Durerea de cap în tranziția globală: povara migrenei și cefaleei de tip tensional până în anul 2050

Migrenele și cefaleele de tip tensional reprezintă unele dintre cele mai frecvente și invalidante tulburări neurologice, contribuind substanțial la povara globală a durerilor de cap. Conform datelor din studiul Global Burden of Disease 2021 (GBD 2021), aceste afecțiuni se află printre principalele cauze de ani trăiți cu dizabilitate (YLD), depășind multe alte boli cronice. Noul studiu realizat în cadrul rețelei GBD Collaborator Network oferă cea mai amplă analiză globală disponibilă până în prezent, cu date din perioada 1990–2021 și proiecții până în anul 2050.
Migrena se caracterizează prin dureri recurente, moderate până la severe, însoțite de simptome neurologice și sistemice precum fotofobia, fonofobia sau tulburările gastrointestinale. În schimb, cefaleea de tip tensional implică o durere ușoară până la moderată, bilaterală, descrisă adesea ca o „bandă strânsă” în jurul capului, fără greață sau vărsături. Deși sunt două entități distincte, ambele afectează grav calitatea vieții și productivitatea.

Pandemia COVID-19 a amplificat această povară globală, prin creșterea stresului, scăderea accesului la îngrijiri medicale și modificarea rutinei zilnice. Infecția cu SARS-CoV-2 a fost asociată cu apariția de cefalee acută sau cronică, iar vaccinarea a declanșat ocazional episoade tranzitorii asemănătoare migrenei. Totuși, efectele de durată ale pandemiei asupra acestor tulburări rămân insuficient înțelese.

Despre studiu

Analiza GBD 2021 a evaluat datele din ultimii 30 de ani privind prevalența, incidența și impactul dizabilității produse de migrene și cefaleele tensionale, stratificate după vârstă, sex, regiune geografică, nivel socio-demografic (Socio-demographic Index – SDI) și indicele de acces și calitate a îngrijirilor medicale (Healthcare Access and Quality Index – HAQ). Studiul a inclus, de asemenea, proiecții până în anul 2050, oferind o perspectivă asupra tendințelor viitoare și a factorilor care determină evoluția acestor boli.

Rezultate

Prevalența globală și impactul dizabilității

În anul 2021, tulburările de tip cefaleic au fost a doua cea mai prevalentă categorie de boli la nivel global, afectând aproximativ 2,8 miliarde de persoane. Dintre acestea, migrena a fost prezentă la 1,2 miliarde de persoane, iar cefaleea de tip tensional la circa 2 miliarde. În ansamblu, aceste tulburări au reprezentat a treia cauză principală de ani trăiți cu dizabilitate (YLD) în lume, cu aproximativ 48 de milioane de cazuri.

Între 1990 și 2021, numărul absolut al cazurilor de migrenă a crescut cu 58,1%, iar al celor de cefalee tensională cu 56,4%. Cu toate acestea, ratele standardizate pe vârstă au rămas relativ stabile, sugerând că această creștere este determinată mai ales de creșterea populației și de schimbările demografice, nu de agravarea individuală a bolii.

Diferențe geografice și socio-demografice

Povara migrenei și a cefaleei tensionale variază considerabil între regiuni. Cele mai ridicate rate standardizate de migrenă au fost observate în Europa Occidentală și America Latină tropicală, în timp ce Africa Sub-Sahariană de Est a avut cele mai scăzute valori. De exemplu, prevalența standardizată a migrenei a variat de la 8.365 cazuri la 100.000 în Etiopia până la 21.751 la 100.000 în Belgia. Pentru cefaleea tensională, valorile maxime au fost înregistrate în Norvegia (35.492 la 100.000) și minime în Etiopia (15.855 la 100.000).

Țările cu un SDI ridicat au raportat o prevalență și o dizabilitate mai mari, posibil datorită unei combinații între o diagnosticare mai bună și factori de risc legați de stilul de viață modern, cum ar fi stresul cronic, sedentarismul și ritmul profesional intens. În schimb, regiunile cu SDI scăzut pot subestima povara reală din cauza lipsei de date epidemiologice și a accesului limitat la specialiști.

Distribuția pe vârstă și sex

Migrenele și cefaleele tensionale sunt mai frecvente la femei decât la bărbați în toate grupele de vârstă, atingând un vârf între 30 și 44 de ani. Deși cefaleea tensională este mai prevalentă, migrena generează o dizabilitate mai severă. În ambele cazuri, ratele YLD sunt cele mai ridicate la vârstele 40–49 de ani, subliniind impactul acestor afecțiuni în perioada de maximă productivitate profesională.

Proiecții până în anul 2050

Până în 2050, numărul global de ani trăiți cu dizabilitate cauzat de migrenă este estimat să crească de la 43,4 milioane la 52 de milioane, iar pentru cefaleea tensională de la 4,6 la 5,8 milioane. Cu toate acestea, ratele standardizate YLD se vor menține relativ constante. Creșterea populației va fi principalul factor care determină această evoluție, nu intensificarea bolii.

Cele mai ridicate rate vor continua să fie observate în regiunile cu SDI mare, în timp ce țările cu SDI scăzut vor menține valori mai reduse, dar subestimate. În anumite zone, precum Europa Centrală, Asia de Est și Europa de Est, se anticipează chiar o ușoară scădere a ratelor YLD, datorită îmbunătățirii serviciilor medicale.

Interpretare

Rezultatele indică faptul că, deși prevalența absolută a migrenei și cefaleei tensionale a crescut, povara relativă a acestor boli a rămas stabilă. Acest echilibru se explică prin îmbunătățirea accesului la îngrijiri medicale, dar și prin persistența factorilor de risc comportamentali: stresul cronic, lipsa somnului, consumul excesiv de cafeină sau alcool și sedentarismul.

Migrena, deși mai puțin frecventă decât cefaleea tensională, produce un impact disproporționat asupra calității vieții, necesitând strategii terapeutice complexe și personalizate. În contrast, cefaleea tensională, deși mai răspândită, determină simptome mai ușoare, justificând programe de prevenție la scară largă.

Femeile tinere și de vârstă mijlocie sunt cele mai afectate, din cauza unei interacțiuni complexe între factori hormonali, psihologici și sociali. Fluctuațiile estrogenului, anxietatea și depresia – frecvente la femei – amplifică frecvența și severitatea durerilor de cap. Această vulnerabilitate accentuează impactul socio-economic, prin afectarea performanței profesionale și a vieții familiale.

Disparitățile dintre țările cu SDI ridicat și cele cu SDI scăzut subliniază nevoia de politici adaptate contextului. Țările dezvoltate trebuie să abordeze cauzele legate de stilul de viață și stresul profesional, în timp ce regiunile în curs de dezvoltare trebuie să își consolideze infrastructura medicală, să formeze specialiști și să îmbunătățească diagnosticul și tratamentul tulburărilor de cefalee.

În plus, pandemia COVID-19 a adus noi provocări – atât biologice, cât și psihosociale – care au amplificat simptomatologia și au complicat accesul la tratament. În acest context, este esențială o abordare integrată, care să includă gestionarea stresului, reabilitarea psihologică și evaluarea atentă a durerilor de cap post-COVID.

Concluzii

Migrenele și cefaleele tensionale rămân o problemă majoră de sănătate publică, cu o povară stabilă, dar masivă, la nivel global. Aceste tulburări afectează în mod disproporționat femeile tinere și populațiile din regiunile cu SDI ridicat. Până în 2050, povara absolută va crește, determinată în principal de expansiunea populației și de persistența factorilor de risc moderni.

Reducerea acestei poveri necesită strategii diferențiate:

• Consolidarea serviciilor medicale în regiunile cu resurse limitate;
• Implementarea programelor de educație și prevenție a durerilor de cap;
• Integrarea perspectivelor de gen în politicile de sănătate;
• Promovarea intervențiilor psihosociale și a tratamentelor personalizate pentru migrene;
• Monitorizarea continuă a impactului pandemiei și a factorilor de mediu asupra sănătății neurologice.

În ansamblu, studiul GBD 2021 oferă o imagine amplă și actualizată asupra durerilor de cap, subliniind urgența recunoașterii lor drept prioritate globală de sănătate publică și a necesității unor politici proactive pentru reducerea dizabilității asociate.