioare au indicat că izolarea socială, singurătatea și retragerea din activități semnificative sunt factori asociați cu declinul cognitiv accelerat și cu un risc mai mare de demență. Totuși, majoritatea cercetărilor s-au concentrat aproape exclusiv pe voluntariatul formal, organizat instituțional, ignorând rolul ajutorului informal — sprijinul acordat vecinilor, rudelor sau prietenilor în viața de zi cu zi. Studiul de față completează acest gol important, analizând comparativ cele două tipuri de comportamente prosociale.

Despre studiul actual

Analiza se bazează pe date longitudinale provenite din Health and Retirement Study, un studiu național reprezentativ care urmărește adulți din Statele Unite cu vârsta de peste 51 de ani, începând din anul 1998. În total, au fost incluși peste 30.000 de participanți, urmăriți pe o perioadă de aproximativ două decenii.

Cercetătorii au evaluat:

• implicarea în voluntariat formal (activități organizate, planificate, desfășurate prin instituții);

• implicarea în ajutor informal, cum ar fi oferirea de transport la consultații medicale, supravegherea copiilor, lucrări gospodărești, sprijin administrativ sau financiar pentru persoane apropiate.

Funcția cognitivă a fost evaluată repetat de-a lungul timpului, permițând estimarea traiectoriilor de declin cognitiv asociate cu vârsta. Modelele statistice au fost ajustate riguros pentru factori potențial confuzivi, inclusiv:

• statutul socio-economic și nivelul de avere,

• nivelul educațional,

• starea de sănătate fizică și mentală,

• modificările în timp ale comportamentelor de ajutorare.

Un element central al analizei a fost examinarea „dozei” de implicare, adică numărul de ore săptămânale dedicate ajutorării altora, precum și a tranzițiilor dinamice (începerea, menținerea sau încetarea acestor activități).

Rezultate

Rezultatele arată în mod consistent că persoanele care au ajutat regulat alte persoane din afara gospodăriei au prezentat o reducere cu aproximativ 15–20% a ratei declinului cognitiv comparativ cu cele care nu au fost implicate în astfel de activități.

Cele mai importante constatări includ:

• Efect comparabil între voluntariatul formal și ajutorul informal, ambele fiind asociate cu beneficii cognitive similare.

• Cea mai robustă asociere a fost observată la un nivel moderat de implicare, respectiv două până la patru ore pe săptămână de activități de ajutorare.

• Beneficiile nu au fost tranzitorii: efectele s-au acumulat în timp, fiind mai evidente la persoanele care au menținut constant aceste comportamente de-a lungul anilor.

• Începerea activităților de ajutorare a fost asociată cu o încetinire ulterioară a declinului cognitiv, în timp ce renunțarea completă la astfel de activități a fost asociată cu o funcție cognitivă mai slabă.

• Rezultatele au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru factori socio-economici și de sănătate, sugerând un efect independent al comportamentelor prosociale.

Autorii subliniază că peste jumătate dintre adulții vârstnici oferă ajutor informal în mod regulat, în timp ce doar aproximativ o treime participă la voluntariat formal, ceea ce conferă acestor rezultate o relevanță practică majoră pentru populația generală.

Implicații pentru sănătatea publică și îmbătrânire

Rezultatele susțin ideea că ajutorarea altora ar trebui privită ca un factor de sănătate publică, nu doar ca un comportament social opțional. Acest aspect este deosebit de important în contextul îmbătrânirii populației și al creșterii prevalenței tulburărilor neurocognitive, inclusiv boala Alzheimer.

Studiul se aliniază și cu alte cercetări realizate de același autor principal, care au arătat că voluntariatul poate atenua efectele stresului cronic asupra inflamației sistemice — un mecanism biologic cunoscut implicat în declinul cognitiv și demență. Beneficiile au fost cele mai pronunțate la persoanele cu niveluri crescute de inflamație.

În ansamblu, datele sugerează că ajutorarea altora poate susține sănătatea cerebrală prin mai multe mecanisme:

• reducerea impactului fiziologic al stresului cronic,

• întărirea legăturilor sociale,

• stimularea cognitivă și emoțională continuă.

Autorii subliniază importanța creării de oportunități adaptate pentru ca adulții mai în vârstă, inclusiv cei cu probleme de sănătate, să rămână implicați și activi în sprijinirea altora, deoarece aceștia pot fi tocmai cei care au cel mai mult de câștigat din astfel de activități.