Alterarea statusului mental

Alterarea statusului mental

Alterarea statusului mental presupune modificări ale funcțiilor cerebrale, cum ar fi confuzia, amnezia, dezorientarea, probleme de discernământ, comportament ciudat sau neobișnuit, modificări de percepție. În timp ce unii pacienți se prezintă cu tulburări postictale după o criză epileptică, sau cu hipoglicemie în contextul unui diabet, alți pacienți pot fi mai atipici, cu modificări mai subtile și mai greu de identificat. [1, 2]

Care sunt cauzele alterării statusului mental?

Principalele patologii corelate cu alterarea statusului mental sunt:

  • Infecții/abcese cerebrale
  • Supradozajul de droguri
  • Sindromul Korsakoff
  • Edemul cerebral de altitudine
  • Insuficiența respiratorie
  • Hemoragii severe
  • Furtuna tiroidiană
  • Toxine
  • Demența vasculară
  • Sindromul Wernicke
  • Boala Wilson
  • Anumite medicamente
  • Sevrajul la droguri sau alcool [1]


Programari cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Care sunt primele acțiuni ale medicului la acești pacienți?

Abordarea ABCDE permite investigarea cauzelor reversibile ale statusului mental alterat, în mod ideal primele gesturi terapeutice făcându-se în același timp cu conectarea pacientului la un monitor și realizarea accesului venos. [2]

Protocolul ABCDE cuprinde:

  • 1. Airway (căi aeriene): reprezintă verificarea permeabilității căilor respiratorii, precum și a protecției acestora. Dacă există secreții sau lichid de vărsătură, acestea vor fi aspirate.
  • 2. Breathing (respirație): se referă la examinarea funcției respiratorii, la un pacient cu status mental alterat și deprimarea respirației luându-se în considerare supradojazul de narcotice ca o posibilă cauză.
  • 3. Circulation (circulație): presupune evaluarea circulației sangvine, prin luarea pulsului distal, măsurarea tensiunii arteriale, a alurii ventriculare, constatarea diaforezei, a temperaturii cutanate.
  • 4. Disability (dizabilități): se referă la evaluarea dizabilităților neurologice, cu ajutorul scalei de comă Glasgow. Trebuie căutate semnele unei crize epileptice sau postictale, cum ar fi pierderea controlului sfincterian, nistagmus activ sau fasciculații, se vor evalua reactivitatea pupilară, mișcările spontane sau paralizia unui hemicorp ce sugerează AVC-ul.
  • 5. Expozure (expunerea): medicul va dezbrăca complet pacientul și va face o evaluare rapidă a acestuia din cap pana în picioare, pentru a căuta semnele unei traume, a unei fistule folosită ca acces pentru dializă, a diverse surse infecțioase (cum ar fi cateterele) sau a peteșiilor. [2]


Care este diagnosticul diferențial al statusului mental alterat?

Principalele patologii asociate cu alterarea statusului mental sunt:


Care este prezentarea clinică a pacientului cu status mental alterat?

Din păcate, nu există o prezentare clasică pentru pacientul cu status mental alterat, însă această ‘etichetă’ poate fi aplicată unui pacient aflat în stare postictală sau poate unui pacient cu demență, iar simptomatologia variază de la deprimarea SNC la confuzie sau agitație. [2]

Cele trei clasificări ale statusului mental alterat includ delirul, demența și psihoza. [2]

  • Delirul reprezintă o alterare a statusului mental caracterizată de debut acut, evoluție fluctuantă, deficit de atenție și o perturbare a conștienței sau gândire dezorganizată. Debutul acut și evoluția fluctuantă pot fi constatate din sursele aparținătorilor. Deficitul de atenție se referă la dificultatea purtării unei conversații și dificultăți de concentrare. Alterarea nivelului de conștiență se manifestă printr-un spectru variabil, de la hipervigilență până la somnolență severă. Gândirea dezorganizată presupune un discurs irelevant, care deseori împiedică realizarea unei anamneze coerente. [3]
  • Demența se asociază cu o deteriorare cognitivă lentă și modificări cronice ale statusului mental, iar pacienții cu demență prezintă un risc crescut de apariție concomintentă a delirului. [3]
  • Psihoza poate fi definită prin prezența halucinatiilor și/sau iluziilor fără insight, care deseori sunt supărătoare pentru pacient și provoacă agitație. Atitudinea terapeutică în acest caz constă în purtarea unei conversații respectuoase cu pacientul și așezarea acestuia într-o cameră liniștită. [2]


Care sunt pașii de urmat în examinarea fizică a pacientului cu status mental alterat?

Scala de comă Glasgow implică evaluarea răspunsului ocular, a răspunsului verbal și a răspunsului motor, fiind foarte utilă în comunicarea cu alți medici specialiști referitor la statusul mental al pacientului. [2]

De asemenea, există anumite întrebări pe care orice medic ce analizează statusul mental al pacientului și le va pune, pentru evaluarea din punctul de vedere al:

1. Semnelor vitale:

  • Are pacientul febră?
  • Este pacientul bradicardic sau tahicardic?
  • Este pacientul bradipneic sau tahipneic?
  • Este pacietul hipotensiv sau sever hipertensiv?

2. Statusului neurologic:

  • Nivelul de vigilență
  • Scala de comă Glasgow
  • Scala AVPU
  • Cât îi este de dificil pacientului să rămână treaz?

3. Caracteristicilor gândirii și discursului:

  • Poate pacientul să rămână concentrat?
  • Este discursul acestuia tangențial?
  • Este pacientul orientat?
  • Este prezentă perseverarea?
  • Reacționează pacientul la stimuli interni? [2]


Evaluarea semnelor motorii focale se va face prin observarea prezenței slăbiciunii, prin examenul nervilor cranieni și verificarea prezenței nistagmusului. [2]
Verificarea reflexelor include observarea unui posibil asterixis, a reflexului palmo-mentonier sau a reflexului patelar. [2]
Examenul aparatului cardiovascular presupune detectarea unor aritmii care pot predispune la accidente trombo-embolice, a unui murmur sugestiv pentru endocardită, a unor semne ce indică o pneumonie ce poate conduce la sepsis sau a edemului pulmonar care va cauza hipoxie, ori a suflurilor la nivelul arterelor carotide. [2]

Examinarea aparatului abdominal se referă la căutarea semnelor de ascită, a spider-angioamelor sau a altor semne de hipertensiune portală, ce pot indica prezența encefalopatiei hepatice. Pe de altă parte, durerea abdominală poate indica prezența apendicitei, a colangitei sau a ischemiei mezenterice. [2]
Examinarea genitourinară implică căutarea semnelor de infecție urinară, vaginală, prostatică sau perineală, precum și a melenei sau a sângelui în scaun, determinate de sângerarea la nivel gastrointestinal. [2]
De asemenea, medicul va face și examenul cutanat, al extremităților și al sistemului musculo-scheletal, urmând să își pună întrebări cu privire la prezența peteșiilor, a urmelor lăsate de consumul de droguri intrevenoase, a semnelor de icter, a prezenței rigidității nucale sau a meningismului, a semnelor de traumă (ochi de raton), a semnelor de infecții cutanate ori a maselor sau limfadenopatiilor ce pot sugera sindroame paraneoplazice. [2]

Tratament

Atitudinea terapeutică pentru statusul mental alterat presupune corectarea sau tratarea cauzelor subiacente, prin măsuri farmacologice sau nefarmacologice.


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.