Experimentarea recunoștinței este asociată cu o longevitate crescută în rândul adulților în vârstă

Promovarea îmbătrânirii sănătoase este o prioritate pentru sănătatea publică în SUA. În timp ce majoritatea eforturilor biomedicale și de sănătate publică pentru a crește longevitatea s-au concentrat pe reducerea factorilor de risc pentru boli, interesul pentru factorii psihologici pozitivi care îmbunătățesc sănătatea și bunăstarea este în creștere. Studiile, de la înțelepciunea antică la cercetarea modernă în științele sociale, sugerează că recunoștința este un factor psihologic modificabil care contribuie la stări mai bune de sănătate.
Recunoștința poate fi conceptualizată atât ca un trăsătură, cât și ca o stare. Recunoștința ca trăsătură este adesea definită ca „o tendință generalizată de a observa și de a răspunde cu emoție recunoscătoare la experiențele pozitive din viață.” Indivizii cu o predispoziție mai mare spre recunoștință sunt mai susceptibili de a experimenta stări emoționale recunoscătoare într-un moment dat. Recunoștința implică un proces în două etape: inițial, indivizii recunosc obținerea unei experiențe sau unor rezultate pozitive; apoi, aceștia atribuie acest rezultat pozitiv unei surse externe. Teoria "broaden and build" propune că emoțiile pozitive, cum ar fi recunoștința, încurajează gânduri și acțiuni care favorizează creșterea resurselor psihologice, fizice și sociale, inițiind un spiralu pozitiv care duce la îmbunătățirea sănătății.

O cercetare de la Harvard T.H. Chan School of Public Health a examinat asociația dintre recunoștință și mortalitate într-o cohortă mare de femei în vârstă. Studiul a folosit date din Nurses’ Health Study, care a înrolat 121.701 asistente medicale căsătorite din SUA, cu vârste între 30 și 55 de ani, începând cu 1976. Recunoștința a fost evaluată prima dată în chestionarul din 2016, an considerat ca bază pentru acest studiu. Urmărirea mortalității a continuat până în decembrie 2019.

Recunoștința a fost măsurată folosind chestionarul validat de 6 itemi pentru recunoștință (GQ-6). Analiza a inclus 49.275 de participante, cu o vârstă medie de 79 de ani. Decesele au fost identificate prin diverse metode, iar cauza morții a fost stabilită de medici prin revizuirea certificatelor de deces și a înregistrărilor medicale. Analiza multivariabilă a rapoartelor de hazard sugerează o asociere inversă între recunoștință și mortalitatea din toate cauzele. Modelul de bază a arătat că terțila cea mai înaltă de recunoștință, comparativ cu cea mai scăzută, a fost asociat cu un raport de hazard mai mic de decese din toate cauzele.

Analiza secundară, care s-a concentrat pe mortalitatea specifică cauzei, a arătat că decesul din cauza bolilor cardiovasculare a fost invers asociat cu recunoștința. Asociațiile între recunoștință și celelalte cauze ale decesului nu au atins pragul de semnificație statistică.

Acest studiu oferă primele dovezi empirice care sugerează că recunoștința poate fi o resursă psihologică asociată cu o longevitate crescută. Deși tehnicile cu costuri reduse și ușor de implementat care vizează îmbunătățirea recunoștinței sunt disponibile, efectele lor asupra îmbunătățirii rezultatelor de sănătate, în special a celor fizice, rămân neclare. Pe măsură ce dovezi se acumulează, va fi înțeles mai bine rolul recunoștinței în îmbunătățirea sănătății și a longevității.

sursa: News Medical