Copilul meu are nevoie de aparat dentar?

„Copilul meu are nevoie de aparat dentar?” este o întrebare pe care mulți părinți și-o pun la un moment dat. Este bine ca părintele să fie informat asupra momentului cel mai potrivit pentru a se prezenta la o consultație de specialitate. Medicul pediatru sau medicul dentist vă pot semnala mici nereguli, dar diagnosticul unei anomalii dento-maxilare si necesitatea instituirii unui tratament ortodontic pot fi indicate doar de medicul ortodont.

Academia Americana de Ortodontie și Stomatologie Pediatrică recomandă ca prima consultație stomatologică să aiba loc la varsta de aproximativ 1 an. Totodata este recomandata o evaluare ortodontică atunci când erupe primul dinte permanent, în jurul vârstei de 6-7 ani.

Până la vârsta de 6 ani - dentiția temporară

În dentiția temporară (până la 6 ani) este necesar ca părintele să revizuiască următoarele următoarele semne și să se corecteze unele obiceiuri vicioase:

• La naștere, arcada superioară a sugarului trebuie să o depășească pe cea inferioară, existând un decalaj sagital; orice modificare de la această situație ridică semne de alarmă și trebuie ținută sub supraveghere.
• În etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare sunt incriminați factorii funcționali. Printre aceștia, un rol important este acordat lipsei stimulilor care produc mezializările fiziologice ale mandibulei. De exemplu: lipsa alimentației naturale, a alăptării, privează mandibula de mișcările de propulsie necesare modelării funcționale a articulației temporo-mandibulare și apariția primei mezializări fiziologice a mandibulei. Regimurile alimentare care nu favorizează o masticație activă cu mișcări ample ale mandibulei și o abrazie fiziologică va frâna dezvoltarea în plan sagital a mandibulei și instalarea celei de-a doua mezializări fiziologice.
• Copilul prezintă o respirația orală sau mixtă. Respirația orală are o acțiune complexă. Ea favorizează apariția maxilarului îngust, care ține mandibula într-o poziție distalizată, nepermițându-i în același timp să crească.
• Copilul prezintă obiceiuri vicioase de sugere a policelui sau a altor degețele, posturi vicioase, sprijinirea mentonului pe pumn, propulsie a mandibulei sau interpoziția diverselor obiecte sau a obrazului, mușcarea buzei inferioare sau superioare; toate aceste biceiuri vicioase sunt un factor etiologic important în declanșarea anomaliilor dento-maxilare.
• Dacă în jurul vârstei de 4-6 ani copilul prezintă un zâmbet perfect, fără spațieri între dinții de lapte este un semnal de alarmă asupra unui deficit de spațiu. Diastemele și tremele sunt considerate o expresie a creșterii maxilarelor sub impulsul mugurilor dinților permanenți din zona frontală, mult mai mari ca cei temporari. Dinții de lapte sunt mult mai mici în diametru decât cei permanenți, așa că, dacă sunt aliniați perfect înseamnă că dintele permanent nu va mai avea spațiu suficient să erupă sau că nu va exista spațiu suficient pe întreaga arcadă pentru erupția tuturor dinților permanenți. Spații mai importante apar la maxilar între incisivul lateral și caninul de lapte, iar la mandibulă între caninul și primul molar temporar (tremele primatelor).
• Pierderea prematură a dinților temporari (prin complicații ale cariei, traumatism, extracție), contactele premature sau obturațiile necorespunzătoare - toți sunt factori generatori de dezechilibre ocluzo-articulare. Pierderea precoce a molarului secund temporar determină deplasarea sau înclinarea molarului prim permanent și pierderea spațiului de erupție a premolarului doi.

Între 6-12 ani - dentiția mixtă

În dentiția mixtă (între 6 și 12 ani) se urmăresc:

• De la 5 la 6 ani arcada temporară va trece în mod normal (datorită erupției primului molar) de la forma de semicerc la cea de elipsă. Apariția unor forme de arcadă modificate (cum ar fi arcada în formă de „V”, trapez, omega) este un semn timpuriu al unei compresiuni de maxilar sau al unei protruzii maxilare în contextul unor obiceiuri vicioase sau disfuncții.
• În mod normal copilul atunci când mușcă pe măsele, copilul trebuie să prezinte o acoperire a dinților inferiori de către cei superiori de aproximativ 1/3 și fiecare dinte trebuie să prezinte un contact în două sau trei suprafețe cu dinții de pe arcada opusă. Orice modificare de la această stare de normalitate trebuie semnalizată unui specialist. Ocluzia adâncă (când incisivii superiori îi acoperă în totalitate pe cei inferiori), ocluzia cap la cap sau ocluzia deschisă sunt semne ale unei evoluții către anomalii dentomaxilare. Ocluzia deschisă (dinții nu au contact cu antagonistul) produsă prin interpoziții (mușcarea obrazului, ținerea pixului între dinți etc.) atrage atenția și necesită tratament etiologic de reeducare sau decondiționare.
• Incongruențele dento-alveolare nu anunță în mod special o situație identică și în dentiția permanentă, ele totuși trebuie ținute sub supraveghere în timpul erupției dinților permanenți.
• Obiceiurile vicioase sau comportamentele musculare anormale care nu au fost corectate din timpul dentiției temporare au acum un mai mare efect la nivel scheletal și pot duce la ocluzii încrucișate, laterodeviații mandibulare.
• Cariile sunt din nou un factor de temut în dezvoltarea aparatului dento-maxilar, mai ales cariile dinților laterali, deoarece ei au un rol vital în înălțarea ocluziei. Problema cel mai des întâlnită, din păcate, este caria molarului prim permanent care erupe la 6 ani și care deseori se pierde chiar înainte de încheierea erupției tuturor celorlalți dinți permanenți. Probleme deosebite ridică și pierderea prematură a molarului secund temporar, deoarece molarul prim permanent migrează în spațiul rezultat prin edentație, premolarul secund ce urmează să erupă pe locul molarului doi temporar pierzându-și parțial spțiul de erupție, sau putând rămâne chiar inclus, ceea ce va duce la apariția de incongruențe în zona laterală.

Chiar dacă nu vi se pare nimic suspect, este oricum indicat un consult ortodontic în această perioadă, deoarece unele tipuri de anomalii transmise genetic, cu caracter ereditar pot fi tratate corect și complet mai ales în acest interval. Dacă părintele a prezentat de-a lungul vieții anomalii dentomaxilare (ocluzie adâncă, ocluzie inversă, diferite agenezii dentare) atunci există o șansă ca și copilul să moștenească aceleași forme.

Nu toate incongruențele sunt și permanente sau necesită tratament. Un exemplu este în cazul erupției incisivilor laterali. Incisivii inferiori erup după incisivii centrali superiori sau în același timp și de aceea vor avea o poziție lingualizată. Incisivii laterali superiori erup într-o poziție ușor palatinizată, dar pe măsură ce incisivii centrali migrează către planul de ocluzie, îi vor degaja și incisivul lateral își va relua poziția normală. Orientarea în labioversie, cu o ușoară rotație a incisivului lateral este expresia relației pe care rădăcina incisivului lateral o are cu mugurele caninului permanent. Ar fi o greșeală ca astfel de poziții fiziologie să fie interpretate ca anomalii și să fie tratate, dar necesitatea instituirii unui tratament o poate hotărî doar medicul ortodont.

Dupa 12 ani - dentiția permanentă

În dentiția permanentă (după vârsta de 12 ani) se apelează cel mai des la medicul ortodont, din neferice și destul de târziu în unele cazuri. Cele mai acuzate probleme sunt cele de estetică dentară determinate de incongruențele dento-alveolare, dar cu ocazia aceasta mai sunt descoperite anomalii dentomaxilare de fond. Dacă totuși în dentiția permanentă apar: ocluziile deschise, ocluziile inverse, ocluziile adânci, ectopii sau entopii dentare (dintele este plasat în afara perimetrului arcadei dentare), rotații în ax ale dinților sau incongruențe, absența unor dinți permanenți care nu au erupt sau persistența pe arcadă a dinților temporari după timpul normal de cădere, treme, diasteme, este indicată prezentarea la un medic ortodont, pentru că orice afecțiune netratată poate duce în timp la complicații locale sau loco-regionale grave, uneori chiar la edentații.

Idealul tratamentului ortodontic este conștientizarea părinților și intervenția timpurie (de preferabil din dentiția mixtă), deoarece un tratament ortodontic precoce este și mai ușor de suportat de copil și mai ieftin pentru părinte, cu efecte stabile în timp (gradul de recidivă este mult mai scăzut).