Etichetarea calorică în Anglia: un impact modest asupra conținutului energetic al alimentelor din restaurante

Un studiu publicat în BMJ Public Health a analizat efectele introducerii legislației privind etichetarea calorică obligatorie în Anglia, aplicată din aprilie 2022. Rezultatele arată o scădere medie de doar 2% a conținutului energetic al preparatelor disponibile în restaurante și alte locații care servesc mâncare în afara casei. Cercetarea sugerează că această modificare este atribuită în principal înlocuirii produselor cu variante ușor mai sărace în calorii, mai degrabă decât reformulării rețetelor existente.
Consumul de alimente din restaurante, fast-food-uri și servicii de tip takeaway – denumite colectiv „mese în afara casei” – este asociat cu o calitate dietetică scăzută, creșterea în greutate și risc crescut de obezitate. Pentru a contracara aceste efecte, guvernul englez a introdus reglementări prin care lanțurile alimentare mari (cu cel puțin 250 de angajați) trebuie să afișeze valoarea energetică (kcal) a fiecărui produs.

Dovezile internaționale privind eficiența acestor politici au fost până acum mixte. În acest context, cercetătorii au dorit să evalueze dacă introducerea etichetării calorice a determinat o schimbare măsurabilă în compoziția energetică a meniurilor din Anglia.

Despre studiu

Analiza s-a bazat pe baza de date MenuTracker, care colectează informații detaliate despre produsele alimentare disponibile în lanțurile mari de restaurante, incluzând denumirea preparatului, porția, energia, macronutrienții, fibrele, sarea și alergenii. Cercetătorii au comparat datele din septembrie 2021 (înainte de intrarea în vigoare a reglementărilor) și septembrie 2022 (după aplicarea acestora).

Studiul a inclus 31.045 de articole de meniu provenind din 78 de lanțuri alimentare prezente în ambele perioade. Acestea au fost grupate în categorii precum:

• Cafenele și brutării
• Fast-food-uri occidentale și asiatice
• Restaurante, puburi, baruri și hanuri
• Locații sportive și de divertisment

Meniurile au fost împărțite pe tipuri de preparate: aperitive, produse de patiserie, băuturi, burgeri, feluri principale, salate, pizza, deserturi, cartofi prăjiți, supe, sandwich-uri și toppinguri.

Cercetătorii au urmărit evoluția conținutului mediu de energie (kcal) pentru produsele noi, eliminate sau menținute constant, precum și proporția articolelor care depășesc 600 kcal – valoarea recomandată pentru o masă principală.

Rezultate

După introducerea reglementărilor, s-au observat scăderi notabile doar pentru anumite categorii:

• Băuturi nealcoolice și sucuri: reducere medie de 36 kcal (−16,5%)
• Burgeri: reducere medie de 103 kcal (−11%)
• Feluri principale: reducere medie de 30 kcal (−4%)

În ansamblu, media generală a scăzut cu doar 9 kcal per articol, echivalentul unei reduceri de 2%. Analiza pe tipuri de lanțuri a arătat scăderi mai marcate în:

• Puburi, baruri și hanuri: −52 kcal (−9%)
• Restaurante: −23 kcal (−5%)
• Locații sportive și de divertisment: −49 kcal (−13,5%)

Aceste modificări au rezultat mai ales din înlocuirea articolelor cu unele noi, mai sărace în calorii (434 kcal vs. 458 kcal pentru cele eliminate), nu din reformularea produselor existente.

Produsele disponibile continuu nu au prezentat diferențe semnificative: media a fost de 437 kcal înainte și 439 kcal după aplicarea reglementărilor. Astfel, autorii nu au identificat dovezi privind reformularea rețetelor.

În ceea ce privește pragul de 600 kcal per masă, 22% dintre articole au rămas peste acest nivel. Cele mai frecvente depășiri au fost înregistrate pentru:

• Burgeri, feluri principale și pizza – cele mai dense energetic grupe alimentare
• Restaurante și puburi – lanțurile cu cele mai multe produse peste limită

Concluzii și implicații

Autorii menționează că rezultatele trebuie interpretate cu prudență, întrucât baza de date MenuTracker include doar lanțuri care publică online informațiile calorice. De asemenea, reglementările permit o marjă de eroare de ±20% și diferite metode de calcul al energiei.

Studiul sugerează că politica de etichetare calorică a condus la modificări minore ale ofertelor, fără o reformulare substanțială a produselor. Spre deosebire de taxa pe băuturi zaharoase (Soft Drinks Industry Levy), care a stimulat producătorii să reducă semnificativ conținutul de zahăr, în cazul alimentelor solide reformularea este mai dificilă și rareori aplicată.

Cercetătorii conchid că scăderea medie de 2% în aportul caloric observată în meniurile analizate este prea mică pentru a produce un impact semnificativ asupra sănătății publice. Pentru ca această politică să aibă efecte notabile, ar fi necesar ca consumatorii să-și modifice preferințele, orientându-se constant către preparate mai puțin calorice.