Diferența dintre somnul ușor și somnul profund

Somnul reprezintă o parte importantă a rutinei noastre zilnice, acesta fiind esențial precum hrana și apa. Fără somn, nu putem păstra sau forma, rețele neuronale ce ne permit asimilarea noilor informații și îngreunează procesul de concentrare și răspunsul rapid în anumite situații.

Somnul este important pentru numeroase funcții ale creierului, incluzând modul în care neuronii comunică între ei. De fapt, creierul și organismul în general, rămân foarte activi în timpul somnului. Cercetările recente sugerează că somnul joacă un rol important în eliminarea toxinelor din creier care se acumulează pe parcursul zilei.

Cu toții avem nevoie de somn, dar rolul său biologic încă rămâne un mister. Somnul influențează aproape fiecare tip de țesut și sistem în organism, de la creier, inimă și plămâni, până la metabolism, sistemul imunitar, dispoziție și rezistența la boli. Cercetările au arătat că lipsa majoră de somn sau calitatea scăzută a acestuia, cresc riscul apariției bolilor, incluzând hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul, depresia și obezitatea. Este un proces dinamic și complex care influențează modul în care funcționăm, pe care abia acum cercetătorii încep să-l înțeleagă.

Structuri din creier responsabile de somn

Hipotalamusul, aflat în interiorul creierul, conține grupări de celule nervoase, care acționează ca și centrii de control în timpul somnului.

Encefalul, comunică cu hipotalamusul pentru a controla tranziția dintre starea de veghe și cea de somn. Celulele promotoare pentru somn, din hipotalamus, împreună cu encefalul produc o substanță chimică denumită GABA, ce scade activitatea centrilor excitatori din hipotalamus și encefal. Encefalul, de asemenea joacă un rol special în somnul de tip REM, acesta trimite semnale pentru relaxarea mușchilor esențiali în menținerea posturii corporale și a mișcărilor membrelor.

Talamusul acționează ca un „releu” pentru informațiile senzoriale, care ajung la cortexul cerebral. Pe parcursul stadiilor somnului, talamusul este liniștit, deconectându-ne de la lumea exterioară. În timpul somnului REM, talamusul este activ, trimițând imagini cortexului, sunete sau alte senzații, pentru a crea visele.

Glanda pineală, localizata între cele două emisfere ale creierului, primește semnale de la sistemul nervos central și crește producția de melatonină (hormon), care ajută la inducerea somnului odată ce lumina scade.

Lobul frontal a creierului promovează somnul, în timp ce partea mijlocie acționează ca un sistem excitator. (1)

Mecanismul somnului

Două mecanisme interne, ritmul circadian și homeostazia, lucrează împreună pentru a regla starea de treaz și cea de somn.

Ritmul circadian controleaza o varietate de funcții, de la temperatura corpului, metabolism și eliberarea hormonilor, până inducerea stării de somn și durata acestuia pe timpul nopții chiar și trezirea dimineața.

Homeostazia menține nevoia de somn. Somnul homeostatic reamintește corpului să doarmă după anumit timp și reglează intensitatea somnului.

Unii factori, pot influența somnul, precum anumite boli, medicamente, stresul, alimentația, dar poate cel mai important factor este lumina, expunerea la lumină facând mai dificilă instalarea somnului. (1)

Stadiile somnului

Pe parcursul vieții durata ciclurilor de somn se schimbă, astfel bebelușii sunt programați biologic să adoarmă mai ușor și să se trezească mai des față de adulți. Un ciclu complet de somn, durează între 30 și 50 minute, crescând pe parcusul anilor. (5)

Copiii și adulții au nevoie de suficient somn pentru a-și desfășura activitățile și pentru a se concentra pe parcursul zilei. Astfel, durata unui ciclu de somn va crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind la adult cuprinsă între 90 și 110-120 minute.

Există două tipuri de somn: REM (rapid eye movement) si non-REM (cu 3 stadii). Fiecare, prezintă activitate neuronală, reprezentată prin unde observate cu ajutorul electroencefalografului (EEG).

Stadiul 1 non-REM, reprezintă o trecere de la starea de conștiență totală, la cea de somn, așa numita stare de veghe, valorează mai puțin de 3% din totalul ciclului de somn pe parcursul nopții. În această perioadă scurtă (câteva minute, uneori câteva secunde) de somn ușor, bătăile inimii, respirația și mișcările oculare, încetinesc, mușchii se relaxează, prezentând contracții ocazionale. Undele creierului devin lente, denumite unde alfa și theta, în comparație cu cele observate în timpul zilei (stării conștiente). (2, 4)

Stadiul 2 non-REM, este o perioadă de somn ușor, înaintea intrării în somnul profund. Bătăile inimii și respirația încetinesc iar mușchii se relaxează și mai mult. Temperatura corpului scade ușor iar mișcările oculare se opresc. Această fază se repetă de mai multe ori pe parcursul ciclului de somn, în comparație cu celelalte faze.

Cercetările neurologice sugerează că această activitate electrică este o parte crucială a procesului creierului de transfer al informației, pentru memoria de scurtă durată, la cea de lungă durată. De aceea mulți cercetători sunt de acord că somnul după studiu sau asimilarea unor noi infomații, ajută la reținerea acestelor într-o rată mai mare. (3)

Stadiul 3 non-REM este o perioadă de somn profund. Apare în perioade lungi pe parcursul primei jumătăți a nopții. Bătăile inimii și respirația sunt încetinite la cel mai scăzut nivel. Mușchii sunt relaxați iar trezirea este mai dificilă. Undele creierului, denumite delta, devin și mai lente. (1, 3, 4)

În timpul fazelor profunde ale somnului non-REM, se secretă hormonul de creștere, asociat cu repararea celulară și reorganizarea acestora, creșterea oaselor și a mușchilor și are loc o consolidare a sistemului imunitar. (2, 3)

Somnul REM apare prima dată după 90 de minute de somn. Ochii încep să se miște repede, dintr-o parte în alta. Undele creierului, devin asemănătoare celor din timpul zilei (unde beta). Respirația devine rapidă și neregulată, pulsul și tensiunea arterială cresc până la un nivel asemănător stării din timpul zilei. Majoritatea viselor apar în această fază, unele putând aparea și în somnul non-REM. Mușchii membrelor devin paralizați temporar, pentru a stopa unele mișcări datorate viselor.

Cu vârsta, somnul scade ca și perioadă de timp, în această fază. în această fază are loc preocesarea memoriei și a emoțiilor. (2, 3)

Pentru consolidarea memoriei sunt necesare ambele tipuri de somn. (1)

Bebelușii pot petrece aproximativ 50% din perioada de somn în faza REM, în comparație cu 20%, la adulți. (2)

Astfel, parcurgerea tuturor stadiilor de somn, reprezintă o necesitate în dezvoltarea noastră, atât fizică cât și psihică, întreruperea frecventă a somnului poate reprezenta punctul de plecare pentru instalarea diverselor afecțiuni.