spuneti-mi cum trebuie sa procedez sa trec peste starea de tristete si de neincredere?

Am 40 de ani, sotul meu 39. Suntem casatoriti de 15 ani si impreuna de 20 de ani. Amandoi lucram in companii importante. Nu m-a inselat niciodata, pana acum o luna cand am observat ca vorbea la un alt telefon cu altcineva. Nu se mai ferea. Ma insela cu o coleaga de servici care avea 21 de ani de cateva luni. In urma unor discutii foarte serioase m-a invinovatit pe mine de infidelitatea lui. Imi reprosa ca nu-l mai iubesc, ca-i dau mai multa importanta copilului (de 13 ani). Intradevar eu am niste probleme de sanatate (ginecologice), dar care acum sau rezolvat in urma unei interventii (emboliza). O cunosc bine pe "amanta" cu care am avut o discutie telefonica destul de serioasa in care imi spunea ca s-a "cuplat " cu sotul meu din curiozitate, ca-i plac barbatii maturi, etc.
Sotul meu mi-a zis ca a terminat cu ea.
De 2 saptamani am redescoperit ca suntem mai indragostiti unul fata de altul, ca ma doreste ca acum 20 de ani.
Dar in suflet a ramas aceea urma de tristete si de neincredere.
Ce sa fac sa treaca aceasta stare?

pai aceasta stare nu trebuie stearsa cu buretele, increderea v-a fost tradata si e normal sa ramai acum cu o strangere de inima: de ce a facut asta? daca va face din nou?

prin urmare eu va recomand sa vorbiti cu partenerul dvs despre ce simtiti dar nu sub forma de repros ci la modul ca trebuie sa aiba rabdare sa va recapatati increderea in el, ce ati invatat pozitiv din aceasta experienta ( de ex: v-ati centrat atentia prea mult pe job si v-ati neglijat reciproc, cum sa faceti sa nu se mai intample asta, cum sa va acordati timp, cum sa iesiti din rutina, iesiri in wk, cum sa imbunatatiti comunicarea astfel incat problemele sa fie adresate din timp si rezolvate, etc)

faptul ca va exprimati ferm parerea referitor la ce s-a intamplat si cereti dreptul de a fi putin mai rezervata o perioada, nu inseamna ca il indepartati ci comunicati direct si sincer ce va deranjeaza in loc sa ascundeti problemele sub pres / sau sa va faceti ca acestea nu exista

Cristina, ti-o spun din experienta ca acea aventura va ramane ca un nod pe ata vietii, de cate ori o vei parcurge vei da de el, e ceva ce nu se poate uita, o urma de neincredere va fi prezenta mereu si doare, dar trebuie sa te gandesti ca dupa 20 de ani totusi in el ai mai multa incredere decat in orice ai cunoaste acum. Ii stii tabieturile, ii stii calitatile si defectele, te simti bine sa dormi imbratitata de el, si chiar in momentele cand amintirile urate reapar considera-l ca un rau necesar atata timp cat simti ca il iubesti totusi si te iubeste, Cu tot ce se intampla in lumea asta, cu tot ce mass media promoveaza, fete tinere si cat mai dezbracate sa zicem ca greseala lui a fost doar o scapare si si-a dat seama ca o alta femeie nu -i poate oferi altceva decat ii oferi tu.

te citez: " ce sa fac sa treaca aceasta stare?" inseamna ca tine de tine sa treaca si mai mult: chiar constietizezi asta. pai daca spui ca a trecut situatia critica rezulta ca nu mai aveti conflicte. e foarte simplu: nu a dat nimeni viata inapoi. viata merge inainte. daca esti inca cu el inseamna ca ai decis asta indiferent de consecinte si ti-ai asumat toate starile. e un risc. gandeste-te ca si el are de suportat niste stari. a trait niste emotii pe care acum si le reprima si schimba din nou niste stari cand sustii ca v-ati reindragostit. ce vrei mai mult de atat? nu cumva, noi, femeile, avem prea multe pretentii cand e vorba de altii, de oricine? si noi nu vrem sa oferim prea mult? a iubi pe cineva nu inseamna doar a-i gati, a-i spala, a face cumparaturi. mai bine faceti astea impreuna si invata sa dai sarcini sau nu le fa nici tu. dar in schimb arata-i si dai siguranta ca ai sentimente si te atrage si manifesta-te ca atare. degeaba alegi si-i spui ca-l ierti daca aici sau in sinea ta recunosti ca ai "stari" de nervi. asta inseamna ca nu ai trecut tu peste ceea ce a fost. deci: conflictul e cu tine. nu cu altcineva. poate tie inca nu-ti poti ierta anumite lucruri. invata sa-ti ierti chiar si tie trecutul si actiunile si atitudinile. ia-o de la 0. ca si cum azi ai inceput o viata nuoa. succes!

Tristetea o sa treaca, la fel cum si aceea "ratacire" a lui. Fiecare barbat greseste macar o data in viata, ca sa vada cum e si nu foarte putini isi pierd capul dupa aceea. N-am dreptate?
Al tau si-a revenit, a recunoscut si si-a dat seama ca tu esti cea mai buna.
Asta ar trebui sa fie suficient petru tine, in sensul ca putea sa fie foarte rau, adica sa te lase pentru ea ca e mai tanara si atunci ce faceai?
Sfatul meu e sa mergi inainte cu el, o sa treaca si sunt sigura ca o sa uiti la un moment dat. Nu te mai gandi la asta, sa ai alte preocupari si viata merge inainte.
Ca asa suntem noi femeile, mereu trecem cum vederea, aici urmeaza-i sfatul lui nycko, e frumos si sincer!
Ali