Un copil ar trebui sa faca relatia mai solida, NU???

13-05-2009

Kri

Nu este medic/terapeut

Buna! Sunt noua pe forum, si am si eu o problema. Sunt casatorita de 2 ani si jumatate, si avem o fetita de 1 an. Relatia noastra a inceput prin a ne desparti amandoi de fostii nostri prieten/prietena (eu mai usor, el un pic mai greu), dupa niste relatii lungi. Din cauza asta la inceput amandoi am crezut ca va fi doar ceva trecator, si nu va iesi nimic serios, mai ales ca gelozia pentru fosta lui prietena ma cam macina. Oricum, am ajuns sa ne intelegem foarte bine, sa ne iubim, sa trecem prin multe impreuna, si chiar sa ne formam unul dupa celalalt. Totul era minunat, si am decis sa ne casatorim. Si casnicia a mers ca pe roate, pana s-a nascut fetita. E lumina ochilor nostri, o iubim enorm amandoi, dar de un an incoace intre noi nu mai merge treaba. O zi suntem bine, ne iubim, 2 ne certam. E drept ca atunci cand am adus-o de la spital pe micuta am avut niste probleme cu familia lui, si el din pacate nu pe mine ma sustinea, si de atunci ceva scartaie. Acum eu lucrez deja, si el sta cu fetita, are grija de ea cum nici eu n-as face mai bine, dar cum ajung acasa el pleaca, iese cu prietenii, imi promite ca vine intr-o ora, si vine peste trei ceasuri, in week-end de multe ori nici la masa nu vine acasa, nu mai facem nimic impreuna. Mai rau e ca ma critica des si cam ironic, orice as face sau zice. Pur si simplu am impresia ca fuge de mine, ca nu-i place sa ma aiba prin preajma lui. Nu stiu ce sa fac. Cu forta nu vreau sa-l tin langa mine, desi il iubesc mult, dar nu vreau sa ne despartim, si micuta sa sufere din cauza asta, mai ales ca e tare atasata de el. Un sfat bun mi-ar fi de mare ajutor. Multumesc

3 comentarii

13-05-2009, ora 12:49

nicolla_75

Nu este medic/terapeut

intradevar, un copil asta ar trebui sa faca - o relatie mai solida, dar din pacate din ce spui tu lucrurile nu prea stau asa.Nu ai incercat sa discuti cu el despre ce se intampla intre voi?nu este de condamnat ca iese cu prietenii, asa se mai recreeaza si el, iti dai seama ce inseamna pt un barbat sa stea cu un copil mic.Toata treaba e ca tu sa discuti deschis cu el despre voi si sa-i spui asa cum ai spus si mai sus ca nu vrei sa-l ti cu forta desi tu il iubesti.Cat despre copil, ai drepate, e greu dar toate problemele au o solutie.Vorbeste mai intai cu el si apoi il poti judeca.chiar as vrea sa stiu ce ti-a raspuns. multa bafta si nu dispera daca hotaraste altceva.

13-05-2009, ora 14:00

Kri

Nu este medic/terapeut

Mersi nicolla_75. Da, stiu ca are nevoie de recreere, si nu ma deranjeaza ca iese cu prieteni, ma deranjeaza ca noi nu petrecem timp impreuna. Daca ii propun sa iesim toti trei, nu are chef dar daca il cheama prietenii, in cateva minute a si iesit din casa. Sincer, nu m-ar deranja sa iasa cu baietii, dar sa stea si cu mine catusi de putin. Mai demult faceam totul impreuna. Ne plimbam, faceam de mancare, ne uitam la televizor, ne jucam pe calculator, povesteam enorm de mult, despre orice. Acum se intampla sa nu am cand sa-i spun lucruri importante, care trebuie discutate. Daca incerc sa vorbesc cu el, zice ca nu il inteleg si ca vorbesc prostii. El tot timpul a fost genul de om care avea multi prieteni, si niciodata n-am incercat sa il indepartez de ei, ba i-am acceptat pe toti si sunt acum prietenii nostri comuni. Sincer, am ajuns sa nu mai am curajul sa deschid subiectul cu el, fiindca am incercat foarte des, si stiu ca am ajunge din nou la cearta, sau si mai rau, el pur si simplu n-o sa zica nici o vorba. S-a schimbat foarte mult intr-un an si nu reusesc sa-mi dau seama de ce, si care e cauza. L-am rugat sa-mi spuna daca eu sunt de vina, ca sa schimb ceea ce nu-i place, poate nu-mi dau seama unde gresesc, dar raspunsul lui e: "Iarasi incepi cu prostiile?"

13-05-2009, ora 14:04

Dr. Andrei Dumitrescu

Psihologie, Bucuresti

Buna Kri,

Uneori in cuplu pot apare anumite aspecte la unul sau altul dintre parteneri, nemultumiri peste care respectivul crede ca poate trece si singur (adica fara ajutorul partenerului de cuplu). Uneori chiar trece peste, alteori doar are impresia ca trece peste si respectiva problema inca il macina in subconstient.
Cand se aduna astfel de cateva probleme in aparenta simple dar in profunzime insurmontabile, cel putinu unul din cei doi parteneri ai cuplului dezvolta o "agenda ascunsa'. Adica oficial e de acord ca asta e situatia, ca noi de fapt ne iubim, ca totul va fi bine, insa in subsidiar construieste mai degraba planuri de evadare din cuplu decat de rezolvare a problemelor aparute.
Nescoase la suprafata, "agendele ascunse" se complica, se inmultesc, se inrautatesc in defavoarea cuplului.
Ca atare, din cand in cand e bine sa mai scoti la suprafata adevaratele ganduri - si de la tine si de la el.
Un mod foarte bun de a face asta este de multe ori cu ajutorul unui terapeut. Singura sau impreuna cu partenerul.

Pana sa apelezi la un terapeut insa, prinde un moment cand va intelegeti ok si puteti sta de vorba, deschide-te in fata lui, spune-i ce simti in legatura cu ce face, intreaba-l ce simte el, cum vede si el lucrurile. Ia totusi in calcul ca statul cu un copil mic non-stop poate duce uneori parintele la nevoia sau voluptatea de a lua o gura de aer, la a mai schimba mediul. Daca impreuna cu tine istoria voastra arata ca e mai probabil sa se certe decat sa se simta foarte bine, atunci probabil ca va alege prietenii.

E de observat ca de multe ori aparitia unui copil este mai degraba un test de rezistenta a cuplului decat un factor de consolidare. Atentia pe care un copil o necesita, poate secatui uneori parintele de alte resurse asa incat uneori in sinea lui mai degraba ar alege o relaxare/distractie "sigura" decat sa mai aiba energie sa reconstruiasca ceva tot in sanul familiei, cu celalalt partener.
Ca atare - uneori un copil ajuta la consolidarea cuplului, la "uitarea" vechilor neintelegeri intre actualii parinti si alteori din contra, pe baza oboselii si mai ales SOLICITARII care apare la parintii unui nou nascut - orice mica fosta sau actuala neintelegere se poate transforma intr-o mare drama.

Nu in ultimul rand, este la fel de adevarat ca uneori un cuplu poate fi erodat si din exterior (mai ales cand apare un copil si cuplul este foarte vulnerabil ), de obicei de parintii partenerului - este de necrezut ce influenta si mecanisme de control poate avea o mama asupra propriului copil in detrimentul cuplului acestuia. Iar aceste mecanisme nu se dizolva doar stand de vorba despre ele...
De aceea spun ca uneori cand lucruile chiar par sa iasa de sub control - e bine de luat in calcul si vizita la un terapeut (bun) de la voi din oras...

Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

Adaugă un comentariu / răspuns