Erecția slabă - evaluare, diagnostic, cauze, simptome, tratament și remedii eficiente

Disfuncția erectilă, tradusă clinic prin incapacitatea obținerii și menținerii unei erecții suficient de puternice pentru întreținerea de raporturi sexuale, este o afecțiune ce vizează milioane de bărbați la nivel global, în special pe aceea cu vârsta de peste 40 de ani.

Cauze și factori de risc

Etiologia disfuncției erectile este una vastă și complexă, întrucât numeroși factori o pot determina. În general, erecția slabă poate fi observată de majoritatea bărbaților în decursul vieții acestora, însă de cele mai multe ori aceasta este de natură fiziologică, generată de stres, oboseală sau anxietate. Cu toate acestea, atunci când frecvența acesteia crește, afecțiunea ar putea denota diverse tulburări sistemice sau locale ce îi conferă un caracter patologic.

O primă clasă a factorilor cauzali este reprezentată de afecțiunile cardiovasculare, deoarece aproximativ 50% din bărbații care suferă de anomalii circulatorii înregistrează astfel de disfuncții. Această asociere dintre ateroscleroză și apariția unei erecții slabe persistente este generată de prezența unor artere de calibru mai mic la nivelul penian, spre deosebire de arterele coronare, ceea ce implică o apariție precoce a disfuncției erectile la bărbații ce prezintă forme subclinice ale acestei afecțiuni. De aceea, studiile recente arată că impotența precede deseori simptomele aterosclerozei și, implicit, a infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral, cu cinci ani, în medie. (1)

De asemenea, o varietate crescută de afecțiuni sistemice și locale fără corelație cu sistemul circulator pot reprezenta un punct de plecare al erecției slabe, precum:

• - traumatisme locale la nivelul penisului, vezicii urinare sau pelvisului;
• - operații chirurgicale asupra vezicii urinare;
• - tratamentul cancerului de prostată;
• - afecțiunile renale cronice;
• - hipercolesterolemia;
• - scleroza multiplă;
• - diabetul de tip 2;
• - boala Parkinson;
• - vârsta înaintată;
• - ciroză hepatică;
• - boala Peyronie;
• - epilepsia. (2, 3)

De menționat, însă, este și faptul că anumite medicamente pot genera apariția disfuncției erectile, cele mai comune fiind antidepresivele, antihipertensivele și sedativele. (3)

Simptome

Tabloul clinic în cazul disfuncției erectile este unul sugestiv, anume imposibilitatea obținerii unei erecții suficient de puternice sau incapacitatea de a o menține. În paralel, această afecțiune se poate asocia și cu ejaculare precoce, întârziată sau lipsa completă a orgasmului, acestea fiind, de asemenea, simptome importante care, dacă persistă mai mult de trei luni, indică necesitatea de efectua o consultație. (3)

Teste diagnostice

Diagnosticarea disfuncției erectile începe prin realizarea anamnezei de către medic, acesta analizând istoricul medical și sexual al pacientului în vederea identificării unor posibile afecțiuni ce ar putea fi responsabile de apariția impotenței. (4)

Ulterior, acesta efectuează o examinare fizică, prin care se urmăresc semnele de afectare nervoasă, din cauza cărora penisul nu reacționează la stimuli și caracteristice sexuale secundare pentru analiza dezvoltării hormonale normale și funcționării în parametrii fiziologici a sistemului endocrin. (6)

De asemenea, de elecție sunt și analizele de laborator prin care se evaluează valorile elementelor figurate sanguine, a lipidelor și enzimelor hepatice, precum și a celor de testosteron, în special la persoanele care prezintă în istoric un libido scăzut sau diabet zaharat. (7)

Metode terapeutice

Atitudinea terapeutică depinde de etiologia disfuncției erectile, întrucât multitudinea afecțiunilor ce o pot determina implică un spectru larg de tratament ce vizează remedierea factorilor cauzali. Spre exemplu, dacă erecția slabă este cauzată de afecțiuni cardiovasculare, medicația aleasă trebuie să genereze o scădere a tensiunii sanguine și a nivelelor de colesterol din sânge, în timp ce dezechilibrele hormonale ce afectează nivelele de testosteron necesită terapii hormonale. (5)

Tratamentele medicamentoase includ sildenafil, cunoscut sub numele de Viagra, care se administrează cu 30-60 de minute înaintea contactului sexual, și vardenafil, tadalafil și avanafil. De asemenea, în cadrul tratamentului disfuncției erectile se mai utilizează și inhibitori ai PDE-5, însă aceștia prezintă o serie de efecte adverse și contraindicații ce ce conferă un caracter secundar în cadrul alegerii medicației potrivite. (6, 7)

Printre remediile eficiente se numără și folosirea pompelor vid, acestea funcționând prin crearea unui flux de sânge către penis prin blocarea vaselor și menținerea volumului sanguin local constant. Acestea reprezintă opțiuni terapeutice viabile pentru bărbații care nu doresc să urmeze o terapie medicamentoasă sau pentru cei asupra cărora aceasta nu prezintă efecte benefice.

Totodată, persoanele care se confruntă cu forme severe de disfuncție erectilă ce nu pot fi ameliorate prin metodele discutate anterior pot recurge la tratamentele chirurgicale, prin care se introduce un implant penian maleabil sau gonflabil la nivelul penisului. (6, 7)

Prevenire

Disfuncțiile erectile pot fi prevenite printr-o serie de schimbări ale stilului de viață, care includ:

• - menținerea unei greutăți corporale optime;
• - consumul de alcool în cantități moderate;
• - efectuarea de exerciții fizice regulate;
• - tratarea afecțiunilor cardiovasculare;
• - evitarea anumitor medicamente;
• - adoptarea unei diete sănătoase;
• - renunțarea la fumat;
• - odihnă suficientă. (2)

Prognostic

Prezența unei disfuncții erectile implică anumite complicații, însă acestea sunt de natură emoțională, în general, putând afecta calitatea vieții persoanelor care suferă de acestea și relațiile de cuplu. Cu toate acestea, nu este de neglijat posibilitatea ca erecția slabă să fie cauzată de afecțiuni sistemice cu manifestare peniană, precum cele cardiovasculare, de aceea fiind important ca disfuncția să fie investigată la timp. (1)