Efectele vitaminelor la o persoană diabetică

Un studiu recent publicat în Food Science & Nutrition a utilizat mai multe seturi de date din studiile de asociere pe scară largă a genomului (GWAS), alături de modele statistice de Mendelian Randomization (MR), pentru a examina legăturile cauzale dintre concentrațiile circulante ale vitaminelor și complicațiile diabetului la pacienții cu diabet. Cercetătorii au investigat vitaminele A, B6, C și D, descoperind că, spre surprinderea lor, vitaminele A, C și D nu au demonstrat nicio asociere semnificativă cu complicațiile diabetului, contrar cercetărilor anterioare care susțineau efectele lor benefice.

Contextul studiului

Diabetul zaharat (DZ) este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin incapacitatea corpului de a regla suficient secreția de insulină, ceea ce duce la niveluri ridicate de glucoză în sânge. Acesta reprezintă o criză globală de sănătate publică, având impact asupra unei părți semnificative din populație. Vitaminele, având roluri fundamentale în creștere, dezvoltare, homeostazie și metabolism, au fost studiate de mult pentru potențialul lor de a ameliora simptomele diabetului, dar relațiile cauzale între concentrațiile de vitamine și diabet rămân neclare.

Desfășurarea studiului și metodele utilizate

Studiul a implicat o analiză a mai multor seturi de date din studiile GWAS, incluzând peste 5.000 de participanți pentru vitamina A, aproape 65.000 pentru vitamina B6, 52.000 pentru vitamina C și 441.000 pentru vitamina D. Utilizând variabile genetice (SNP-uri) asociate cu fiecare vitamină, cercetătorii au aplicat metode MR pentru a identifica legătura cauzală dintre vitamine și complicațiile diabetului, cum ar fi neuropatia, retinopatia, ketoacidoza și hipoglicemia.

Rezultatele studiului

Studiul a adus câteva rezultate surprinzătoare:

• Vitamina A nu a demonstrat nicio asociere semnificativă cu niciun tip de complicație diabetic (ex. maculopatie, ketoacidoză, nefropatie, neuropatie).

• Vitamina C a avut un rezultat similar, neafiind asociată cu niciun subtip de diabet.

• Vitamina D a arătat inițial o protecție posibilă împotriva ketoacidozei (OR 0.74, p=0.04), dar acest efect a dispărut după corectarea cu MR-PRESSO (OR 0.76, p=0.055).

• Vitamina B6, pe de altă parte, a arătat o asociere semnificativă cu riscul crescut de hipoglicemie diabetică, având un raport de șanse (OR) de 8.54 (p = 0.0075), indicând că concentrațiile mari de vitamina B6 ar putea reprezenta un factor de risc în progresia diabetului, deși autorii au recomandat prudență în interpretarea acestui rezultat, dat fiind că a fost bazat pe un singur marker genetic.

Interpretarea rezultatelor

Legătura semnificativă găsită pentru vitamina B6 și hipoglicemia diabetică a fost bazată pe un singur marker genetic, ceea ce subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a confirma aceste constatări. Este posibil ca excesul de vitamina B6 să conducă la scăderi periculoase ale nivelului de glucoză în sânge, mai ales în cazul pacienților cu diabet, un fenomen numit paradoxul vitaminei B6.

Concluzii și recomandări

Studiul subliniază importanța cercetării suplimentare pentru a înțelege mecanismele prin care vitaminele influențează progresia diabetului și complicațiile sale. În timp ce vitaminele A, C și D nu au demonstrat beneficii semnificative pentru diabet, vitamina B6 a arătat o legătură potențial periculoasă cu hipoglicemia. Aceste descoperiri sugerează necesitatea unui echilibru atent în administrarea suplimentelor de vitamine, deoarece prea mult din ceea ce se crede că ar fi benefic ar putea fi, de fapt, dăunător.