Exercițiile de rezistență și purtarea vestei cu greutăți nu previn pierderea osoasă asociată scăderii în greutate la vârstnici

Un studiu clinic randomizat desfășurat între 2019 și 2024, intitulat INVEST in Bone Health, a evaluat dacă folosirea unei veste cu greutăți sau antrenamentul de rezistență pot preveni pierderea de masă osoasă asociată scăderii ponderale la adulții în vârstă cu obezitate. Studiul a fost realizat la Wake Forest University (SUA) și publicat în iunie 2025. Această cercetare adresează o dilemă importantă în geriatrie: deși scăderea ponderală reduce riscurile metabolice ale obezității, ea poate agrava fragilitatea osoasă și riscul de fracturi osteoporotice la vârstnici.
Obezitatea la vârsta a treia este în creștere, dar recomandările privind scăderea în greutate în acest grup de vârstă sunt prudente, din cauza efectelor adverse asupra densității minerale osoase. Reducerea încărcării mecanice asupra scheletului în timpul pierderii ponderale contribuie la resorbția osoasă. Exercițiile de rezistență pot atenua parțial acest efect, dar nu îl pot preveni complet, iar aderarea la un program de antrenament este adesea scăzută la vârstnici. În acest context, adăugarea greutății pierdute printr-o vestă purtată zilnic a fost propusă ca o strategie alternativă, cu potențial osteoprotector. Date pilot anterioare au sugerat efecte benefice ale vesticii asupra formării osoase.

Despre studiu

Design și populație

Studiul a inclus 150 de adulți cu vârste între 60 și 85 de ani, cu indice de masă corporală între 30–40 kg/m² sau ≥27 kg/m² cu comorbidități asociate obezității. Participanții au fost randomizați în trei grupuri:

• WL: intervenție exclusiv nutrițională pentru reducerea cu 10% a greutății corporale;
• WL+VEST: dietă plus purtarea zilnică a unei veste cu greutăți adaptate dinamic la greutatea pierdută (8 h/zi);
• WL+RT: dietă plus antrenament de rezistență supravegheat (3 ori/săptămână).

Intervenția a durat 12 luni. Evaluarea principală a fost modificarea densității minerale osoase trabeculare la nivelul șoldului (vBMD), măsurată prin tomografie computerizată. Evaluările secundare au inclus aBMD prin DXA, forța musculară, compoziția corporală și biomarkeri de remodelare osoasă (CTX și P1NP).

Caracteristici ale participanților

• Vârsta medie: 66,4 ani.
• 75% femei, 25% bărbați.
• 49% aveau osteopenie la momentul inițial (T-score între −1,1 și −2,4).
• Nivelul de activitate fizică era moderat.
• Nu s-au constatat diferențe semnificative între grupuri la momentul inițial.

Aderență și procesul intervențional

• Toate grupurile au obținut pierderi ponderale comparabile (~9–11%), cu menținerea greutății reduse până la 12 luni.
• În grupul cu vestă, durata medie de purtare a fost 7,1 h/zi, cu o compensare medie de 78% a greutății pierdute.
• Gradul de satisfacție a fost ridicat: 70% au fost mulțumiți sau foarte mulțumiți de intervenție.
• Participanții la RT au avut o rată de participare de 71%, ceea ce este considerat bun în intervențiile de durată.

Rezultate

Densitatea minerală osoasă la șold

Toate cele trei grupuri au înregistrat pierderi semnificative de vBMD și aBMD la nivelul șoldului, între −1,2% și −1,9%. Vestele cu greutăți nu au prevenit semnificativ pierderea osoasă comparativ cu grupul WL:

• Diferență estimată vBMD: +0,91 mg/cm³; P = 0,13.
• Diferență estimată aBMD: +1,93 mg/cm²; P = 0,67.

Totuși, vestele au fost non-inferioare comparativ cu antrenamentul de rezistență în privința pierderii osoase.

Alte rezultate secundare

• Singura diferență semnificativă la nivel osos a fost o ușoară creștere a vBMD trabecular lombar în grupul RT (+2,74 mg/cm³).
• RT a dus la cea mai mare scădere de grăsime corporală totală (−9,99 kg vs ~−7,5 kg în celelalte grupuri).
• Toate grupurile au pierdut masă musculară (~1,5–1,9%), echivalentă cu 8% din masa totală pierdută.
• Markerul de formare osoasă P1NP a crescut doar în grupurile WL+VEST și WL+RT, sugerând un potențial stimul anabolizant.
• Doar RT a crescut semnificativ forța musculară și activitatea fizică raportată.

Evenimente adverse

Incidența evenimentelor adverse musculoscheletale a fost mai mare în grupurile WL+VEST și WL+RT, dar niciun eveniment sever nu a fost atribuit intervenției.

Interpretare și implicații

Aceste rezultate arată că:

• Pierderea în greutate la vârstnici determină în mod inevitabil o reducere modestă dar semnificativă a densității osoase, indiferent de intervențiile adjuvante.
• Nici vesta cu greutăți, nici antrenamentul de rezistență nu au prevenit complet această pierdere, deși au arătat semne de stimulare a formării osoase.
• Creșterea P1NP în grupurile intervenționale poate reflecta un proces compensator osteoanabolic.
• Protejarea masei musculare și îmbunătățirea forței prin RT pot contribui la reducerea riscului de cădere, o componentă esențială a prevenției fracturilor.

Autorii subliniază că aportul nutrițional complet (inclusiv proteine, calciu și vitamina D) din cadrul intervenției poate explica în parte pierderea osoasă mai mică decât cea anticipată. De asemenea, păstrarea relativă a masei musculare în toate grupurile poate fi un factor de protecție indirect asupra osului.

Concluzii

Studiul INVEST in Bone Health evidențiază dificultatea prevenirii pierderii osoase în timpul scăderii ponderale la vârstnici. Deși purtarea vesticii cu greutăți este fezabilă și bine tolerată, aceasta nu oferă o protecție semnificativ mai mare decât dieta singură. Antrenamentul de rezistență rămâne superior pentru creșterea forței și a funcției fizice, dar nici acesta nu elimină complet riscul de pierdere osoasă.

Identificarea unor strategii eficiente și scalabile pentru a reduce pierderea osoasă la vârstnicii care slăbesc - fie prin exercițiu, nutriție optimizată, medicație sau combinații - rămâne o prioritate majoră de sănătate publică.